Craiova va avea în 2022 un Fantasy Park populat cu personaje spectaculoase. O parte vor fi sculptate în lemn cu drujba de maestrul Gabi Rizea. Prima dintre piesele viitorului parc este gata deja și e un dragon-băncuță. Primarul Craiovei a și postat imaginile pe contul ei de Facebook, mândră nevoie mare: „Maestrul Gabi Rizea a mai finalizat o băncuță deosebit de frumoasă, care reprezintă un dragon cu o deschidere aripilor de cinci metri. O veți putea admira deocamdată la sediul Centrului Multifuncțional, până în momentul în care va fi amplasată în Fantasy Park. Acest parc va fi gata în toamna anului viitor, va avea locuri de joacă, un skate park, un teatru de vară, terase, căsuțe pentru pitici și foarte multe elemente de butaforie. În această perioadă definitivăm cu proiectanții toate elementele care îl vor face cel mai frumos parc, pentru toate vârstele, din România…”. L-am contactat pe Gabi Rizea să ne povestească ce e cu parcul cel nou și cu dragonul. „Sunt în colaborare cu Primăria Craiovei pentru câteva lucrări care să aducă plus-valoare acestui parc prin personaje fantastice. Meritul pentru acest parc aparține primarului Craiovei care culmea, într-o societate care a luat-o razna încă găsește resurse care să aducă zâmbetul pe fața cetățenilor”, ne-a spus el. A adăugat că folosește în general lemn degradat pentru sculpturi și doar în cazul unor lucrări complicate lucrează cu lemn stratificat.
Inginer silvic de Brașov
Culmea, Gabi e la bază inginer silvic. A absolvit facultatea la Brașov și a declarat pentru forestmania.ro că silvicultura va rămâne mereu marea lui dragoste.
„Când eram mic, am copilărit lângă Pădurea Grajdului, o pădure de stejari și frasini, unde pe timpuri Mihai Viteazul avea herghelie. Era la câțiva kilometri de satul în care am crescut. Și fugeam de acasă și stăteam în pădure până seara. Am avut o copilărie frumoasă. Străbunicul meu a fost fierar. Avea un atelier de fierărie în curte, cu nicovală, făcea seceri, sape, dar îi plăcea să și sculpteze. Și îmi făcea din când în când cerbișori din bucățele de lemn, cu briceagul”.
Gabi Rizea a lucrat în mai multe domenii până să ajungă la sculptura în lemn. După facultate, timp de câțiva ani a lucrat în domeniul amenajării silvice. „Trebuia să știu pedologie, geologie, hidrologie, dendrologie, exploatare, făceam o biblie de sute de pagini pe care o predam la ocol, în urma unei avizări. Culegeam datele de teren, făceam analizele, trimiteam la laboratoare pentru sol și la sfârșit propuneam parcele din care să fie tăiați arbori, unde să se împădurească. O chestiune foarte laborioasă. Făceam inclusiv cartografiere. Responsabilitatea era enormă pentru cei care făceam astfel de amenajări. Cinci ani am făcut asta”, spun el.
Apoi, s-a mutat în domeniul software timp de trei ani. S-a întors la lemn, de data aceasta în domeniul proiectării și producției de mobilier și construcții în lemn, unde a rămas timp de 15 ani. L-a atras și marketingul un an, dar și design-ul de grădini și parcuri un timp.
Are 14 drujbe!
Ca orice artist, are multe ustensile de lucru. La Gabi Rizea sunt drujbele. Cel mai mult ține la „Katiușa”! De fapt, toate au nume. „E o relație tehnico-sentimentală”, ne spune. Iată câteva dintre celelalte nume puse drujbelor: Alioșa, Helena, Cornelia, Natasha, Boris, Katia. „Boris e cea mare, de 7 cai putere. Katiușa e cea mică, de 1,5 cp. „Dar e nervoasă!”, mai spune el.
L-am întrebat câte are și a zis că nici nu mai știe … 10 în Craiova, la atelier, și 4 în Serbia. Ce e în Serbia, l-am întrebat. „Locuiesc și acolo. Am cumpărat o casă lângă grămada de lemne aduse de Dunăre”, a explicat, pentru forestmania.ro, artistul.
Ca să învețe temeinic tot ce înseamnă această sculptură cu drujba, Gabi Rizea s-a pus pe studiat. Așa că a făcut încă o facultate: s-a dus la secția de Sculptură care era … la Facultatea de Teologie din Craiova. „Mi-a prins bine și Teologia”, spune el.
Ceea ce face el se numește „Chainsaw carving”, sculptură cu drujba, și la noi e o chestiune aflată în faza de pionierat. În America e deja tradiție, iar carverii sunt nu doar mulți și talentați, ci și extrem de scumpi. „În România suntem cam 7 – 8. Hai, 20 cu totul, dar 7 – 8 dacă vrei să aduni o echipă și să execuți o lucrare mare. Eu mi-am format această echipă, mergem la festivaluri, concursuri, lucrăm”.
Un drujbist în reviste de artă
Când a făcut „Găleata suspendată” (Găleata care curge), lucrarea a devenit virală în mediul online. „Nu mi-am imaginat niciodată că o să aibă un asemenea impact. Niciodată. Am apărut atunci în multe reviste din străinătate, publicații de artă. A fost șocant. Trei milioane de persoane mi-au apreciat munca într-o jumătate de oră… Nu mă așteptam la așa ceva. Nu m-am așteptat niciodată să ajungă să fie considerată în primele 20 de lucrări de sculptură din lume…Eu? Inginer silvic? Drujbist? Niciodată!”, spune Rizea.
Cea mai „ciudată” lucrare care i-a fost comandată de un client a fost un… zâmbet. „Mi s-a părut complicat. Am stat, m-am gândit. Dar oricum, mie nu îmi ceri lucruri simple sau normale, că nu fac. Sunt născut pe 1 iunie și cred ca asta spune multe. Uite și dragonul ăsta, m-am chinuit să îl fac fioros, dar nu am putut”, a mai povestit Gabi Rizea.
Dragonul din mai multe specii de lemn
Revenind la dragon, a fost nevoie de mult lemn pentru a-l face. Rizea ne-a explicat că aripile sunt din lemn de plop (ca să fie ușor) stratificat. „Nu ai unde să găsești un trunchi să faci ceva așa de mare. E făcut din nuc, plop, arțar. Din bucăți. Pentru gheare am decupat, lipit și apoi sculptat, că n-ai cum. Dar vă spun că mi-a mâncat sufletul!”, spune Rizea. Culmea e că acest dragon e „pitic” pe lângă ce și-a propus să facă în viitorul Fantasy Park. „Vrem să facem un dragon de 10 sau 15 metri. Plus căsuțe ciudate și o mulțime de alte personaje fantastice. Va fi și Făt Frumos care se luptă cu Zmeul, și prințese războinice. Un loc în care vii și îți faci poze lângă ele. Singura provocare pe care o avem e să nu ne apropiem de zona de kitch, că am oroare”, spune el.
„Am putea reprezenta România la carving fără să ne facem de râs”
Gabi Rizea e conectat la comunitatea internațională de carving. „Este o comunitate, nu e mare brânză. Este o recunoaștere între noi cu adrese, locații și telefoane. Ceilalți carveri români nu cred că au dat prea mare importanță. Oricum, suntem câțiva foarte buni în România. Și când zic foarte buni mă refer la faptul că am putea reprezenta România ca echipă la un festival internațional fără să ne facem de râs”.
