Sunt tot mai puțini cai folosiți în exploatările forestiere, iar cei care dețin cai spun că deja efortul financiar e foarte mare: îngrijirea presupune costuri mari, tot mai mari de la o zi la alta. Doar dragostea pentru cai face ca prin păduri să mai vedem și aceste „echipamente” eco.

Comunele din Ardeal organizează periodic concursuri pentru caii de tracțiune. Un astfel de eveniment am văzut și noi în urmă cu o săptămână, la Ozun. Zeci de cai se întreceau, pe categorii, la tras bușteni. Mai exact, 33 de participanți cu câte doi cai. La final, proprietarii lor au primit diplomă de participare, dar și un mic trofeu, în cazul în care calul se dovedise mai puternic și mai rapid decât alții.

Nicu și Stelu au fost aduși din Polonia. Familia Simon din Teliu îi are de mici. Creșterea cailor este ocupația lor de bază dintotdeauna.

Alexandru e mezinul familiei și a crescut pe lângă cai. Deja știe cam tot ce trebuie pentru a prelua ștafeta de la tatăl său.

Și sora lui, Alexandra, pune umărul la îngrijirea cailor.

Familia Simon are două perechi de cai. Armăsari.

„Lucrăm cu ei la patron. Merg în fiecare zi la pădure. Intrăm cu caii în locurile unde nu se poate intra cu TAF-ul, ca să nu strici drumul sau să afectezi puieții”, explică Oana Simon pentru forestmania.ro.

„E foarte greu. Totul e scump. Lucerna e 20 de lei balotul, orzul e 2 lei kilogramul. O pereche de cai consumă patru baloți de lucernă pe zi și în jur de 8 kilograme de orz”, ne mai spune Oana Simon.

Nici accesoriile nu sunt ieftine. Familia Simon plătește și 2.000 de lei pentru un ham. Potcovitul a ajuns să coste 400 de lei de cal și ei merg pentru asta la Întorsura Buzăului, pentru că nici ateliere de potcovit nu mai sunt chiar la tot pasul.

4.000 de euro ar costa un cal cum e Stelu. A câștigat mai multe cupe, la concursuri de tracțiune.

Astfel de competiții se organizează frecvent nu doar la Ozun, ci și în Chichiș sau Râșnov, e o tradiție a zonei. Caii se întrec pe categorii – mic, mijlociu, greu.

Tot la concursul de la Ozun a fost și un competitor din Harghita. Szakács Sándor din Betești, Cristuru Secuiesc, a plecat acasă cu două trofee: locul I la dublu și locul II la simplu. De-a lungul anilor, a tot adunat trofee, pe care le ține acasă la loc de cinste.

Caii lui, Iancsi și Samu arată impresionat!

Am stat de vorbă cu el și ne-a povestit că nu e ușor să crești cai și nici să mergi cu ei la astfel de concursuri, pentru că ai nevoie de mașină de transport și nu toți își permit una.

Szakács Sándor are și teren agricol, motiv pentru care costurile cu hrana sunt ceva mai mici pentru el. Își cultivă singur porumbul și orzul. Dar ferma lui e mare – are și oi, și porci. Ne-a spus că prețul unui balot de fân de 250 de kg costă 150 de lei, iar kilogramul de porumb e 1,8 lei.

Cu caii lucrează pentru composesorat. Are contract de prestări servicii.

„Nu lucrăm chiar în fiecare zi. Acum, din 15 septembrie începem,  până în februarie-martie, când se termină cu parchetele. Iar vara… doar dacă marchează cineva 10 – 15 metri cubi. Noi cu caii scoatem buștenii la drum forestier.

Cu 2 cai și 3 oameni scoatem între 15 și 25 metri cubi , depinde de pădure. Sunt foarte puțini cai în exploatarea forestieră pentru că TAF-ul scoate într-o săptămână cât scoatem noi într-o lună. Noi, cu caii, nu putem trage cât TAF-ul.

Dar noi intrăm acolo unde nu poate TAF-ul și de-asta e încă nevoie”, explică Szakács Sándor pentru forestmania.ro, precizând că un cal nu trage niciodată dacă nu vrea. „Calul întotdeauna trage de bunăvoie”.