Pentru mulți dintre noi, perioada Pandemiei nu este tocmai o amintire frumoasă, însă pentru un meșter popular din satul Găgești, comuna Bolotești, izolarea a însemnat un punct de cotitură, care i-a schimbat traiectoria vieții la 180 de grade. Vintilă Lăduncă, sau Vali, precum îl știe lumea de prin sat, a descoperit lemnul din punct de vedere artistic când și-a dat seama că nu mai poate practica hobby-urile care-i aduc plăcere, precum ar fi pescuitul. Fiind nevoit să stea pe acasă o perioadă lungă de timp, ca și noi restul de altfel, Vali a început să învețe tot felul de tehnici prin care să pună lemnul în valoare, ajungând să creeze obiecte unice și sculpturi deosebite din acest material, dar și din piatră. Meșterul este sută la sută autodidact, învățând, pas cu pas, cum să cioplească și să aștearnă emoție pe aceste materiale în care, cel mai probabil, nu văzuse atâta potențial înainte.
Lucrează ascultându-și instinctul, dar se și documentează cu privire la esențele pe care trebuie să le folosească, ca să iasă totul ca la carte. Până să descopere această vocație, Vali a fost viticultor. Dar, pentru că nu-i stă în fire să-și îngrădească creativitatea, a decis să încerce ceva nou.
Pietrele i-au atras atenția dintotdeauna, fiind fascinat de formele și de structura lor, dar și de felul în care le-ar putea scoate din banal, încât să aducă bucurie și semenilor săi. Totuși, aceste gânduri nu mai apucau să se materializeze, până s-a văzut închis în casă, în izolare.
„În viață poți să începi oricând ceva nou…”
Din câte ați aflat, lui Vali nu-i este frică să o ia de la zero, într-un domeniu la care se gândea doar ocazional, în trecere, dar fără a-i da prea mare importanță. Încearcă să transmită aceleași valori și principii de viață și fiului său, căruia obișnuia să îi spună că necunoscutul nu ar trebui să-i provoace teamă, ci din contra, să-l motiveze să descopere tot mai mult. „În viață poți să începi oricând ceva nou” aceasta e fraza pe care i-o spune frecvent băiatului său.
Perioada Pandemiei l-a făcut și pe Vali să încerce ceva nou – sculptura în lemn și în piatră. Prima lucrare a fost făcută cu puține ustensile, cu cele pe care le găsise prin gospodărie – o drujbă, o daltă și un ciocănel. Rezultatul a adus mult entuziasm atât în rândul familiei, cât și în al prietenilor săi, așa că a continuat cu încă câteva lucrări.
În dependență de mărimea sculpturii, procesul creativ poate dura de la o zi și până la 3 luni (o iarnă întreagă).
Timpul este cel mai bun mentor
Pe parcursul a 6 ani, sculptorul a realizat peste 200 de lucrări în lemn și piatră, acumulând multă experiență și învățând tot mai multe tehnici, deși nu făcuse vreun curs sau specializare în acest sens. Meșterul ne-a povestit că, la final, își lăcuiește lucrările din lemn – acest proces fiind un soi de semnătură personală, care îi aduce un plus de unicitate.
Având în curte lemnele de foc, la început, de acolo își alegea materialul, iar scule mai împrumuta de la bunicul soției sale, care fusese meșter tâmplar. În plus, fiind fost viticultor, acesta obișnuia să folosească (pe post de material) și doagele de la budane de stejar vechi, mari din 5000 de litri.
Cu timpul, Vali a ajuns să-și cumpere tot mai multe ustensile, ajungând să dețină o colecție frumușică.
Cele pe care le folosește la maximum sunt drujbele, care se uzează rapid, fapt care-i mai dă bătăi de cap:
Sculele pe care le folosesc, drujbele, sunt făcute să taie lemnul transversal, nu de-a lungul lui. Forțând drujbele în lemn pe lungime, ele se uzează, se strică, deci foarte multe drujbe am schimbat cu timpul. Dar m-am obișnuit cu acest lucru și am deprins tehnici pe care le-am dezvoltat singur, ajungând să realizez lucrări plăcute ochiului meu dar și a publicului., povestește Vali
Deși munca sa îi aduce o satisfacție aparte, procesul creativ nu este nici pe departe unul simplu. Vali ne-a relatat că sculptura îl solicită fizic foarte mult:
Lucrările se fac greu, fiind executate manual. Chiar dacă ai o drujbă sau un flex în mână, puterea acestora te face să depui mult efort ca să le controlezi, mărturisește sculptorul
Lemnul își găsește mereu drumul spre mâinile lui
O poveste foarte mișcătoare, pe care Vali ne-a relatat-o cu emoție în glas, este că preotul din sat i-a îndemnat pe oameni să-i aducă lemn, în cazul în care dispun de acest material și își doresc să-i ofere șansa de a se transforma în mâinile sale.
„Duceți-i lemn lui Lăducă, să facă ceva frumos”, cam așa a sunat îndemnul preotului. Iar consătenii lui Vali chiar au luat acest sfat aproape de suflet:
Spre uimirea mea, m-am trezit cu mulți consăteni la poartă cu bucăți de lemne. Mi le-au lăsat acasă, la poartă, chiar și când eram plecat, unele dintre ele nici măcar nu știu de cine au fost aduse., își amintește acesta
Colindând prin sat după materie primă
Vali colindă des prin natură pentru a-și găsi inspirația și pentru a colecta materie primă. Folosește mult lemn de drift, cules de pe albia râului Putna, dar și piatră albă de cuarț din aceeași zonă.
Acest tip de lemn mă inspiră mult, sunt inspirat de fibra lemnului, de cioate, de noduri, crengi, depinde de cum le vizionez. Mergând după lemne pe albia râului am cules și piatră de râu, piatră albă de cuarț, este cunoscută pentru duritate sa., relatează meșterul
Vali se adresează omului simplu
Vintilă Lăduncă a povestit pentru Forestmania că lucrările sale se adresează omului de rând, fiind accesibile ca și concept. Sculpturile nu sunt greoaie și nu au neapărat ca public țintă cunoscătorii cu simțuri artistice ascuțite. Meșterul are atât sculpturi figurative, cât și abstracte, însă acestea își au sensul la vedere, pentru a fi înțelese mai ușor de publicul său.
Le am expuse pe o terasă, oricine e binevenit să le vadă. Stau de vorbă cu oamenii, îi primesc, îi invit să le vizioneze. Aceasta este o experiență, un schimb de cunoștințe, idei, mai învăț și eu câte ceva de la oameni, asta înseamnă să fii autodidact. Fiecare lucrare are o poveste, un nume, pentru că așa mă dezvolt, împreună cu lucrarea. Ea crește sub ochii mei, pe măsura timpului pe care i-l dedic., mărturisește sculptorul
Un vis
Până acum, lucrările lui Vali au fost expuse de vreo două ori în centrul cultural, însă sculptorul nu s-a putut bucura și de o expoziție în adevăratul sens al cuvântului. Visează la o colaborare cu un alt artist, cu un pictor, cu lucrările căruia ar rezona și ar ajunge să creeze o expoziție comună.
