Patru tineri din Sibiu s-au întors din țări străine și s-au apucat de o afacere cu lemn vechi, la Cisnădie. Se împlinesc aproape șase ani de când cei patru – Laurențiu, Silviu, Rareș și Mihai – au decis că e vremea să revină acasă și să încerce să pună în practică în România ceva ce văzuseră că are succes în Occident: lemnul vechi recuperat din case, șure, demolări. Un lemn de altfel scump, pe care străinii știu să îl prețuiască.

„Serious wood” înseamnă mobilă serioasă, făcută din lemn care a rezistat mult timp și va rezista în continuare. Nu e orice mobilă, ci una care îți aduce în casă ori în birou o bucată de… viață – o părticică din succesul, speranțele, momentele grele sau bucuriile celui de dinainte… Ca un martor tăcut, acea piesă devine astfel mai mult decât o bucată de lemn.

Cei patru prieteni care au decis să ducă mai departe poveștile lemnului vechi au fiecare în familiile lor câte un bunic sau un părinte apropiat de tâmplărie, de dulgherie sau de pădure. Dar niciunul dintre ei nu a luat-o de la început pe acest drum al lemnului.

Muncă în bucătărie, în construcții sau pe TIR

„Când suntem tineri, nu știm ce drum să alegem. Suntem influențați de părinți, de prieteni. Îți dai seama în timp dacă îți place acel lucru sau dacă ești făcut pentru el. Omul poate fi orice își dorește, dacă vrea. Noi am lucrat în diverse meserii. Eu am fost bucătar, prietenii mei au lucrat în construcții, au făcut șeminee prin Grecia și Germania, un altul a fost timp de opt ani șofer de TIR. Când am decis să ne apucăm de mobilier, nu știam mai nimic despre asta și ne-am lovit de multe piedici. Am învățat enorm de multe lucruri.

România a avut o cultură a lemnului. Din păcate, istoria recentă, comunismul, a deteriorat-o. S-au pierdut multe, se pierd încă. Nu vedeți? dispar sate întregi…, a spus, pentru forestmania.ro, Mihai, unul din cei patru acționari ai firmei.

O chestiune de educație

Lemnul recuperat ne învață lecția stopării risipei. De ce să pui pe foc o grindă veche, dacă din ea mai poți face ceva?

„Noi suntem iubitori de natură. Am vrea ca pădurile să fie menajate, cât se poate. Din păcate, la noi lipsește cultura reciclării. Este o chestiune de educație. Nu se face colectarea selectivă a deșeurilor. Sunt pur și simplu câmpuri la marginea localităților pline de gunoi. Aici în apropiere, au săpat un șanț pentru apă și au dat peste tone de gunoi, sub pământ. Așa ceva nu se întâmplă în țările nordice, de exemplu.

Noi încercăm să salvăm tot ce se poate dintr-un lemn. Dacă mergi într-o firmă sau într-un atelier de tâmplărie, vezi că ei scot nodurile. Nouă ne plac nodurile. Noi nu vrem să risipim nimic dintr-un lemn. Noi considerăm perfecte imperfecțiunile lemnului. Am învățat multe în acești ani. Dar…cu lemnul înveți o viață întreagă și tot nu le știi pe toate”, ne spune Mihai.

Lemnul vechi nu e ieftin

Produsele lor sunt muncite, motiv pentru care fiecare piesă durează ceva până e gata.

„Ca să faci o masă… te duci, cauți lemnul vechi, discuți cu oamenii, îi convingi că nu trebuie pus pe foc, că e păcat. Fac un preț. Îl iei, îl aduci la atelier, îi scoți cuiele, îl cureți de nisip, pământ. Vezi la ce se pretează. Plus că e posibil să ai ghinion, să tai grinda și să îți dai seama că nu ai ce face cu ea. La o demolare, 50 la sută din lemn e de recuperat. Dar și acesta, uneori e atacat de carii, de vremuri… Este o afacere cu risc. Plus că plătim pentru acest lemn. De la caz la caz, uneori 1.800 de lei, alteori 3.000 de lei pe metru cub. Nu îl dă nimeni gratis, ca să nu mai spun că mulți nu vor să îl dea nici pe bani, preferă să îl pună pe foc”, explică tânărul antreprenor.

„Noi facem asta cu suflet și din suflet. Pentru că ar fi mult mai ușor să ne apucăm de PAL sau să luăm cherestea sau lemn gata prelucrat și să facem mic mobilier. Dar nu. Cum spuneam, fiecare descoperă la un moment dat ce își dorește să facă, ce îl împlinește. La noi e acest lemn vechi, căruia îi continuăm viața”, mai punctează Mihai.

Micul mobilier creat de sibieni arată foarte șic atât într-un decor modern, lângă sticlă sau inox, cât și într-un mediu tradițional, unde se integrează perfect. Nu au două piese la fel, pentru că lemnul recuperat are o „personalitate” unică.

„Nimic nu se compară cu ceea ce face natura. Și așa ceva nu ai cum să reproduci, orice echipamente ai avea”.

Foto: Serious Wood