Inginerul silvic Cristian Panaite este unul dintre experții sectorului de exploatare forestieră și prelucrare a lemnului. Are o firmă în județul Suceava cu mai multe obiecte de activitate – distribuție de utilaje, producție lemn de foc, dar și consultanță în managementul lanțului de aprovizionare și exploatare forestieră. A fost în multe țări și a văzut cât de departe se poate ajunge și în acest domeniu, dacă ai susținere… Ne-a răspuns la câteva întrebări, plecând de la sărăcia ce domnește în industria noastră.

Forestmania: Avem multe firme de exploatare care așteaptă cu mare interes finanțarea prin PNS, sperând să își reînnoiască utilajele învechite.

Cristian Panaite: Din păcate, e singura soluție de finanțare a sectorului de exploatare. Luând în considerare criteriile de adjudecare a lemnului în licitațiile organizate de administratorul pădurilor statului (prețul cel mai mare), lanțul de aprovizionare devine foarte impredictibil, valoarea utilajelor ridicată, iar riscul de bussines, riscul financiar – amortizări lunare în achiziționarea utilajelor – e mare. Un program de genul acesta nu face decât să ofere o mână de ajutor, în sensul de a pondera riscurile amortizării.

Forestmania: Ați umblat foarte mult în afară și chiar vorbeam un pic mai devreme că firmele de exploatare din Canada au contracte pe 3 ani. Au acea predictibilitate despre care vorbiți.

Cristian Panaite: Cred că ține de modul în care ministerul vede sectorul forestier din perspectiva valorii adăugate pe care trebuie să o creeze. Asta ar fi una. Apoi, vorbim despre politicile publice legate de modul de vânzare a masei lemnoase și a ponderării riscurilor pe tot lanțul de valoare în sectorul forestier. Plecând de la administrator până la industria mobilei. Un mediu de afaceri sănătos nu se poate dezvolta decât prin predictibilitate.

Din experiența pe care o am din interacțiunile cu sectorul forestier din alte țări, în general contractele de prestări silvice de exploatare se încheie pe o perioadă de 3-5 ani. Mai sunt și excepții sau cazuri gen Europa de Nord unde contractele de prestări servicii se încheie anual, cu un volum prestabilit, dar există o cutumă, există posibilitatea de prelungire relativ automată a acestora.

Forestmania: În acest timp la noi…

Cristian Panaite: Păi ce înseamnă serviciul de exploatare forestieră din perspectiva prestării serviciului în sine, licitațiile de adjudecare, mă refer la cele organizate de către administratorul pădurilor statului, se fac pe platforma de licitații publice SEAP, iar oferta se depune pe partizi, nu pe perioadă de timp. Să nu uităm că proprietarii de păduri, fie persoane juridice sau fizice, preferă în continuare să își vândă lemnul ca lemn pe picior. E un mod de a-și administra procesul de vânzare și de a-și minimiza riscurile.

Forestmania: Deci la  noi nu există nicio șansă să ajungem ca o firmă de exploatare să obțină un contract pe 2-3 ani?

Cristian Panaite: Dacă sunt prestatori de serviciu, puțin probabil. Tocmai de aceea, sectorul de exploatare forestieră este o parte din lanțul de achiziție. De exemplu, eu dacă am o companie de prelucrare primară, materia primă mi-o asigur ca și lemn pe picior și în sensul acesta mi-am creat propriul serviciu de exploatare forestieră.

Forestmania: Am observat că mai nou mulți care făceau doar exploatare și-au cumpărat și utilaje de prelucrare a lemnului.

Cristian Panaite: Pentru că valoarea adăugată o faci din prelucrare primară, nu din zona de exploatare forestieră.

Forestmania: Am vorbit cu un antreprenor care chiar se gândește să renunțe la partea de exploatare și să rămână doar pe prelucrare pentru că, spune el, costurile sunt asemănătoare. Costurile lui cu echipele de pădure, cu achiziția de pe piața liberă a buștenilor.

Cristian Panaite: Exploatarea forestieră în sine, ca parte dintr-un lanț de aprovizionare, comportă niște riscuri foarte greu de gestionat din perspectiva managementului operațional. Ăsta ar fi un dezavantaj. Avantajul este că îți oferă predictibilitate în ceea ce privește calitatea de masă lemnoasă de care ai nevoie într-un proces de prelucrare, în sensul în care odată ce am achiziționat partida, am certitudinea că, dacă o recoltez, volumul respectiv de masă lemnoasă va ajunge în propria capacitate de prelucrare. În schimb, dacă îmi scurtez lanțul de aprovizionare și cumpăr lemn rotund pentru cherestea, elimin niște riscuri în gestionare, dar devin dependent de ceilalți jucători care activează în lanțul de aprovizionare, companii care exploatează sau alți proprietari publici sau privați de teren forestier.

Forestmania: Revenind la utilaje. Spun toți despre funiculare că sunt foarte bune. Avem așa de mult teren la care s-ar preta funicularele?

Cristian Panaite: Avem condițiile geografice în care recoltarea lemnului prin funiculare e optimă. E necesară schimbarea de paradigmă din perspectiva administratorului de fond forestier în sensul în care să promoveze genul ăsta de utilaje. Avem nevoie de tehnicieni care să opereze aceste utilaje pentru că sunt utilaje complexe, necesită cunoștințe tehnice avansate. Trebuie să luăm în considerare și că achiziția de astfel de utilaje e destul de ridicată, iar amortizarea modifică destul de mult prețul final al serviciului prestat. În cele din urmă avem nevoie și de predictibilitate.

Forestmania: E destul de scump un funicular…

Cristian Panaite: Și în zona aceasta de utilaje forestiere, ca în orice domeniu producător de utilaje sau de mașini, există nenumărate opțiuni. Și noi suntem distribuitori de funicularele pentru lemn subțire pe distanțe scurte, iar costul pleacă undeva de la 15 – 20 de mii de euro. Există N opțiuni. Nu se pretează pentru toate tipurile de produse, dar pentru lemn subțire provenit din rărituri e o variantă.

Forestmania: Sunt tot felul de discuții referitoare la plantații de arbori cu creștere rapidă, pentru a menaja pădurile naturale.

Cristian Panaite: Genul acesta de culturi forestiere în general nu au aplicabilitate mare în emisfera nordică, ținând cont de condițiile generale de sol, climă ș.a.m.d. Știu că a fost o încercare în perioada comunistă de a se crea plantații de molid în afara arealului, pentru fabricile de celuloză, proiect ce nu a avut succes.

Soluția e un management durabil și responsabil, dacă pot să spun așa. În sensul în care nu recoltăm mai mult decât creșterea. Din perspectiva asta, silvicultura românească e adaptată condițiilor locale specifice.

Forestmania: Dumneavoastră ați umblat foarte mult prin afară. Care e impresia străinilor și antreprenorilor din sectorul forestier despre România? Adică această percepție pe care noi o simțim aici, negativă… așa ne văd și ei?

Cristian Panaite: Să știți că specialiștii din afară citesc printre rânduri, apreciază arboretele din România, consideră că avem păduri frumoase. În schimb, din perspectiva ușurinței cu care se pot face afaceri în domeniul forestier, blamează supra-reglementarea și slaba dotare tehnologică pe care o are sectorul.

Forestmania: Sunteți unul dintre experții care vor pune umărul, să zic așa, la Noul Cod Silvic.

Cristian Panaite: E un  grup de 50 de experți proveniți din toate domeniile sectorului forestier. Consider că expertiza fiecăruia va fi un plus-valoare în restructurarea noului cod silvic spre… rămân la ideea mea, spre predictibilitate. Este ceea ce are nevoie sectorul forestier per ansamblu.

Forestmania: Deci sunteți convins că se va ține cont și de părerea fiecăruia expert din domeniu.

Cristian Panaite: Cu siguranță. Asta e ideea-cheie.