„Dorința noastră este să readucem șindrila pe o scară a evoluției, în rezonanță cu ideea că tradiția înseamnă viață” spune arhitectul Mihai Nuță, unul dintre puținii specialiști în șindrilă din România. De altfel, o și produce undeva lângă Slatina și o duce ulterior unde are proiecte. Cu o echipă de meseriași, arhitectul are până acum în portofoliu câteva case și clădiri una mai spectaculoasă ca alta. De ce? Datorită învelitoarei. Sau, cum îi spun ei, anvelopanta de șiță. Mihai Nuță a povestit pentru forestmania.ro ce face mai exact și ce înseamnă pentru el lemnul și stilul.
Până atunci, câteva explicații pe care tot el le-a expus în revista de specialitate „Arhitectura”:
„Şindrila, draniţa, șița, praştina sunt denumiri tradiţionale pentru produsul din lemn folosit la învelitori, cu largă răspândire în arhitectura veche, în cultura noastră.
Denumirea de şindrilă este, în general, asociată modelului cu îmbinare nut-feder, model pe care îl regăsim și în Germania ca fiind şindrilă tradiţională, iar în spaţiul nostru îl întâlnim, în general, în Ardeal, dar și pe Valea Prahovei, într-o variantă a formei mai scurte și mai late. Draniţa este o şindrilă mai lungă (40-80 cm) și mai groasă, iar termenul este folosit, în special, în zona Moldovei. Praştină este un regionalism folosit în Oltenia. Șița este mai scurtă (sub 40 cm) și mai subţire și este folosită, în general, la sud de Vrancea.
Materialul lemnos din care se realizează şindrila este din esenţă de molid, brad, larice, castan, stejar, salcâm (esenţele europene sunt enumerate în ordine crescătoare valoric) și cedru roşu/ alb sau alte tipuri de răşinoase specifice Americii de Nord/ Sud. Având în vedere că esenţa de fag domină ca proporţie structura pădurilor noastre, se întâlnesc frecvent zone unde se produce şindrilă din acest material (este însă de evitat din cauza rezistenței scăzute a acestei esenţe la factorii externi)”.
Nominalizat la Bienală
Lucrările lui Nuță ne-au atras atenția la premiile Bienalei de Arhitectură pe 2021. Printre clădirile extraordinare nominalizate se număra și un hotel din Râșnov. Hotelul Cuibul de lemn pare foarte ciudat, la prima vedere. Șița sau șindrila cu care e acoperit creează o senzație… aparte. Este „singurul model care are calitatea de a fi endemic românescă cu valoare universală”, explică Mihai Nuță. Șiță în 5 straturi cu bot de rață lat, montaj cui ascuns, expunere 66 mm, material brad. (Denumirea „bot de rață” se referă la un mod de prelucrare la capăt ce este specifică numai şindrilei de la noi).
Adiacent hotelul mai are 3 corpuri, printre care și un foișor.
Mihai Nuță: „E un concept unic în România”
Ca să povestim despre foișor, Mihai Nuță ne duce cu mult timp în urmă, la maeștrii chinezi care proiectau temple și clădiri acum multe sute de ani. „Este un concept unic în România și cred că și în Uniunea Europeană. Vorbim despre stilul dougong, specific maeștrilor dulgheri chinezi. Eu nu sunt inginer, lucrez doar în lemn masiv, fac structuri în funcție de ce știu eu că poate lemnul. Eu lucrez cu molid, ei cu cedru, care e mai dur, pe scara Janka”, spune Mihai Nuță.
Ce este „dougong”?
Dougong este „o metodă de construcție chinezească fără cuie”, relatează South China Morning Post într-un articol despre Arhitectura Unică a Orașului Interzis. „Chiar și astăzi sună ca o sarcină aproape imposibilă: construiți o clădire din lemn rezistentă la cutremur, suficient de puternică pentru a rezista mai multe secole tumultuoase, dar fără a folosi cuie sau vreun adeziv! Tâmplarii chinezi au făcut față provocării cu mai bine de 600 de ani în urmă.
Care este secretul din spatele structurii flexibile, dar puternice? Seturile de console sunt create prin plasarea unui bloc de lemn („dou”) pe o coloană pentru a forma o bază solidă. Un alt suport de lemn („gong”) este apoi introdus în dou pentru a susține fie o grindă de lemn, fie un alt gong”.
În acest mod e construit și foișorul hotelului din Râșnov și în acest fel poate lucra Mihai Nuță.
„Principiul meu e că din lemn faci artă”
E pasionat așadar de stilul dougong și de șindrilă. „Aș putea scrie o carte despre șindrilă, am studiat totul pe acest subiect, în toată lumea. Dar n-am timp de cărți”, ne spune el.
Care e opinia lui despre viitorul lemnului? „Există două opinii aici. Prima e că structurile de lemn sunt viitorul. Numai că aici creăm presiune pe păduri. Când ai presiune pe lemn, tentația banului omoară pădurea. Noi nu suntem o societate dezvoltată, la nivel mondial… Iată, cea mai mare companie de prelucrare a lemnului din Japonia ridică 3 turnuri de birouri de 200 de metri, din lemn. Așa vor ei să marcheze împlinirea a 150 de ani de existență. Eu unul, dacă vreau lemn, mă duc la licitație. Și acolo sunt intermediari care ridică prețul pentru că iau lemnul și îl exportă în Japonia, pentru acele 3 blocuri turn…Pentru că japonezii cumpără tot, de unde pot. Și eu nu am lemn pentru șindrilă.
Principiul meu e că din lemn se face artă.
Eu iubesc lemnul. Un maestru dougong spunea că o casă bine făcută trebuie să reziste 700 de ani.
Nu știu dacă noi o să mai prindem acele vremuri în care din lemn se va face doar artă. Pentru că sunt convins că în viitor se vor găsi alte soluții structurale”.
Cât rezistă?
Echipa lui Mihai Nuță tratatează șița antibacterian şi ignifug in bazine speciale, cu substanţe omologate. La finalul punerii în operă se aplică un baiț pe bază de ceară, în diferite nuanţe. Cu acest tratament final se va reveni după ani, în momentul în care materialul lemnos al şiţei o va cere. Pentru usurinţa efectuării acestui tratament de către echipe de alpinişti utilitari se prevăd elemente de prindere pentru echipamentul specific de asigurare al acestora.
Învelitoarea astfel executată, montată, tratată şi cu un service asigurat în timp, poate avea o viaţă de minim 60 ani, explică arhitectul.
Detalii tehnice a producerii șindrilei
Prima fază a procesului de prelucrare este alegerea copacului potrivit și debitarea acestuia în calupuri la dimensiunea la care se doreşte a se realiza şindrila. Este important ca materialul lemnos să fie recoltat în anotimpul rece, atunci când copacii nu sunt în sevă. Apoi, şindrila se poate produce prin despicare pe fibră sau prin debitare mecanică. La noi și, în general, în Europa, materialul se despică pe fibră, acest procedeu tradiţional oferind materialului lemnos o durată de viaţă mai lungă, având în vedere că acesta va avea expusă partea dură a lemnului, respectiv lignina, nu va ascunde anumite deficiențe, imperfecţiuni, ale materialului lemnos și nu se va deforma în timp (la anumite esenţe se acceptă nodurile mici dacă nu sunt la vedere). La americani se numeşte, de fapt, Shake şindrila obţinută prin despicare și Shingle cea obţinută prin debitare mecanică. Despre tehnica de prelucrare mecanică și despre categoriile de calităţi ce rezultă în urma acesteia ar fi multe de spus.
După despicare, produsul brut de şindrilă se supune operaţiei de prelucrare la scaunul şindrilarului, unde se va obţine produsul finit dorit. Trebuie menţionat că pentru un bun comportament al materialului se impune teşirea şindrilei la capătul vizibil. Aceasta se poate realiza manual sau mecanic, dar este de preferat să se facă manual. La capătul vizibil şindrila poate căpăta diverse forme.
Mai multe lucrări
Prima lucrare de șindrilă a lui Mihai Nuță a fost făcută în 2001, în Vrancea – un han. A luat premiul Ordinului Arhitecților. A făcut apoi Muzeul Pietrei Craiului și punctul de informare de la Curmătura, la 1.500 de metri altitudine. „Am făcut șindrila cu echipa mea, pentru că noi ne-o producem. Ceea ce facem noi este o șarpantă elansată care protejează construcția”, ne mai detaliază Mihai Nuță.
Curs despre șindrilă
Acum câțiva ani, Mihai Nuță a și împărtășit cunoștințele sale despre șindrilă, în cadrul unui curs organizat de Ordinul Arhitecților. Cursul cuprindea o prezentare generală a șindrilei de lemn, noțiuni despre istoria materialului, o descriere a utilizării lui în alte țări,
sisteme de utilizare în România, moduri actuale de utilizare a materialului, tehnici de producție, montaj și tratament, folosirea
șindrilei de lemn în arhitectura contemporană.
Și spune din nou: „Dorința noastră este să readucem șindrila pe o scară a evoluției, în rezonanță cu ideea că tradiția înseamnă viață”.
„Este greu să spui că poți inventa ceva în materie de învelitoare din lemn, după ce ea a evoluat în spațiul arhitecturii tradiționale vreme de secole sau poate chiar milenii. Este vorba, în primul rând, de o atitudine de apropiere față de aceste valori care vin din timpuri întunecate ale istoriei, a căror evoluție e înscrisă în durata lungă și pe care astăzi le desconsiderăm nejustificat. Apropiindu-te, poți observa, poți inova acele mici detalii, acele mici diferențe care pot repune șița pe o scară a evoluției discrete, așa cum este ea. Este un mod în care se creează un dialog între șiță și arhitectura pe care o generează”.
Foto: Romanian hand split shingle.
