De aproape două luni, Parcul Național Domogled–Valea Cernei arde în etape. Primul incendiu de fond forestier a fost observat pe 9 august 2026. Al doilea, semnalat pe 2 septembrie în aceeași zonă montană, era încă activ la 29 septembrie. Estimările oficiale pentru al doilea val ajung la circa 400 de hectare. Romsilva a anunțat, pe 29 septembrie, 423 de hectare de fond forestier afectate. În total, cele două incendii din această vară au cuprins peste 430 de hectare.
Parcul se întinde pe mai mult de 61.000 de hectare, pe teritoriul județelor Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj. Este cel mai mare parc național din România. Focul a ajuns în locuri cunoscute: Domogledul Mic, Domogledul Mare, Poiana Mușuroaie, Poteca Pisicii, Grota lui Șerban, Valea Jelărău și zona Crucii Albe. Flăcările și fumul se văd din Băile Herculane.
De la un fulger la sute de hectare
Cauza primului focar este descrisă de autorități drept naturală. Directorul Administrației Parcului, Ioan Gașpar, a relatat că un pădurar a semnalat fum „undeva în vârf”, într-un loc unde nimeni nu putea ajunge. Ipoteza sa: un fulger a trăsnit un pin negru de Banat. Romsilva a confirmat izbucnirea pe 9 august, într-o zonă stâncoasă, din cauze naturale.
Pinul negru de Banat crește lent pe stâncăriile calcaroase. Rangerul Gheorghe Lungu, care străbate aceste păduri de circa 30 de ani, explică: când trunchiul e cât mâna unui om, arborele poate avea 50–70 de ani. Lemnul e dens și „arde ca un cărbune”. Litiera uscată, acele de pin și cantitatea mare de lemn mort au alimentat focul. Seceta prelungită și lipsa ploii au ținut focarele vii, inclusiv la nivelul solului.
Primul incendiu a fost declarat lichidat pe 25 august, după 14 zile. A afectat aproximativ 37 de hectare. Elicopterele au făcut 676 de aruncări cu apă. Pe 2 septembrie a apărut un al doilea incendiu, în același areal. Acesta nu a mai fost stins.
Relieful decide totul
Domogledul este calcaros, cu versanți abrupți, aproape verticali. Accesul terestru e dificil sau imposibil în multe puncte. Echipele sunt urcate cu elicopterul pe creste, apoi trebuie să meargă prin stânci puțin umblate. În unele sectoare, 100 de metri se parcurg în circa o oră și jumătate.
Sub incendiu nu se poate intra: cad pietre, conuri arzând, copaci înflăcărați. Arborii uscați se prăbușesc. Bolovani de calcar și cioturi aprinse au ajuns până pe DN 67D. Circulația pe drumul dintre Băile Herculane și Valea Cernei a fost închisă din cauza riscului de cădere a pietrelor și a arborilor afectați. Pe 22 septembrie, pietre și copaci s-au desprins de pe un versant de circa 30 de metri.
IGSU a repetat că prioritatea este siguranța echipelor. La 29 septembrie, reprezentantul IGSU Florin Chirea a spus că nu există pericol pentru comunitățile din zonă și că nu au fost raportate accidentări.
Cifrele intervenției
Pentru al doilea incendiu, până la comunicatul IGSU din 28 septembrie:
- peste 270 de pompieri, plus personal al Ocolului Silvic Băile Herculane și al administrației parcului;
- elicoptere ale Inspectoratului General de Aviație, cu sisteme Bambi Bucket: 514 aruncări cu apă;
- pe ambele incendii: 25 de misiuni aeriene, aproape 155 de ore de zbor.
Pe 29 septembrie, efectivele au fost suplimentate. Romsilva a anunțat 113 persoane: 42 de angajați silvici din ocoalele Băile Herculane, Mehadia, Nera, Bozovici și Berzasca, 50 de pompieri militari ISU Semenic, 7 rangeri, 5 pompieri voluntari, 3 salvamontiști și 6 voluntari civili. Punctul de coordonare a fost terenul de fotbal din Băile Herculane. Două elicoptere Black Hawk au intervenit; unul face parte din rezerva europeană rescEU găzduită în România. Până la ora 15:00, elicopterele lansaseră peste 50 de tone de apă. Seara au sosit pompieri din Hunedoara și Bihor. Operațiunile au fost suspendate până dimineața de 30 septembrie.
Pinul negru și pădurea de pe calcar
Pinul negru de Banat este specia caracteristică a masivului. Prefectul de Caraș-Severin, Cristian Gâfu, a confirmat că arde vegetația uscată de sub pini, dar și pinii înșiși. Lungu notează că focul poate influența regenerarea speciei, dar incendiile severe și repetate pot depăși capacitatea pădurii. Urmele focurilor din 2000, 2003 și 2013 se văd încă la baza pinilor. Avertismentul lui: lemnul care se usucă acum va fi combustibil pentru un incendiu viitor.
Rangerul vorbește și despre coordonare: mai multe instituții țin ședințe separate, iar o singură linie de comandă ar ușura munca. Propune refacerea unor drumuri forestiere vechi pentru acces mai rapid la focare, recunoscând totodată limitele impuse de regimul de parc național.
Situația la 30 septembrie 2026
La data acestui articol, incendiul din septembrie nu era lichidat. Focarele erau dispersate pe sute de hectare. Pompierii urmau să reia dimineața intervenția. Comunitățile nu erau considerate în pericol, dar DN 67D rămânea afectat de riscul de căderi de pe versant.
Domogledul nu arde prima dată. De data aceasta, combinația dintre secetă, pin inflamabil, calcar abrupt și un al doilea focar la câteva zile după „lichidare” a transformat un incendiu de versant într-o operațiune de aproape două luni — vizibilă din stațiune, greu de închis din aer și aproape imposibil de închis doar de la sol.
