Aceasta chiar este o poveste deosebită! E despre o tânără din Odorheiu Secuiesc ce și-a descoperit talentul la desen în urma unei întâlniri speciale, în pădure, cu un cocoș de munte…
Pasionații de vânătoare au auzit cu siguranță de Tímea Lőrincz. Sau măcar i-au văzut desenele. A expus o parte dintre ele la un eveniment foarte apreciat de vânători, desfășurat în aprilie la Muzeul Astra din Sibiu – „H – Hunting Prize”.
Și a devenit și mai cunoscută după ce creațiile ai au ilustrat cartea lui Sorin Gîrjan, „Focul patimii bătrâne, vânătoarea”. O carte apreciată de foarte mulți, ca și autorul ei.
Tímea reușește să le redea animalelor nu doar trăsăturile detaliate, ci și ceva în plus: o privire curioasă, blândă sau jucăușă, o statură impozantă sau delicată, o atitudine care transmite privitoruluio stare.
Cert este că desenele nu sunt doar desene și atât, ci au ceva mai mult. Tímea nu știe să explice ce e, în afară de propriile sentimente și starea de spirit pe care o are când desenează.
Am stat de vorbă cu ea când se pregătea de întâlnirea cu Sorin Gîrjan. Mergea la lansarea de carte de la Mureș și a vrut să fie și ea acolo. Este și firesc, din moment ce a realizat ilustrațiile.
„Alături de Timea Lorincz! Eu, cel care a trăit și scris cartea „Focul patimii bătrâne, vânătoarea…” și Timea, desenatoarea care a lăsat în paginile cărții dovada talentului său grafic . Mulțumesc încă o dată Timea”, a scris autorul pe pagina sa de Facebook.
Tímea Lőrincz nu a făcut o școală de arte plastice și nici alte studii sau cursuri în acest domeniu.
„Îmi place să merg în pădure, îmi plac drumețiile, îmi place natura. Am prieteni la fel ca mine, iubitori de pădure și de vânătoare. Și într-o zi, acum trei ani, am fost o tură prin pădure și am văzut cea mai fascinantă vietate. Dar nu știam ce e. Am crezut că nu e adevărat! Ceva atât de frumos, de special! Am ajuns acasă și am vrut neapărat să îl desenez. La final, le-am arătat câtorva prieteni desenul. Și toți au fost impresionați. Am aflat că e un cocoș de munte. Și am continuat, încurajată de prieteni, să desenez. Și nu m-am mai oprit. La început a fost pasiune. Acum e job de zi cu zi””, a povestit Tímea pentru forestmania.ro.
Ca să înțeleagă mai bine această lume – atât a „celor care nu cuvântă”, cât și a vânătorii, Tímea a mers un pic mai departe: a făcut un curs de paznic de vânătoare. Și vede acum lucrurile din altă perspectivă.
„Știu că mulți blamează această lume a vânătorilor. Așa cum fac și cu forestierii, dar mai puțin. Mi-am dat seama că cei care critică și acuză nu înțeleg despre ce e vorba. Nu înțeleg necesitatea. Nu înțeleg că este nevoie de echilibru și de cele mai multe ori intervenția omului asigură acest echilibru”.
Pe măsură ce a avansat și a devenit tot mai pricepută, Tímea a început să folosească și „unelte” profesioniste.
„Până să încep să desenez nici măcar nu știam că există mai multe tipuri de creioane grafice. Știam că există creion și culori. Ei nu… Sunt foarte multe! Ca și hârtia. Eu folosesc o hârtie specială, mai groasă, creioane la fel. Din păcate, cele bune, de bună calitate, sunt destul de rare. Este la mine în Odorhei un mic magazine specializat și doamnele de acolo știu că desenez și îmi comandă ce am nevoie. Se bucură că desenez…”, ne mai povestește Tímea.
E interesant că nu desenează oameni. Spune că animalele sălbatice sunt și mai frumoase, și mai interesante.
Desenele ei sunt de vânzare și lucrează mult pe bază de comenzi. Foarte mulți pădurari vor să aibă pe perete un desen ce te duce cu gândul la un foșnet din pădure… Iar vânătorii își doresc să admire expresia grafică a trofeului, a câinelui, a locului unde a vânat. Să își amintească acele detalii, acele zile, acea atmosferă… și să se bucure. Și asta face Tímea: îi ajută să retrăiască acele momente… Așa că putem spune că animalele din pădure și tot ce înseamnă vânătoare au de-acum propriul artist desenator.
Sursa foto: Lőrincz J. Tímea