Un fierăstrău din perioada dacică face parte din patrimonial Muzeului Național de Istorie a României, alături de numeroase alte unelte legate de prelucrarea lemnului pe teritoriul țării noastre. Obiectul pe care îl prezentăm astăzi era folosit, cel mai probabil, la tâmplărie. Cel puțin așa a declarat, pentru forestmania.ro, profesorul universitar Arcadie Ciubotaru de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări forestiere Brașov.
„După părerea mea, fierăstrăul putea fi folosit pentru lucrări de tâmplărie. Dimensiunile, cadrul de susținere și mânerul, precum și forma și profilul dinților sugerează posibilitatea de utilizare a acestuia la tăiere materialelor dure. Această afirmație este justificată și de faptul că dinții fierăstrăului nu au ceapraz”, explică prof. Ciubotaru.
Specialiștii MNIR au furnizat o scurtă descriere tehnică a prețiosului obiect:
„Fierăstrău de formă aproximativ rectangulară. Lamă de fier cu dinți mărunți, întinsă pe un semicadru de fier. Este datat secolul I p.Chr. În momentul descoperirii, unealta avea un mâner la capătul mai puțin înalt, unde se mai păstraseră resturi de lemn și două nituri de fixare a mânerului. Lungime 535 mm, greutate 211,42 grame”.
În multe șantiere arheologice au fost descoperite obiecte de fier datând din vremea dacilor. Multe dintre acestea au fost expuse, de-a lungul anilor, în diferite expoziții.
În iunie 2022, în cadrul celei de-a XIV-a ediții a Festivalului Cetăților Dacice, a fost organizată o astfel de expoziție, cu titlul „Cetatea Dacică de la Căpâlna și Războaiele Daco-Romane”. A avut loc la Căpâlna, în județul Alba.
Cetatea Căpâlna a fost construită în a doua jumătate a sec. I î.Hr. și a funcționat până în timpul războaielor dacice ale lui Traian (101-102 și 105-106 d.Hr.), având rolul de a bara înaintarea trupelor inamice dinspre est, pe Valea Sebeșului, spre capitala dacilor, Sarmizegetusa Regia.
Căpâlna este una dintre cele șase cetăți dacice din Munții Șureau incluse în anul 1999 în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Sarmizegetusa Regia, Costești – Cetățuie, Costești – Blidaru, Luncani – Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna făceau parte din sistemul defensiv al Regatului dac, care se întindea pe o suprafață de aproximativ 200 km2, fiind cel mai complex din Europa barbară de la acea vreme.
Cercetările arheologice au pus în evidență importanța și monumentalitatea acestei cetăți dacice, iar artefactele expuse cu această ocazie reflectă dezvoltarea culturii materiale din acea perioadă.
Obiectele din fier sunt numeroase şi variate: unelte de făurărie (ciocane, cleşti, dălţi), tâmplărie (topoare, bărzi) sau agricole (brăzdar de plug, sape, seceri) materiale de construcţie (cuie, ţinte, scoabe), obiecte de întrebuinţare curentă (vase, strecurători, cuţite), arme (pumnale de tip sica, vârfuri de suliţe şi săgeţi).
Profitând de bogăţia subsolului în minereuri, dacii au transformat zona într-unul din cele mai importante centre metalurgice. După cum arată Enciclopedia Dacică, cele aproape 30 de nicovale din fier (unele cântărind cca. 50 kg) vorbesc despre marele număr de ateliere, iar gama largă a cleştilor (12 variante), baroase, ciocane, dălţi, pile, dornuri sunt o grăitoare dovadă a diversității activităților de făurărie.
Atât în interiorul atelierelor, cât şi în mici depozite îngropate sau aflate în clădirile incendiate s-a găsit o parte a producţiei de fier constând din unelte de tâmplărie (topoare, bărzi, tesle, sfredele, raşpile, răzuitoare, compasuri, fierăstraie, unelte de scos cuie), unelte agricole (brăzdare şi cuţite de plug, sape, săpăligi, coase, seceri, foarfeci etc.), unelte de orfevrerie (nicovale, ciocănele, cleştişori, linguri pentru metal topit, filiere etc.), arme şi piese de harnaşament (săbii şi pumnale curbe, între care binecunoscutele falx şi sica, vârfuri de lance şi suliţă, săgeţi, scuturi, zăbale, pinteni etc.).
Am mai scris și despre cuțitoaie, AICI.
Nota redacției:
Piesele fac parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României. Imaginile în format digital sunt publicate de forestmania.ro în urma unui Acord semnat cu conducerea MNIR. Acordul are scopul de a mediatiza colecția de obiecte din lemn a muzeului și de a contribui la cunoașterea începuturilor prelucrării lemnului în țara noastră.
