Un studiu realizat în Marea Britanie despre agrosilvicultură a devenit un manual în care autorii explică pe larg beneficiile integrării arborilor în culturile agricole sau în creșterea animalelor. Ei spun că acesta este viitorul și vorbesc despre potențialul economic major al acestui tip de utilizare combinată.

O scurtă definiție a agrosilviculturii ar fi „agricultura cu arbori”, spun autorii, și ar include atât integrarea arborilor pe terenurile agricole, cât și utilizarea agriculturii și creșterea animalelor în păduri.

Articolul 23 din Regulamentul UE 1305/2013 definește agrosilvicultura drept „sisteme de utilizare a terenurilor în care arborii sunt cultivați în combinație cu agricultura pe același teren”.

O definiție mai detaliată este aceea că agrosilvicultura este „practica deliberată a integrării vegetației lemnoase (arbori sau arbuști) cu recolta și/sau animalele în sisteme în care interacțiunile ecologice și economice se împletesc”.

Ca parte a unui proiect recent de cercetare agrosilvică numit AGFORWARD, au fost identificate cinci tipuri distincte de agrosilvicultură în Europa:

• Agrosilvicultura silvopastorală: combinația de arbori și animale
• Agrosilvicultura silvoarabilă: combinația de arbori și culturi
• Garduri vii, perdele forestiere și fâșii tampon riverane
• Agricultura forestieră: culturi într-un mediu forestier,
• Grădini de casă: combinații de copaci și producție alimentară în zone rezidențiale.

Agrosilvicultura silvopastorală cuprinde pășunatul în pădure, pășunatul în livezi și forme mai noi de integrare a arborilor cu animalele.

De exemplu, a fost dezvoltat experimentul Rețelei Naționale Silvopastorale, ceea ce presupune noi sisteme de pășune în păduri.  Un astfel de sistem include producția de frasin de mare valoare cu turme de oi care pasc în zonă și are loc la Loughgall, Irlanda de Nord dar și în Henfaes, Țara Galilor, unde e o pădure de arin.

Agrosilvicultura silvoarabilă integrează arbori cu culturi arabile. Comparativ cu sistemele silvopastorale, zonele raportate de agrosilvicultura silvoarabilă sunt în prezent mici (358.000 ha în Europa sau 0,1% din teritoriu). Zonele majore din Europa sunt în Italia, Spania și Portugalia.

O definiție a agriculturii forestiere este utilizarea zonelor împădurite pentru a recolta în mod natural culturi.

Conferința ministerială privind Protecția Pădurilor în Europa, din 2015, a estimat că valoarea produselor vegetale și fungice recoltate din pădurile din Europa a fost – anual – de 1.197 milioane lire sterline (1.680 milioane euro), cu alte 202 milioane lire sterline (283 milioane de euro) din miere sălbatică și ceară de albine.

De ce agrosilvicultura?

Agrosilvicultura oferă un mod comun de a gândi utilizarea terenurilor rurale și care abordează efectele negative asupra mediului ale agriculturii intensive. O temă care de altfel abordează și schimbările climatice.

Dacă vorbești cu un proprietar de teren din Marea Britanie despre agrosilvicultură, cele mai multe comentarii comune tind să fie: „Am deja copaci pe terenul meu, deci ce este nou?” și „Pădurea de pe pământul meu poate aduce beneficii următoarei generații, dar eu nu-l pot vedea profitabil pe termen scurt”.

Cu toate acestea, agrosilvicultura folosește cele mai recente informații din agroecologie care arată modul în care arborii pot îmbunătăți eficiența utilizării terenului. De asemenea, ei pot fi folosiți pentru a produce o gamă mult mai largă de produse și servicii pentru societatea din Marea Britanie decât recunoaștem și folosim în prezent. Schimbările climatice doar vor crește această cerere.

În timp ce silvicultura din secolul al XX-lea s-a concentrat asupra speciilor pentru care a fost nevoie de decenii pentru a obține un profit financiar, agrosilvicultura din secolul 21 va căuta să devină rentabilă financiar și față de climă în mai puțin de cinci ani.

Cercetările arată că adoptarea agrosilviculturii poate crește productivitatea fermelor, eficiența utilizării terenurilor și veniturile agricole. Există o serie de beneficii financiare potențiale pe care sistemele agroforestiere le pot aduce, dintre care: stres redus pentru plante și animale, fertilitate crescută a solului, risc redus de inundații.

Dacă doriți să citiți pe larg despre toate acestea: