Serialul finalului de an! Forestmania.ro continuă tradiția ultimilor doi ani și lansează întrebarea „Cum a fost 2023, ce ne așteaptă în 2024?” mai multor reprezentanți ai industriei. Ca la orice final de an, este importantă viziunea breslei: facem un scurt bilanț al anului care se încheie și încercăm să anticipăm ce urmează în 2024. Redăm răspunsurile dumnealor așa cum le-am primit, fiecare fiind concentrat pe domeniul propriu de activitate. Azi publicăm răspunsul lui Gheorghe Tat, consilier ASFOR în județul Bistrița, fost șef de ocol în Romsilva (25 de ani).
„2023 a fost un an destul de greu. Și e posibil ca 2024 să fie și mai dificil. Problema a fost a prețurilor prohibitive practicate de toți vânzătorii de masă lemnoasă (Romsilva, ocoale silvice private etc). Calculul acestor prețuri se face în funcție de modelele de calcul ale Romsilva, dar de multe ori acestea sunt rotunjite în plus.
Atâta timp cât Regia Națională a Pădurilor se ocupă de cele două activități – exploatare și administrare – pot spune că acest lucru este în defavoarea agenților economici care se ocupă de exploatare. Astăzi, cele două activități sunt încălecate, ceea ce nu este corect, din punctul meu de vedere.
Pe vremuri – și sper să nu se supere colegii mei – activitatea de îngrijire era separată de cea de exploatare. Îngrijire însemnând de la sămânță până la vârsta exploatabilității. De acolo, de la punerea în valoare, preluau masa lemnoasă IFET-urile. Cei care făceau exploatare.
Este necesară această separare. Administrarea – îngrijirea pădurii – trebuie să fie o activitate subvenționată de stat, pentru că Romsilva doar administrează un bun al statului. Ei au și multe alte activități – vânătoare, pepiniere, fructe de pădure, locuri de cazare, ciuperci, plante medicinale. Din punctul meu de vedere, este foarte corect ca unitățile administrative să valorifice lemnul de foc pentru populație, iar exploatarea masei lemnoase pentru industrie să fie activitate separată și să se facă exclusiv de unitățile de exploatare.
Eu sunt de acord că exploatarea este parte a silviculturii, dar asta nu înseamnă că sunt lucruri care trebuie făcute de același om!
În ce privește prețul lemnului, mai e o chestiune. Când licitezi, trebuie să ai stabilit nivelul prețului la care poți urca, în funcție de desfacerea ulterioară a produsului. Dacă nu ții cont de aceste considerente, ajungi să ții lemnul pe stoc și să îl valorifici în pierdere. Și, ușor, ușor, intri în faliment. Fiecare dintre agenții economici e dornic să achiziționeze masă lemnoasă în primul rând pentru a-și menține forța de muncă. Dar, la un moment dat, la licitație se supralicitează și asta e în defavoarea lor și în beneficiul vânzătorului.
Sper să fie bine la toată lumea și profit de ocazie să le urez colegilor din silvicultură și exploatare un an nou mai bun, cu înțelepciune și fair play!”.
Ne-a răspuns și Vasy Prundar, de la firma de exploatare forestieră Marsik Wood. Citiți AICI.
Apreciez comentariile d-lui Gheorghe Tat!
Mă înreb de ce în domeniul nostru nu iese nici un economist, inginer, etc. să spună:
– pentru un mc vândut, s-a cheltuit până la exploatare: x lei (poate și justificarea costurilor: împădurire, întreținere, pază, etc., etc. – minus masa lemnosă vândută între timp);
– pentru mc vândut s-au obținut y lei;
– profit ocol silvic = y – x.
Din câte știu eu, scumpirea masei lemnose pe picior sau a materialului lemnos în platforma primară nu se regăsește în salariile personalului silvic de la ocoalele silvice și nici în calitatea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor.
Curățiri nu se fac, rărituri din cand în când, igiene când ”este nevoie”, accidentale uneori când trebuie sau când ”este nevoie”, salariile personalului silvic de la ocoalele silvice nu cresc proporțional cu valoarea de vânzare a masei lemnose pe picior!
Mă întreb: Care sunt costurile care justifică creșterea valorii masei lemnose pe picior?
În speranța că m-am făcut înțeles vă doresc un an 2024 mai bun!