Exporturile UE de cherestea de rășinoase spre Orientul Mijlociu și Africa de Nord au scăzut cu 13,8% în primele șapte luni din 2026. Golful a pierdut o treime din volume, Egiptul a cumpărat mai mult ca oricând.
Pentru cei grăbiți
– Ianuarie–iulie 2026: 4,38 milioane m³ cherestea de rășinoase exportată de UE în MENA, cu 13,8% mai puțin decât în 2025; valoare de circa un miliard de euro.
– Prețul mediu vamal a rămas practic neschimbat: 229 euro/m³, față de 229,9 euro/m³ anul trecut.
– Arabia Saudită, Marocul și Emiratele Arabe Unite concentrează circa 80% din scădere.
– Egiptul urcă la peste 38% din total, iar Algeria depășește Arabia Saudită.
– Molidul pierde 27,1%, pinul doar 4,1%.
Uniunea Europeană a exportat în Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA) 4,38 milioane de metri cubi de cherestea de rășinoase în primele șapte luni ale anului 2026, cu 13,8% mai puțin decât în aceeași perioadă din 2025. Valoarea exporturilor a scăzut în același ritm, până la aproximativ un miliard de euro. Prețul mediu vamal a rămas aproape identic, la 229 euro/m³, față de 229,9 euro/m³ cu un an înainte. Piața nu s-a ieftinit, ci s-a restrâns.
Din acest flux au dispărut aproape 701.000 de metri cubi. Trei destinații, Arabia Saudită, Marocul și Emiratele Arabe Unite, explică aproximativ patru cincimi din scădere. În schimb, Egiptul și-a majorat achizițiile, Algeria și-a menținut nivelul, iar piețele din Golf s-au contractat cu aproximativ o treime.
Cel mai slab trimestru, apoi o revenire lunară
Contracția a fost vizibilă încă din primul trimestru, pe fondul retragerii ferăstraielor nordice și central-europene de pe acest coridor. Februarie și martie au fost cele mai slabe luni. În iulie, livrările spre MENA au revenit aproape de nivelul din iulie 2025, la circa 750.400 m³, doar cu 0,8% mai puțin. Revenirea lunară nu recuperează volumele pierdute în prima parte a anului, dar arată că restul anului nu repetă neapărat primul trimestru.
Golful: rute ocolitoare și traseu triplat
În statele Consiliului de Cooperare al Golfului (Arabia Saudită, EAU, Oman, Kuweit, Qatar și Bahrain), importurile de cherestea de rășinoase din UE au coborât de la circa 1,34 milioane m³ la 871.000 m³. Diferența este de aproape jumătate de milion de metri cubi, doar în această regiune.
Efectele se văd direct în logistică. Un transport de molid austriac destinat Qatarului, de exemplu, nu a mai ajuns în portul Jebel Ali, ci la Khor Fakkan, pe coasta de est a Emiratelor. De acolo marfa a fost dusă cu camionul până la Abu Dhabi, apoi reîncărcată pe navă spre Doha. Costul navlului pe container s-a triplat, iar termenele de livrare s-au prelungit cu săptămâni. Alte nave au ocolit Capul Bunei Speranțe sau au descărcat la Fujairah ori în Oman, cu transport ulterior pe uscat. Suprataxele de risc de război, estimate în primăvară la mii de dolari pe container, adică zeci de euro pe metru cub, au dus la anularea unor comenzi.
Pe destinații, Emiratele Arabe Unite au pierdut 60,8% din volumele importate din UE, ajungând la 137.055 m³. Qatarul și Bahrainul au scăzut cu peste 62%, iar Kuweitul cu 46,9%. Doar Omanul a rămas aproape de nivelul de anul trecut. Declinul spre EAU începuse încă din ianuarie, înainte ca Strâmtoarea Ormuz să devină practic impracticabilă pentru transportul containerizat. Criza a lovit, așadar, o piață deja slăbită.
Egiptul devine principalul cumpărător
Egiptul a importat din UE aproape 1,67 milioane m³ (+5,1%), adică peste 38% din totalul exporturilor europene de cherestea de rășinoase spre MENA în ianuarie–iulie. Algeria a crescut cu 2%, la 637.144 m³, și a trecut înaintea Arabiei Saudite, care a coborât la 627.238 m³ (−21,1%). Marocul a scăzut cu 27,1%, la 485.192 m³, Tunisia cu 8,9%, iar Libia cu 33%.
Explicația este în primul rând geografică. Porturile egiptene de la Mediterana și de la Marea Roșie nu depind de Strâmtoarea Ormuz. În iunie, importurile totale de cherestea ale Egiptului, din toate originile, și-au revenit după o lună mai slabă. Pentru exportatorii europeni, Africa de Nord rămâne coridorul pe care contractele se pot încheia fără riscurile unei zone de conflict.
Egiptul, Algeria, Arabia Saudită și Marocul au preluat împreună circa 3,42 milioane m³, adică 78% din totalul exportului UE de cherestea de rășinoase spre MENA. Alte nouă destinații mai mici, de la EAU la Bahrain, au însumat aproximativ 606.000 m³. Concentrarea pieței reflectă mai degrabă slăbiciunea celorlalte destinații decât un avans spectaculos al Egiptului.
Molidul, cel mai expus
Structura pe specii confirmă harta. Exporturile UE de cherestea de pin spre MENA au scăzut doar cu 4,1%, la circa 2,65 milioane m³, în timp ce molidul a pierdut 27,1%, ajungând la circa 1,59 milioane m³. Egiptul și Algeria absorb în principal pin, pentru tâmplărie și construcții ușoare, pe un flux mediteranean relativ stabil. Molidul este mai dependent de șantierele din Golf, unde în 2026 s-au suprapus cererea slabă și costurile logistice ridicate. Celelalte categorii de rășinoase au înregistrat evoluții mixte, unele în creștere, dar volumele lor sunt prea mici pentru a compensa pierderile la molid.
Austria, printre cei mai afectați exportatori
Industria austriacă a lemnului a raportat o scădere de 24,2% a exporturilor de cherestea de rășinoase spre Levant și Africa de Nord în primele cinci luni ale anului. Potrivit lui Franz Teuschler, reprezentant al Fachverband der Holzindustrie, cererea s-a prăbușit odată cu escaladarea militară, în timp ce costurile de transport au crescut simultan. Finlanda și Suedia, care au asigurat ani la rând o parte importantă din cheresteaua europeană livrată în regiune, au resimțit aceeași întrerupere a coridorului.
Turcia nu este inclusă în aceste cifre. Exporturile UE de cherestea de rășinoase spre această piață au fost, la rândul lor, mai slabe, cu o valoare de circa 23,9 milioane de euro.
Ce înseamnă pentru ferăstraiele europene
Pentru producătorii din Scandinavia, Austria, Germania sau România, MENA a funcționat ani la rând ca supapă de desfacere în perioadele în care construcțiile europene stagnau. În 2026, această supapă s-a îngustat și s-a scumpit. Africa de Nord continuă să cumpere, iar Golful rămâne o piață, dar accesibilă doar pe rute ocolitoare, cu transbordări și costuri de transport multiplicate.
Datele din iulie arată că declinul s-a oprit, fără ca piața să-și fi recuperat volumele. Cererea de lemn de la Cairo sau Alger nu a dispărut. Doar că, dincolo de Ormuz, costul drumului a devenit el însuși o formă de preț.
