La doar o oră și jumătate de agitația din capitală, trei comune din județul Prahova, conectate prin același proiect de suflet, te invită la un moment de tihnă, în sânul naturii, acolo unde adevăratele povești românești dăinuie, iar tradiția e la ea acasă, să nu mai vorbim și de bucatele senzaționale, care te poartă prin amintiri cu gustul lor autentic. Ținutul Stejarilor, lansat în cadrul programului „Antreprenorești – Adoptă un Sat” (un proiect al organizației non-profit Țara Faină, inițiat în Romanian Business Leaders), este o inițiativă deosebită, care își propune să pună în valoare identitatea satului românesc, fără a-i știrbi din farmec și fără a-l încorseta, lăsându-l să fie așa cum este el de fapt, simplu dar plin de culoare. Proiectul, o dovadă vie că parteneriatul dintre administrația publică, mediul antreprenorial și oamenii locului chiar funcționează, reunește trei comune – Cocorăștii Mislii, Scorțeni și Telega, respectiv 14 sate. Iar toate țintesc spre același obiectiv – să transforme zona într-o destinație turistică autentică, unde natura, tradițiile, patrimoniul și antreprenoriatul local creează o frumoasă carte de vizită care te face să le calci pragul iar și iar. Totodată, Ținutul Stejarilor încearcă să demonstreze că viitorul satului românesc poate fi construit chiar de cei care îl numesc acasă, fără a renunța la valorile care îi reprezintă.
Dincolo de termenul de revitalizare rurală pe care l-am tot auzit în ultimul timp, Ținutul Stejarilor mizează pe ideea de a construi ceva frumos împreună cu localnicii, de a ajuta satul românesc să strălucească, dar fără a-i fura valoare principală – sufletul. După multe proiecte așternute pe hârtie și atât, localnicii au devenit mai reticenți, mai greu de impresionat, iar munca de a le câștiga încrederea a fost, după spusele reprezentanților proiectului, poate cea mai dificilă etapă – prin fapte, nu doar prin vorbe care să le mângâie timpanele. Ținutul Stejarilor asta a făcut – a reușit să unească comunitatea prin acțiuni concrete, ascultând satul înainte de toate, și după încercând să-l pună față în față cu adevăratul său potențial.
Drumul Stejarului, principalul proiect turistic al zonei, este descris ca fiind coloana vertebrală a întregului proiect.
Sunt 42 de kilometri care pornesc din Cocorăștii Mislii, de la Grădina de Lavandă, și se încheie în comuna Telega, legând cele trei comune și cele paisprezece sate într-o singură poveste coerentă. La nivel de brand, el dă identitate și direcție: transformă o zonă din simple sate vecine într-o destinație cu nume și caracter., relatează reprezentanții proiectului.
Ținutul Stejarilor nu s-a limitat doar la turism și antreprenoriat local, adresându-se și tinerilor prin diverse programe educaționale dedicate lor.
Despre provocările, lecțiile și rezultatele acestei inițiative am discutat cu reprezentanții Ținutului Stejarilor, care au vorbit deschis despre parcursul proiectului:
Ce înseamnă pentru dumneavoastră revitalizarea rurală?
Pentru noi, revitalizarea rurală înseamnă ca satele să nu mai dispară, ci să renască, locuri unde tradițiile, oamenii și oportunitățile își găsesc din nou rostul. Nu e vorba doar de a repara drumuri sau case, ci de a reaprinde încrederea unei comunități în propriul potențial. Satul românesc nu este un loc rămas în urmă, ci un spațiu plin de resurse nevalorificate: oameni cu viziune, tradiții vii, natură generoasă. Revitalizare înseamnă să dăm acestor oameni know-how și instrumente concrete, de la transformarea unei gospodării în pensiune, până la o identitate de brand profesională, astfel încât viața la sat să fie prosperă și plină de sens, iar tinerii să aibă un motiv să rămână.
Ați pornit acest proiect inspirându-vă din modele de dezvoltare rurală din Austria și Germania. Ce lecții importante ați adus în Ținutul Stejarilor?
Cea mai importantă lecție este că revitalizarea rurală nu se face de sus în jos, ci împreună cu oamenii locului. Din modelele germane și austriece am adus disciplina planificării pe termen lung, gândim Ținutul Stejarilor pe un orizont de zece ani, nu pe câteva luni, și ideea că dezvoltarea trebuie să fie integrată, nu fragmentată. De aceea lucrăm simultan pe nouă piloni: branding, arhitectură, educație, turism, agricultură, sănătate, digitalizare, diaspora și educație antreprenorială. O altă lecție esențială este respectul pentru identitatea locală: nu importăm un model străin peste sat, ci folosim metodologia ca instrument pentru a scoate la lumină ce are autentic fiecare comunitate. Iar din zona de arhitectură am preluat principii concrete, precum regulamentul de construire în spirit rural sau infrastructura verde de tipul „orașului-burete”, care gestionează apa de ploaie în armonie cu natura.
Care a fost cel mai dificil moment din dezvoltarea Ținutului Stejarilor și cum l-ați depășit?
Cel mai greu nu a fost niciodată partea tehnică, ci câștigarea încrederii. La început, e firesc ca o comunitate să fie rezervată față de niște oameni care vin din mediul urban și antreprenorial și promit schimbare, au mai văzut proiecte care au rămas pe hârtie. Am depășit acest moment prin prezență constantă și prin fapte: peste 60 de întâlniri în teren, lucru cot la cot cu primăriile și cu liderii locali, și primele rezultate vizibile, cum a fost marcarea traseului. Încrederea s-a construit pas cu pas, atunci când oamenii au văzut că ne ținem de cuvânt și că rămânem alături de ei, nu doar la momentul lansării.
Ce greșeli ați vrut să evitați încă de la început?
Am vrut să evităm două capcane mari. Prima: să venim cu soluții gata făcute, fără să ascultăm nevoile reale ale comunității, de aceea identificăm împreună cu primăriile, locuitorii comunității, voluntarii, antreprenori locali, producători locali nevoile și abia apoi facilităm experții potriviți. A doua: kitsch-ul și dezvoltarea haotică, vizual neomogenă, care distrug tocmai farmecul autentic al satului. De aceea am pus accent pe un regulament de construire în spirit rural, pe o cromatică și o semnalistică unitare, pe materiale și texturi care păstrează caracterul local. Pe scurt, am vrut să evităm să transformăm satul în ceva ce nu este, obiectivul a fost mereu să-i punem în valoare identitatea, nu să i-o înlocuim.
Care a fost momentul în care ați simțit că proiectul începe cu adevărat să prindă rădăcini în comunitate?
Momentul în care oamenii locului au început să-și asume ei înșiși proiectul, fără să fie nevoie să-i mobilizăm noi. Înființarea Asociației Prietenii Satului, de către localnici, a fost un astfel de semnal, comunitatea a creat o structură proprie care duce mai departe spiritul proiectului. La fel, atunci când primii gospodari și-au transformat casele în puncte gastronomice locale sau locuri de cazare și au început să primească vizitatori. Acolo am simțit că nu mai e proiectul nostru adus în sat, ci proiectul satului, pe care noi doar îl sprijinim.
Ne puteți povesti despre metodele prin care ați reușit să aduceți oamenii împreună?
Metoda noastră a fost simplă, dar consecventă: am adus la aceeași masă antreprenori, administrație publică, școli, producători și voluntari, în jurul unor proiecte concrete: traseul turistic, evenimentele locale, atelierele etc. Când oamenii lucrează împreună la ceva tangibil, apartenența vine de la sine.
Locuitorii celor trei comune sunt astăzi la fel de conectați între ei precum erau la începutul proiectului? au în continuare grupurile de pe rețele unde socializează?
Da, iar conexiunea a devenit chiar mai puternică. Proiectul a creat punți între cele trei comune — Cocorăștii Mislii, Scorțeni și Telega, care înainte funcționau mai degrabă separat. Astăzi își unesc resursele, oamenii și ideile în jurul unui scop comun, brandul Ținutul Stejarilor. Comunicarea curge constant, atât în întâlnirile din teren, cât și în mediul online, unde comunitatea rămâne activă și își împărtășește evenimentele și inițiativele. Faptul că au continuat să se organizeze și să socializeze și între evenimentele oficiale este cel mai bun semn că spiritul de comunitate s-a înrădăcinat.
Ce v-a surprins cel mai mult la comunitățile din cele 14 sate implicate în proiect, cât de deschise au fost acestea la ceva nou?
Ne-a surprins plăcut cât de multă deschidere și energie există atunci când oamenii simt că sunt respectați și ascultați. Există un fond de prudență firească, dar sub el am găsit oameni cu viziune, mândri de locul lor și dornici să-l vadă înflorind. Cel mai mult ne-a surprins generozitatea cu care și-au deschis casele, gospodăriile și poveștile, de la gospodinele care gătesc, la apicultori și meșteșugari care încă lucrează ca acum o sută de ani. Deschiderea a venit în momentul în care au înțeles că nu vrem să schimbăm satul, ci să-i punem în valoare ceea ce are deja autentic.
Cum îi convingeți pe tineri că viitorul poate exista și într-o comunitate rurală?
Nu prin discursuri, ci arătându-le oportunități concrete. Le construim contexte reale de învățare, dezvoltare și exprimare chiar în școlile din comunitățile lor, prin platforme de e-learning precum Livresq și Genizz, prin digitalizarea școlilor cu Adservio, prin metode interactive de predare aduse cu programul SuperTeach, care a ajuns la peste 150 de elevi, profesori și familii. Le arătăm că pot construi afaceri sustenabile acasă: agroturism, produse locale, servicii turistice. Și le oferim modele vii: antreprenori și tineri din comunitate care au reușit. Mesajul nostru este că la sat poți avea și rădăcini, și aripi: stabilitatea și autenticitatea locului, plus oportunități moderne de creștere.
Ați menționat dezvoltarea platformelor de e-learning și digitalizarea școlilor. Cum au primit elevii și profesorii aceste inițiative și ce impact au avut până acum?
Au fost primite cu entuziasm, mai ales pentru că le-au adus acces la metode pe care înainte le aveau doar școlile din oraș. Prin programul SuperTeach în rural și prin Biblioteca Mobilă am ajuns, fiecare, la peste 150 de elevi, profesori și familii. Profesorii au căpătat acces la metode interactive de predare și au intrat într-o rețea de schimb de bune practici, iar elevii au beneficiat de platforme de învățare continuă precum Livresq și Genizz și de digitalizarea catalogului și a comunicării prin Adservio. Impactul cel mai important este unul de mentalitate: copiii și profesorii din rural au văzut că educația modernă nu este apanajul orașului și că o pot avea chiar în comunitatea lor.
Care este cea mai mare resursă nevalorificată încă a acestei zone și cum credeți că se poate pune în valoare?
Cea mai mare resursă nevalorificată sunt oamenii: gospodari, meșteșugari, producători locali, împreună cu patrimoniul natural unic al zonei, pădurile de stejari seculari. Aceste resurse se pun în valoare exact prin ceea ce facem oferind oamenilor know-how și instrumente ca să-și transforme priceperea în afaceri sustenabile, iar patrimoniul natural în experiențe turistice autentice, prin traseul Drumul Stejarului. Casele vechi, de pildă, nu trebuie să dispară, pot renaște ca pensiuni cu farmec rustic sau spații culturale. Cheia este valorificarea sustenabilă: să transformăm autenticitatea în valoare economică, fără să o pierdem pe drum.
Cum selectați produsele și afacerile care pot purta brandul „Ținutul Stejarilor”/cu care să vă asociați numele și imaginea?
Criteriul de bază este autenticitatea și legătura reală cu locul. Brandul Ținutul Stejarilor, înregistrat la OSIM, este o promisiune de calitate și de tradiție, așa că îl asociem cu produse și afaceri care reflectă cu adevărat caracterul zonei: produse locale realizate cu suflet și răbdare, în tihna străbunilor, de la dulcețuri și miere, la meșteșuguri. Ne uităm la calitate, la respectarea tradiției și la dorința producătorului de a se dezvolta sustenabil. Practic, asociem brandul cu acei oameni care construiesc nu doar un produs, ci și un viitor pentru satul lor.
Drumul Stejarului pare să fie mai mult decât un traseu turistic. Cum contribuie el la construirea identității brandului Ținutul Stejarilor și la dezvoltarea comunităților locale?
Drumul Stejarului este coloana vertebrală a întregului proiect. Sunt 42 de kilometri care pornesc din Cocorăștii Mislii, de la Grădina de Lavandă, și se încheie în comuna Telega, legând cele trei comune și cele paisprezece sate într-o singură poveste coerentă. La nivel de brand, el dă identitate și direcție: transformă o zonă din simple sate vecine într-o destinație cu nume și caracter. La nivel de comunitate, generează economie reală: de-a lungul traseului apar puncte gastronomice locale, locuri de cazare, popasuri, obiective precum Stejarul Secular, Casa Bordeanca sau Băile Sărate de la Telega. Fiecare vizitator care parcurge traseul aduce venit direct gospodarilor și micilor afaceri. Iar bornele, indicatoarele și popasurile, gândite cu un design unitar, întăresc vizual identitatea brandului.
Există riscul ca dezvoltarea turistică să afecteze autenticitatea zonei? Cum îl gestionați?
Este un risc pe care îl luăm foarte în serios, pentru că tocmai autenticitatea este esența proiectului. Îl gestionăm prin principiul turismului responsabil: aici turismul nu înseamnă aglomerație, ci experiențe reale și sustenabile, în armonie cu specificul locului. Concret, controlăm dezvoltarea prin regulamentul de construire în spirit rural, prin păstrarea cromaticii, materialelor și texturilor autentice, și prin evitarea kitsch-ului. Promovăm un turism cu suflet, în care vizitatorul vine pentru liniște, natură și povești adevărate, nu pentru divertisment de masă. Filosofia noastră este ca turistul să nu cumpere doar amintiri, ci și viitor pentru comunitate, iar asta presupune protejarea exactă a ceea ce îi atrage.
Dacă un turist ar ajunge pentru prima dată în Ținutul Stejarilor, ce loc i-ați recomanda să viziteze mai întâi și de ce?
I-aș recomanda să înceapă de unde începe și traseul turistic Drumul Stejarului din Cocorăștii Mislii. Este un loc care prinde imediat farmecul zonei: peisaj pitoresc, liniște și senzația că timpul s-a oprit. De acolo, aproape, se află Stejarul Secular, simbolul viu al întregului ținut, și Casa Bordeanca din Scorțeni, pentru cei care vor să intre direct în atmosfera și povestea locului. Iar pentru cineva care vrea relaxare, Băile Sărate de la Telega, capătul traseului, sunt o încheiere perfectă. Practic, oriunde ar începe, prima recomandare este să nu se grăbească, aici nu se grăbește nimeni.
Dacă ar trebui să convingeți un turist să descopere această zonă printr-o singură poveste, care ar fi aceea?
Povestea dorului de satul copilăriei. Toți purtăm în noi amintirea mirosului de fân proaspăt cosit, a serilor tihnite în care timpul curgea mai încet, a copiilor care se jucau pe uliță până se însera. Le-aș spune turiștilor că satul acela nu a plecat nicăieri, e tot aici, în Ținutul Stejarilor, gata să-i primească. La doar o oră și jumătate de București, pot să-și pună bocancii sau să-și ia bicicleta și să se lase purtați pe potecile care spun povești, să asculte un bătrân la poartă, să guste o legumă crescută cu grijă în grădina unui gospodar. E o invitație de a se reconecta cu ei înșiși, cu natura și cu poveștile românești adevărate.
Ce ați dori să spună turiștii după ce pleacă din Ținutul Stejarilor?
Mi-aș dori să spună că s-au rupt de lume ca să se regăsească … și că au reușit. Că au respirat aer curat, au mâncat bucate făcute cu suflet, au cunoscut oameni calzi și au plecat mai liniștiți decât au venit. Dar, dincolo de propria experiență, mi-aș dori să simtă că vizita lor a contat: că nu au contribuit doar la amintirile personale, ci au sprijinit un gospodar, o mică afacere, un viitor pentru comunitate. Cea mai frumoasă concluzie ar fi să plece cu gândul „mă întorc” și să aducă și pe altcineva data viitoare.
Ce mesaj transmite astăzi Ținutul Stejarilor altor comunități din România care își doresc să se dezvolte?
Mesajul este că satele românești nu sunt condamnate să dispară, pot renaște, dacă există voință și colaborare. Ținutul Stejarilor este dovada de concept că un model construit pe parteneriat între administrația publică, mediul antreprenorial și oamenii locului chiar funcționează. Le transmitem celorlalte comunități că adevărata schimbare vine din interior: din primari dedicați, antreprenori vizionari, fermieri, profesori și oameni care cred în locul lor. Noi oferim metodologia și instrumentele, dar energia trebuie să vină de acolo. Iar faptul că modelul se extinde deja în Mureș, în zona Făgărașului, la Piatra Neamț, în Caraș-Severin și Hunedoara arată că este replicabil. Mesajul nostru, pe scurt: curaj, încredere și muncă în echipă, satul vostru merită un viitor și îl puteți construi împreună.
Hildegard Brand
Arhitect | Lider de proiect
Antreprenorești – Adoptă un sat
Florina Caldare
Project Manager
Antreprenorești – Adoptă un sat
Proiect realizat cu sprijinul partenerilor strategici:
DEDEMAN
MedLife România
KPMG
Unith2b Architects
GMP CommUnity
Digi24
