Începutul anului 2026 aduce o notă de calm în piața lemnului de rășinoase din Polonia, după ani marcați de volatilitate, creșteri bruște de costuri și presiuni din lanțurile de aprovizionare. Prețurile par să fi atins un platou, oferind un răstimp binevenit producătorilor, procesatorilor și cumpărătorilor – un moment de respirație într-un context european încă tensionat.
Europa Centrală și de Est, inclusiv Polonia, se confruntă cu o cerere modestă din construcții, influențată de costuri ridicate ale energiei, inflație persistentă și o revenire lentă a sectorului imobiliar. Totuși, tocmai această încetinire a creat un echilibru relativ între ofertă și cerere. Spre deosebire de piețele nordice, unde supraoferta de pin apasă prețurile în jos, iar cererea de molid rămâne rezervată, Polonia beneficiază de o poziție mai echilibrată: producția internă acoperă în mare parte nevoile locale, iar exporturile către piețe tradiționale (Germania, Cehia, țările baltice) nu înregistrează scăderi dramatice.
Stabilitatea prețurilor nu este întâmplătoare. Ea vine pe fondul unor ajustări deja făcute în 2025: multe fabrici de cherestea au redus ritmul producției pentru a evita acumularea de stocuri, iar costurile cu materia primă – deși încă ridicate – nu mai cunosc creșteri spectaculoase lună de lună. În plus, cererea internă din segmentul construcțiilor rezidențiale și al mobilei rămâne constantă, susținută de proiecte publice și de o ușoară revenire a consumului casnic. Este ca și cum piața și-a găsit, temporar, ritmul propriu – nu exuberant, dar nici sufocant.
Pentru operatorii din silvicultură și prelucrare, acest platou de prețuri oferă o fereastră prețioasă: timp pentru planificare, pentru investiții în eficientizare sau diversificare (spre produse cu valoare adăugată mai mare, cum ar fi lemn lamelat sau elemente pentru construcții masive din lemn). Stabilitatea nu înseamnă lipsă de provocări – marjele rămân subțiri, iar orice șoc extern (creșteri de costuri cu transportul, schimbări în politicile comerciale europene sau fluctuații valutare) poate tulbura rapid apele. Dar, pentru moment, semnalul este unul de prudență optimistă.
Într-un an în care multe piețe europene încă își caută direcția, Polonia pare să fi câștigat un avans prin echilibru. Nu este o victorie răsunătoare, ci una discretă, aproape gingașă: capacitatea de a sta pe propriile picioare, fără să alerge după fiecare val de cerere sau panică de ofertă. Poate tocmai aici se ascunde reziliența adevărată – în capacitatea de a respira uniform, chiar și atunci când vântul bate din toate direcțiile.
