Germania aruncă o piatră în baltă și agită apele politicilor de mediu ale Uniunii Europene. Într-un paragraf aparent banal din noul acord de guvernare al coaliției, se ascunde o afirmație cu potențial exploziv:
„Prevenim sarcinile inutile la nivel european. Acest lucru include asigurarea că Regulamentul privind defrișările (EUDR) nu se aplică prin introducerea variantei ’zero risc’.”
Pentru cine urmărește evoluțiile EUDR (Regulamentul UE 2023/1115 privind produsele asociate cu defrișările), această frază ar putea marca începutul unei bătălii politice majore. Germania, prin vocea politicienilor și a grupurilor de lobby din industrie, pare să conteste nu doar aplicarea EUDR pe teritoriul său, ci chiar temeiurile regulamentului la nivelul întregii Uniuni.
Ce înseamnă „zero risc”?
Conceptul de „zero risc” propus de germani este, în esență, o categorie artificială de țări sau regiuni care, în opinia susținătorilor, nu ar trebui să fie supuse acelorași cerințe stricte de trasabilitate și due diligence din regulamentul EUDR.
Pe scurt: dacă ești într-o zonă considerată „zero risc”, nu mai trebuie să dovedești că produsele tale (lemn, carne de vită, ulei de palmier etc.) nu provin din păduri defrișate ilegal.
Dar această abordare a fost deja respinsă în Consiliul UE, încă de la finalul anului 2024. Și pe bună dreptate: două analize juridice — una realizată de firma Tulip Consulting și alta de ONG-ul Fern — arată că o astfel de clasificare ar încălca principiile de nediscriminare din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) al Organizației Mondiale a Comerțului.
Întrebarea mare: e doar Germania sau urmează și alții?
Mișcarea Germaniei ar putea fi doar vârful aisbergului. Dacă Berlinul reușește să impună o reinterpretare a EUDR, este foarte probabil ca și alte state membre — sub presiunea industriilor naționale — să ceară același tratament.
Așadar, încotro se îndreaptă EUDR?
🌲 Scenariul 1: Regulamentul rămâne intact
Varianta optimistă. Este posibil ca Germania doar să testeze terenul, să sondeze reacțiile și să folosească „zero risc” ca armă retorică. În acest caz, regulamentul ar rămâne în forma adoptată, iar implementarea sa — în curs în toate statele membre — nu ar fi afectată.
🚧 Scenariul 2: Se redeschide discuția despre categoria „zero risc”
O idee atractivă pentru unii, dar periculoasă în practică. „Zero risc” nu există în lumea reală. Este o ficțiune juridică ce creează portițe pentru eludarea obligațiilor, mai ales într-un sistem deja provocator de pus în aplicare.
📖 Scenariul 3: Relaxarea criteriilor de risc
Un compromis politic? Posibil. Ar permite ca mai multe țări să fie incluse în categoriile de risc scăzut sau inexistent. Dar acest compromis riscă să dilueze forța regulamentului și să creeze avantaje necuvenite pentru furnizorii din zone cu risc ridicat.
Concluzie: „Zero risc” este un construct politic, nu o realitate ecologică
În contextul urgenței climatice și al degradării continue a pădurilor la nivel global, introducerea unui mecanism de „zero risc” ar fi o lovitură dată credibilității UE în materie de politici verzi.
Mai mult, această discuție ar putea depăși cadrul EUDR și să afecteze întregul peisaj ESG (Environmental, Social and Governance), tocmai acum când Europa încearcă să-și reafirme rolul de lider global în tranziția verde.
De urmărit cu atenție: EUDR nu este doar o regulă tehnică. Este un test de voință politică, de coerență europeană și de angajament față de pădurile lumii.
ForestMania.ro va continua să urmărească evoluțiile din jurul EUDR și implicațiile acestora pentru sectorul forestier românesc și european.
