VIENA, Austria – Viitorul pădurilor nu stă doar în masa lemnoasă, ci într-un ecosistem complex de produse nelemnoase, servicii ecosistemice și o guvernanță de fier. Aceasta a fost concluzia principală a summit-ului global dedicat bioeconomiei forestiere, desfășurat recent la Viena (23–25 februarie 2026), sub egida Forumului Națiunilor Unite pentru Păduri (UNFF).
Sheam Satkuru, Directorul Executiv al Organizației Internaționale pentru Lemn Tropical (ITTO), a prezentat o foaie de parcurs pentru statele care doresc să transforme pădurea într-un pilon economic sustenabil, subliniind că Managementul Forestier Durabil (SFM) este „precondiția obligatorie” pentru orice formă de diversificare.
Pădurea, mai mult decât un depozit de cherestea
Deși numele organizației pe care o conduce conține cuvântul „lemn”, Satkuru a ținut să clarifice mandatul dual al ITTO: conservarea și gestionarea durabilă a resurselor. Într-o sesiune tematică intitulată „Potențialul pădurilor dincolo de lemn”, experții au explorat oportunitățile economice oferite de produsele nelemnoase, de la cosmetice și medicamente, până la apicultură și agroforestry.
„Avem nevoie de finanțatori, de comunitatea donatorilor, de industria parfumurilor și a cosmeticelor. Ei trebuie să fie la masa discuțiilor pentru a construi lanțuri de valoare solide”, a declarat Sheam Satkuru.
Patru piloni pentru succesul bioeconomiei forestiere
În cadrul dezbaterilor de la Viena, directorul ITTO a identificat punctele critice care blochează în prezent dezvoltarea acestui sector:
1. Guvernanța și aplicarea legii
Satkuru a atras atenția că simpla împuternicire a comunităților locale nu este suficientă dacă statul nu aplică reglementările forestiere. Ea a oferit exemplul speciei Aquilaria (agarwood), recoltată ilegal din Malaezia pentru industria parfumurilor din cauza valorii sale imense. Fără o cooperare transfrontalieră pentru a opri contrabanda, bioeconomia rămâne vulnerabilă în fața „scurgerilor” de capital natural.
2. Lipsa datelor credibile
O problemă majoră identificată este absența statisticilor oficiale privind produsele nelemnoase. Fără date, valoarea economică reală a pădurii rămâne invizibilă pentru decidenții politici. ITTO a oferit exemple de succes din proiecte de teren:
- Mexic: Documentarea cunoștințelor ancestrale despre 100 de plante medicinale.
- Benin și Togo: Grupuri de femei care au obținut independență financiară prin sisteme de agroforestry (cultivarea cafelei și cacao sub coronamentul pădurii).
3. Drepturile de proprietate și utilizare
Sistemele de proprietate sunt vitale. În multe țări tropicale, terenul forestier aparține statului, însă acordarea unor drepturi sigure de utilizare către comunități (așa cum se practică în Malaezia sau Indonezia) previne degradarea și încurajează responsabilitatea.
4. Conectarea cu sectorul privat
Tranziția către o bioeconomie nu poate fi finanțată doar din fonduri publice. Este necesară o aliniere a politicilor forestiere cu deciziile economice naționale, astfel încât capitalul privat să găsească predictibilitate în investițiile verzi.
O perspectivă globală
Summit-ul a reunit peste 400 de participanți din guverne, mediul academic și societatea civilă. Reprezentanți din Ecuador, China și Noua Zeelandă au prezentat modele prin care reformele de guvernanță și mecanismele de piață inovatoare pot transforma resursele forestiere în motoare de creștere economică.
Concluzia experților a fost unanimă: bioeconomia forestieră poate funcționa doar dacă este integrată în contabilitatea națională, trecând de la zona de subzistență sau comerț informal la un sector industrial matur și reglementat.
