Cu ocazia zilei de 1 Martie, forestmania.ro v-a prezentat un miniserial dedicat femeilor din silvicultură și sectorul forestier. Câteva portrete și povești de viață ale unor doamne care s-au dedicat trup și suflet muncii lor. Încheiem astăzi acest demers cu povestea doamnei Adriana Manea, managerul companiei de prelucrare a lemnului Haty Wood din Vâlcea și vicepreședinte al Asociației Forestierilor din România – ASFOR.
Lemnul, în formula genetică…
Exploatarea și prelucrarea lemnului are tradiție în Vâlcea. În 1965, de exemplu, avea o pondere de 31% în economia județului. Existau deja trei fabrici – Brezoi, Jiblea și Băbeni – care, la un moment dat, în 1973, s-au unit și au devenit Întreprinderea Forestieră de Exploatare și Transport. Erau aproape 2.000 de angajați.
„Printre ei erau și părinții mei. Au lucrat la IFET Băbeni 45 de ani… Când veneau să mă ia de grădiniță, la ora 16.00, miroseau a lemn… Și acel miros pentru mine însemna „acasă”. Îl asociam cu căminul meu, cu părinții, cu familia. Cred că eu am lemnul în formula genetică”, ne povestește, un pic nostalgică, Adriana Manea. Este azi unul dintre cei mai de succes antreprenori din Vâlcea, premiată la nivel local și național.
Fabrica sa, Haty SRL, arată azi „de milioane”. De fapt, chiar e de milioane, la propriu, pentru că a investit foarte mult în ea și a accesat și proiecte europene pentru a face față competiției europene și mondiale în materie de cherestea și, mai nou, de produse finite. Dar a început cu un prim pas…
Un calcul simplu
„Noi aveam alte afaceri. Și, la un moment dat, am vrut să cumpăr mobilă pentru casă. Am căutat și am văzut că ceea ce îmi plăcea mie costa destul de mult, 10.000 de lei. Am făcut un calcul și mi-am spus că dacă aș cumpăra un utilaj, dacă aș cumpăra lemnul și aș plăti câțiva oameni, tot nu aș ajunge la acea sumă, ba aș rămâne și cu mașina. Am cumpărat mașina și am instalat-o într-un mic atelier pe care îl aveam atunci. Am făcut mai întâi alte lucruri din lemn, de exemplu măști pentru calorifere. Apoi lambriu, apoi lăzi, ambalaje din lemn. Comenzile tot veneau, iar noi nu am mai ajuns niciodată să facem acea mobilă…”, își amintește Adriana.
Economistă de profesie, a învățat din mers să lucreze cu lemnul. A înființat firma în 1994 și a început să producă și cherestea.
„Am tot alternat, fag și rășinoase. Am tot investit. Și suntem unde suntem azi… Dar a fost mereu o provocare, această afacere. Și vă spun și de ce. Pentru că în fiecare zi descoperi că se mai poate face ceva… Lucrul cu lemnul este o artă, o muncă de creație: din ceva simplu, devine ceva complex. M-a fascinat și mă fascinează în continuare!”
Lemn cioplit din Băbeni, la Las Vegas
Părinții Adrianei au lucrat în fabrică, unde și ea a mers de multe ori. A crescut cu acel miros al lemnului, dar și cu poveștile celor de la secția de parchete sau ale mecanicilor de utilaje – colegi de muncă ai părinților. Nu se gândea pe-atunci că va deveni patron de fabrică…
Așa cum nu se gândea că din micul Băbeni, din fabrica ei, vor pleca produse din lemn care înfrumusețează case și birouri dintoată lumea. Recent, a fost cu ele tocmai la Las Vegas, la un mare târg internațional. A luat cu ea nu doar produsele Haty, ci și câteva obiecte din lemn coplite manual de meșterii din Băbeni. Le-a avut acolo, la stand, și mii de americani și oameni de afaceri de pe tot globul le-au văzut. Lângă drapelul nostru.
„Eu îmi iubesc țara… Poate că așa suntem unii, mai sentimentali. Dar mie mi se face dor de România, de casă, de părinți când sunt plecată undeva pentru mai mult timp. Aveam în copilărie un deal, Braia, unde ne jucam. Acolo ne juleam coatele, acolo era derdelușul iarna… Toate amintirile frumoase legate de copilărie sunt de acolo, de la Braia…”.
Vremuri grele
Având o companie mare în sectorul de prelucrare primară a lemnului, Adriana Manea este și vicepreședinte al Asociației Forestierilor din România – ASFOR. E om de echipă și reprezintă Asociația la evenimente, face parte din echipa de coordonare. În discursurile ei, spune lucrurilor pe nume, pentru că e un om dintr-o bucată.
A investit nu doar în utilaje, ci și în oameni. Are angajați care îi sunt alături de când a deschis fabrica. Iată că se fac 29 de ani…
„Cel mai important e să îți fixezi obiective și apoi să muncești să îl duci la capăt. Nu e ușor, am prins vremuri grele. Deși… când e vorba de lemn, parcă mereu sunt vremuri grele, nu înțeleg de ce… Avem oameni buni, avem resursa… Mai rămâne să ieșim din paradigma asta de exportatori de materie primă, ca să putem să ne dezvoltăm și noi, atât sectorul, cât și țara”.
CLT și Andreea
Mai are un vis. Să producă CLT și să înceapă construcția de case pe structură de lemn. Și atunci va putea spune că a dus la capăt misiunea și va putea să lase compania pe mâna Andreei, fiica ei, care lucrează la Haty de ani buni.
Am rugat-o pe Adriana să ne definească lemnul într-un cuvânt. A spus așa: „Lemnul e unic. A fost și va fi. E REGINA balului!”
