„Așchia” de lângă trunchi: tatăl pădurar, fata inginer silvic

3
3507

Direcția Silvică Vâlcea are în structura sa 9 ocoale silvice, iar unul dintre ele, cel mai frumos, probabil, e Ocolul Silvic Călimănești. Ei gestionează 18.952 hectare de fond forestier de stat și 3.268 hectare de păduri private. Aici lucrează și două femei-inginer silvic. Una dintre ele este Roxana, fiică de pădurar. Are deja o vechime de 5 ani aici și nu s-a plictisit. Am stat de vorbă cu ea despre munca la ocol.

Forestmania.ro: E vreo diferență între activitatea unei femei inginer și a unui bărbat inginer la un ocol silvic? Adică sunt lucruri pe care nu le puteți face?

Roxana Lupu: Din punctul meu de vedere, nu cred că este vreo diferență. Până în prezent, nu am întâmpinat probleme în a-mi desfășura activitatea din cauza faptului că sunt femeie. Și pot spune că în acest mediu al bărbaților este nevoie și de calitățile și abilitățile unei femei.

Forestmania.ro: Adică?

Roxana Lupu: Femeile sunt mult mai organizate și ordonate în comparație cu bărbații. Iar într-o instutuție – totuși un ocol este o instituție, iar munca în pădure nu este haotică – e nevoie de aceste calități.

Forestmania.ro: Cum a fost concursul de angajare?

Roxana Lupu: Concursul de angajare nu a fost greu, având în vedere că cea mai mare parte din bibliografie a fost din materiile studiate în facultate. A constat într-o probă scrisă și un interviu din teoria pe care trebuie să o cunoască orice inginer care își dorește o carieră în acest domeniu.

Forestmania.ro: E greu să găsești de lucru după facultate? Cât timp v-a luat de la absolvire până la angajare?

Roxana Lupu: Pentru mine și mare parte din colegii mei de an nu a fost greu să ne găsim de lucru după facultate. Am terminat Facultatea de Silvicultură din Brașov în 2017, iar în acea toamnă au fost scoase la concurs posturi de inginer silvic debutant. Am susținut examenul la sediul Regiei Naționale a Pădurilor. În funcție de medie, fiecare dintre noi am avut posibilitatea de a ne alege ocolul silvic în cadrul căruia am vrut să lucrăm. La câteva luni de la încheierea anului universitar, am fost încadrată ca inginer silvic debutant la Ocolul Silvic Călimănești din cadrul Direcției Silvice Vâlcea.

Forestmania.ro: Aveți deja ceva vechime ca inginer la ocol. Spuneți-ne despre munca dvs. Ce faceți, concret?

 Roxana Lupu: În prezent mă ocup de compartimentele de cultură și refacerea pădurilor, mecanizare și păduri private – contracte. Munca mea presupune producerea și creșterea puieților forestieri și formarea de păduri noi, iar mare parte din activitate mi-o desfășor în pepinierele și regenerările artificiale/naturale din cadrul ocolului. După aproape 5 ani ca inginer silvic pot spune că mai am multe de învățat în acest domeniu, dar mă simt împlinită profesional și fac ceea ce îmi place.

Forestmania.ro: Câte femei sunt la ocol?

Roxana Lupu: În cadrul Ocolului Silvic Călimănești suntem 2 femei inginer silvic.

Forestmania.ro: Din câți angajați?

Roxana Lupu: Două femei inginer silvic din 36 de angajați personal silvic.

Forestmania.ro: De ce sunt așa de puține? În facultate câte colege ați avut?

Roxana Lupu: Silvicultura încă este considerată un domeniul al bărbaților și nu multe femei se încumetă să intre pe teritoriul lor. Cred că marea majoritatea a femeilor din domeniu au moștenit din familie dragostea pentru pădure și natură. În facultate, la specializarea de Silvicultură, am terminat 11 fete, din 59 de studenți.

Forestmania.ro: De ce ați ales silvicultura?

Roxana Lupu: În primul rând am crescut într-un mediu de silvicultori. Tatăl meu este pădurar. Și vânător. De mică m-a luat cu el la diferite activități cum ar fi puneri în valoare, amenajare sau plantații. Pot spune că el este „vinovat” de pasiunea mea pentru pădure și vânătoare. Tot timpul am fost mai băiețoasă și am lucrat mai bine cu bărbații decât cu femeile.  Am văzut în această branșă a silvicultorilor și vânătorilor o solidaritate pe care nu am întâlnit-o în alt domeniu. De atunci mi-am zis că aici îmi doresc să profesez. Și ce poate fi mai frumos decât să lucrezi în natură?

Forestmania.ro: Ați petrecut o perioadă în Germania. Spuneți-ne cum a fost acolo și ce diferențe ați observat față de România.

Roxana Lupu: Mereu mi-am dorit să acumulez cât mai multe cunoștințe, să văd lucrurile și din alte perspective și să mă implic în cât mai multe activități. Cu ajutorul și sub îndrumarea cadrelor didactice ale Facultății de Silvicultură din Brașov am putut să iau parte la câteva programe și proiecte pe perioada anilor de studiu.

În anul 2 de facultate am fost un semestru în Germania la Universitatea din Freiburg cu un program Erasmus. Experiența a fost una plăcută, am fost primită cu brațele deschise, majoritatea studenților fiind de prin toate colțurile lumii. Au fost multe lucruri noi cu care a trebuit să mă acomodez, dar cu ajutorul colegilor din campus le-am depășit cu brio. Ca diferență, în Freiburg am întâlnit un mediu unde se pune cât mai mult accent pe studiul individual sau în echipă pe bază de proiecte, lucrări sau activități practice.

În Freiburg, am fost selectată de unul dintre profesori să particip la întâlnirea anuală a AFSV (Association of Forests Site Ecology and Geobotany), care a avut loc chiar în România, unde am văzut câteva arborete mai aparte. Specialiștii silvici din Europa alături de care am luat parte au rămas plăcut impresionați de pădurile noastre și modul de gospodărire.

În anul 3,  cu ajutorul organizației COST (European Cooperation in Science and Technology),  am participat la o școală de vară în regiunea Trento – Italia, pe tema „Advanced methods and new integrated approaches to study soil processes in mountain ecosystems”.

În programele la care am luat parte am cunoscut colegi, cadre didactice și cercetători din toate colțurile lumii, am legat prietenii, iar cu mare parte dintre aceștia încă păstrez legătura. Fiecare țară are punctele ei  tari și slabe și peste tot întâlnim opinii pro și contra silviculturii.

Mi-am continuat studiile cu un program de master cu predare în limba engleză, tot la Facultatea de Silvicultură din Brașov și anume, „Multiple Purpose Forestry/European Forestry”, unde o parte din colegi au fost studenți străini veniți să studieze în pădurile noastre.

Consider că este cât se poate de realistă și justificată afirmația că „în România avem cele mai sănătoase păduri” și implicit, silvicultori care își fac meseria cu devotament și dragoste față de pădure.

Ar fi cazul ca românii să asculte mai mult opinia specialiștilor silvici care și-au dedicat viața pădurii, căci datorită lor avem în prezent pădure!!!

3 COMENTARII

  1. Se știe de la capul locului că nu doar pasiunea și cunoștințele în domeniul silvic te definesc ca inginer silvic debutant în România.
    Piesa principală care face legătura dintre pasiune, cunoștințe și a ” prinde un post ” respectiv a lucra în domeniul silvic, este reprezentată de influența și notorietatea pe care cineva din familie, sau cineva cunoscut o are în acest domeniu.

    Sunt foarte mulți absolvenți cu cunoștințe în domeniu, pasionați, care nu și-au găsit locul în acest domeniu, și totodată multe pramatii care n-aveau nicio legătură cu silvicultura, nicio pasiune pentru acest domeniu și acum lucrează.

    Cât despre Roxana Lupu, o fată implicată care-și iubește meseria.
    Să auzim de bine!

  2. Felicitari Roxana! Si eu am absolvit facultatea de silvicultura, cu note foarte bune, dar la ce folos?! Eu nu am nici o ruda care lucreaza in domeniu, drept urmare, gasirea unui loc de munca in domeniu a fost imposibila pentru mine. La fel si pentru multi alti colegi INGINERI SILVICULTORI care lucreaza prin carrefour sau ospatari…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.