Forestmania.ro a lansat întrebarea „Cum a fost 2022, ce ne așteaptă în 2023?” mai multor specialiști din silvicultură și industria forestieră. Ca la orice final de an, este importantă viziunea branșei: facem un scurt bilanț al lui 2022 și încercăm să anticipăm ce urmează în 2023. Redăm răspunsurile dumnealor așa cum le-am primit, fiecare fiind concentrat pe domeniul propriu de activitate. Azi publicăm răspunsul profesorului universitar Arcadie Ciubotaru, de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov.
„Analiza fenomenelor specifice domeniului forestier, referitoare la perioade scurte de timp, indiferent de natura și extinderea lor, nu poate fi susținută de concluzii pertinente. Aceasta pentru că în gospodărirea pădurilor rezultatele măsurilor aplicate la un moment dat au, în general, efecte cuantificabile după zeci de ani.
O analiză a situației din domeniul forestier pe o perioadă mai lungă de timp poate evidenția evoluția fenomenelor specifice și permite o ierarhizare credibilă a importanței acestora, precum și stabilirea unor tendințe de evoluție viitoare care, la rândul lor, pot genera măsuri în concordanță cu obiectivele urmărite.
În acest context, cred că merită să fie analizată relația om-pădure în prezent și eventuale direcții de acțiune pentru viitor. Trebuie precizat faptul că această relație va fi analizată prin prisma paradoxului: sub aspect economic societatea are nevoie de tot mai mult lemn, consecința fiind exploatarea unor cantități tot mai mari de masă lemnoasă și, în același timp, sub aspect ecologic, trebuie să păstrăm și să extindem fondul forestier, consecința fiind reducerea cantităților de masă lemnoasă exploatată.
Primul aspect menționat, creșterea consumului de lemn, este generat de cauze multiple, dintre care se evidențiază:
- Creșterea demografică și implicit a consumului de lemn brut și a produselor pe bază de lemn. Populația globului a crescut de la circa 2 mld., în 1930 la peste 8,0 mld., în 2022.
- Creșterea nivelului de trai. Un indicator al nivelului de trai al unei națiuni este consumul de hârtie pe cap de locuitor, consum care a crescut, la nivel global, cu 400% din 1980 până în prezent, cu diferențe mari între țările lumii, respectiv 270 kg hârtie/locuitor/an în America de Nord și 50 kg hârtie/locuitor/an media mondială.
- Extinderea domeniilor de utilizare a lemnului și creșterea cantităților de lemn folosite în unele domenii. Lemnul brut și produse realizate din lemn se regăsesc în peste 5.000 de produse. Un domeniu în care crește consumul de lemn, și aceasta, paradoxal, cu efecte ecologice pozitive, este cel al construcțiilor civile și industriale. Paradoxul rezidă din faptul că lemnul, în aceste cazuri, înlocuiește cimentul, material rezultat prin procese industriale deosebit de poluante. Se estimează că producția de ciment generează circa 7% din emisiile globale de dioxid de carbon.
Cel de al doilea aspect, cel ecologic, respectiv necesitatea reducerii volumului de lemn exploatat, este generat de:
- Rolul important al pădurii în reglarea ciclului carbonului. Prin procesul de fotosinteză se absorb anual din atmosferă circa 120 Gt de carbon.
- Stocarea carbonului în lemnul brut pe picior. La nivel mondial stocul de carbon acumulat în arborii pe picior este de circa 160 t/ha.
- Menținerea polifuncționalității ecosistemelor forestiere, respectiv a rolurilor hidrologic, climatic, pedolologic, estetic, cinegetic etc.
- Necesitatea conservării biodiversității vegetale și animale.
În aceste condiții trebuie să se acționeze pentru:
- realizarea de produse din lemn cu cicluri lungi de folosire;
- utilizarea mai eficientă a cantităților de lemn folosite anual, respectiv reducerea consumurilor și pierderilor tehnologice prin noi tehnologii de lucru și perfecționarea utilajelor folosite la fasonare și prelucrare; realizarea de noi materiale compozite pe bază de lemn;
- protecția produselor din lemn pentru extinderea duratei de utilizare a acestora;
- aplicarea principiului RRR (refolosire – reutilizare – reciclare); aplicarea economiei circulare, caracterizată prin: deșeurile devin resursă;
- realizarea de produse prietenoase cu mediul;
- obținerea de energie din resurse regenerabile.
O soluție propusă de silvicultori pentru optimizarea efectelor celor două tendințe contrare, respectiv creșterea consumului de lemn versus păstrarea integrității fondului forestier constă din defalcarea fondului forestier în trei grupe distincte sub aspectul obiectivelor urmărite și, în consecință, a managementului aplicat.
Acest concept denumit TRIAD presupune zonare fondului forestier astfel:
- arii protejate, în care nu se vor face nici un fel de intervenții antropice directe.
- suprafeţe cu silvicultură intensivă, în care se va aplica silvicultura clasică, cu regenerarea naturală a arboretelor;
- suprafeţe cu silvicultură extensivă, pe care se aplică tratamentul tăierilor rase, cu regenerare artificială;
- suprafeţe destinate ligniculturii.
Lignicultura, care poate fi considerată producție industrială de lemn, are două caracteristici importante care corespund cerințelor actuale:
- cicluri scurte de producție (5 … 40 ani);
- creșteri medii anuale de masă lemnoasă mari (20 … 30 m3/ha/an) și presupune prelucrarea mecanică a solului, folosirea de amendamente și îngrășăminte, plantarea de specii repede crescătoare cu indivizi rezultați prin hibridare sau selecționare genetică și multiplicare în vitro, combaterea mecanică și chimică a concurenței vegetale și a dăunătorilor, exploatarea prin mecanizarea integrală a lucrărilor, folosirea telecontrolului sau a telecomenzilor și chiar a unor elemente de automatizare.
Analiza fenomenului antamat este mult mai complexă și merită a fi abordată sub multe aspecte, respectiv: ecologic, economic, social astfel încât să se găsească soluțiile prin care cerințele actuale ale societății și mai ales cele de viitor să fie satisfăcute la un nivel optim, conform principiului de bază al gospodăririi durabile, respectiv dreptul generației actuale de a folosi resursele forestiere conform nevoilor proprii, fără a leza același drept al generațiilor viitoare”.
Prof. Arcadie Ciubotaru este autor a numeroase cărți și studii în domeniul silvic, titular al cursurilor „Exploatarea pădurilor”, „Ecotehnologii de exploatare a pădurilor” sau „Tehnologia prelucării lemnului”, coordonator de doctorate la Facultatea de Silvicultură și Exploatări forestiere Brașov.