18 kilometri dus, 18 întors, zi de zi, de 20 de ani. Este naveta pe care o face Rodica Bărboi spre locul ei de muncă din Băbeni, Vâlcea. Adică spre fabrica de prelucrare a lemnului Haty Wood. Vine la muncă pentru a măsura bușteni și face asta de 20 de ani. 100 de metri cubi pe zi.

Aduși din pădure, buștenii trec prin foarte multe etape până ajung la noi în case sub diverse forme – masă, pat, dulap, scaun, chitară, jucărie, etc. Prima etapă e intrarea lor efectivă într-un depozit al unei fabrici de prelucrare. Aici sunt luați în primire de o persoană dedicată recepționării și sortării. Iată că uneori această persoană e o femeie.

Rodica a lucrat mai întâi în producție, la cherestea, vreo doi ani. Apoi, s-a mutat aici, la sortare. Socrul ei cu asta s-a ocupat mulți ani și Rodica știa exact despre ce e vorba, din discuțiile în familie. Plus că și soțul ei lucrează tot aici, la debitare.

„Recepția și sortarea sunt prima verigă a procesării. Primesc buștenii, le măsor diametrul și lungimea, notez totul. Apoi vine drujba și buștenii sunt tăiați și din nou înregistrez datele. Apoi buștenii sunt spălați și merg la debitare”, explică Rodica, pentru forestmania.ro.

Acei bușteni au sute de kilograme și pare destul de riscant să umbli printre ei toată ziua. Rodica n-a pățit niciodată nimic, pentru că sunt reguli clare de protecția muncii. Am vrut să îi facem o fotografie stând pe bușteni și ne-a refuzat politicos. „Nu se face” așa ceva.

Pentru ea, după atâția ani, e suficientă o privire pentru a ști destul de exact care sunt lungimea și diametrul unui trunchi de arbore.

Stă cu clupa, ruleta și carioca forestieră în mână și măsoară buștean după buștean. Și îi place ceea ce face!

Cel mai mare buștean pe care l-a măsurat avea peste un metru și 20 diametru. Îl ține minte. Am întrebat-o ce poate să îți placă la această muncă? Să măsori bușteni… A zâmbit, ca și cum e greu de explicat, dar și mai greu de înțeles pentru cineva „de-afară”. „Îmi place, pur și simplu. E munca mea, pe care o fac cu plăcere. Nu mă plictisesc, nu simt că e o rutină. Pentru că nu sunt două trunchiuri la fel. Și mai e ceva… Știu că de aici, din aceste piese mari pe care le măsor eu și pe care le ating… vor fi făcute atâtea obiecte care ajung în toată lumea. Și e o senzație aparte, să știți. Plus că avem o echipă super aici, la fabrică”.

În munca sa, Rodica trebuie să fie atentă la micile „obstacole”. Uneori, buștenii au în ei cuie sau alte bucăți de metal. Toate acestea trebuie curățate, ca să nu afecteze apoi echipamentele. Ca să nu mai vorbim și de litere sau nume ale unora care își anunță iubirea prin păduri, pe scoarța arborilor…

Cum spuneam, și soțul Rodicăi lucrează la fabrica de prelucrare. De altfel, sunt peste 100 de angajați din zonă care au aici loc de muncă. Pentru autoritățile locale, astfel de fabrici sunt mană cerească: oamenii au venituri, deci nu sunt probleme sociale, iar fabrica plătește taxe. Toată lumea câștigă.

Fem4forest

Chiar dacă în această fabrică sunt multe angajate, numărul femeilor din sectorul forestier și din sistemul silvic românesc nu e foarte mare. De fapt, cam nimeni nu știe exact câte sunt. Se vorbește de un procent de 15%. Un proiect cu finanțare europeană dedicat femeilor din sectorul forestier din regiunea Dunării – inclusiv România – este în derulare în acest moment. Coordonator pe România este prof. univ. dr. Laura Bouriaud, de la Facultatea de Silvicultură din Suceava. Proiectul Fem4Forest („Păduri în mâinile femeilor”) identifică și analizează nevoile de inovare ale antreprenorilor, cu scopul de a promova un rol mai activ al femeilor în sectorul forestier. Obiectivul principal este de a consolida sectorul forestier la nivel local, regional și interregional prin implicarea sporită a femeilor și susținerea competențelor egale în sistemul forestier și silvic.

Femeile care lucrează în sectorul forestier în România se confruntă în cariera lor cu bariere și dificultăți legate în principal de stereotipuri (ce să caute o femeie în pădure? Cum să lucreze o femeie la gater?) și de necesitatea de a se ocupa de îngrijirea familiei. Modelul Fem4Forest (plan de acțiune bazat pe cerere, campanie de conștientizare, program de mentorat și formare) pentru integrarea femeilor este dezvoltat și testat în acțiuni pilot. Iar inițiatorii lui au convingerea că va contribui la o rată mai mare de ocupare a forței de muncă, mai ales a femeilor din zonele rurale. Angajatorii consultați în cadrul proiectului susțin ideea de a asigura șanse egale femeilor și bărbaților la angajare și la promovarea în funcții de conducere și consideră că este foarte important ca salarizarea femeilor și bărbaților să nu fie discriminatorie.

La solicitarea forestmania.ro, prof. univ. dr. Laura Bouriaud ne-a transmis că proiectul Fem4Forests vizează nu doar conștientizarea rolului femeilor în sectorul forestier, ci și găsirea unor soluții inovative pentru a permite o mai bună formare profesională a absolventelor (și absolvenților) de silvicultură.

„Sectorul forestier este perceput ca un sector rezervat bărbaților, deși există suficient de multe femei care au o carieră de succes în cadrul ocoalelor silvice sau al firmelor din sector. Noi credem că exemplul acestor femei ar trebui să fie cunoscut și că prin aceasta putem contribui deopotrivă la atragerea tinerelor către această meserie, dar și la promovarea unor aspecte pozitive ale meseriei de silvicultor. Am început în acest proiect să facilităm transferul de informații dintre femeile afirmate în cariera de silvicultor și tinerele absolvente. Prin Planul Național de Acțiune pe care l-am lansat la sfârșitul lunii iunie ne-am propus să organizăm un eveniment dedicat femeilor din sectorul forestier, precum și finalizarea unui program de formare destinat tinerelor absolvente, care ar putea fi însușit de asociațiile profesionale”, explică Laura Bouriaud.  

Am stat de vorbă și cu managerul Haty Wood, Adriana Manea, care e foarte mândră de echipa ei de „fete”. Aproape jumătate din angajați sunt femei care lucrează în producție, în marketing, în administrativ. Una dintre angajatele Haty Wood, Eugenia, are 60 de ani. Lucrează la zona de cherestea.

Ca să nu mai spunem că și fiica Adrianei Manea, Andreea, face de ani buni parte din echipă. Și ar putea vorbi o săptămână despre lemn și produse din lemn!

Ar mai fi nevoie de oameni, dar de unde să îi iei?

„România are o problemă de mai bine de 10 ani cu forța de muncă. Ai noștri pleacă, pentru că nu sunt motivați, și e aproape imposibil să îi aduci înapoi. Ce soluții ai? Să aduci muncitori din Bangladesh sau Pakistan… Sunt însă și acolo cazuri în care îi aduci, îi pregătești, învață meserie și după câteva luni pleacă…Eu prefer să lucrez cu forța de muncă locală. Îi special tineri. Sunt încântată că au venit la noi mulți tineri și sunt foarte eficienți, foarte pricepuți, învață repede. Dar sunt și motivați!”, ne spune Adriana Manea.

În acest context, al lipsei de forță de muncă și al dificultăților de calificare, experiența Rodicăi Bărboi este de aur. Și cu siguranță putem conta pe ea pentru a transmite celor tineri cum se face pregătirea bușteanul pentru a intra la prelucrare.