Datele INS pe luna aprilie 2026 arată o industrie a lemnului ruptă în două: prelucrarea primară urcă, în timp ce producția de mobilă înregistrează una dintre cele mai severe scăderi din întreaga industrie. Asociația Forestierilor din România (ASFOR) avertizează că țara nu pierde resursa, ci valoarea adăugată.
Scăderea producției industriale a României, confirmată de Institutul Național de Statistică pentru luna aprilie 2026, are un chip concret în sectorul forestier. În timp ce industria prelucrătoare — principalul motor al declinului — a coborât cu 4% față de anul trecut, datele pe diviziuni arată o ruptură netă în interiorul industriei lemnului.
Potrivit comunicatului INS nr. 147 din 15 iunie 2026, prelucrarea lemnului (div 16) a crescut în aprilie cu 5,3% față de aceeași lună a anului trecut. La capătul opus al lanțului, fabricarea de mobilă (div 31) a scăzut cu 18,2% față de aprilie 2025 și cu peste 10% în primele patru luni ale anului — una dintre cele mai abrupte scăderi din întreaga industrie, alături de cea din industria auto și din prelucrarea țițeiului.
Lanțul de aprovizionare a rezistat
ASFOR subliniază că această evoluție confirmă o problemă structurală mai veche: România dispune de resursă, dar nu reușește să o valorifice superior, în țară. Asociația remarcă totodată că prelucrarea primară a crescut într-un context economic și geopolitic dificil, marcat de instabilitate, costuri energetice ridicate și tensiuni internaționale.
Potrivit reprezentanților asociației, performanța se datorează în mod direct sectorului forestier, care a asigurat fluxul constant de lemn dinspre pădure către fabrici.
„Nu avem o problemă de resursă, ci una de valorificare. Pădurea românească este vie și productivă, iar sectorul forestier și-a făcut treaba: a livrat materia primă la timp, chiar și în cele mai dificile condiții. Creșterea prelucrării primare nu este un accident, ci dovada seriozității acestei industrii”, a declarat dr. ing. ec. Ciprian Dumitru Muscă, președintele ASFOR.
O resursă abundentă, valorificată parțial
Cifrele invocate de asociație conturează dimensiunea paradoxului. Pădurile României adaugă în fiecare an aproape 59 de milioane de metri cubi de masă lemnoasă, iar suprafața împădurită și stocul de lemn pe hectar se numără printre cele mai ridicate din Europa.
Cu toate acestea, țara recoltează sub jumătate din creșterea anuală a pădurilor — în jur de 30%, mult sub media europeană. Din lemnul ajuns pe piață, doar o parte intră efectiv în industrie: din cele 18–19 milioane de metri cubi comercializați anual, aproximativ 8 milioane ajung la prelucrare, restul fiind în bună măsură folosit drept lemn de foc.
Miza este cu atât mai mare cu cât industria mobilei reprezintă vârful lanțului valoric — al doilea sector din economie după IT ca valoare adăugată în producție, cu exporturi în peste 120 de țări. Împreună, sectorul forestier și industria lemnului contribuie cu circa 3,5% din PIB și susțin peste 150.000 de locuri de muncă directe, cele mai multe în mediul rural.
Soluția propusă: fabrici de proximitate și extinderea modelului DR-24
Pentru a inversa tendința, ASFOR propune extinderea logicii măsurii DR-24 — care a finanțat mecanizarea și a modernizat exploatarea forestieră — către zona de prelucrare. Asociația pledează pentru sprijinirea unor unități de procesare amplasate cât mai aproape de pădure.
„DR-24 a dat sectorului mâinile potrivite în pădure. Acum avem nevoie de fabricile potrivite în prelucrare, construite cât mai aproape de resursă. Procesarea de proximitate reduce costurile, păstrează valoarea în zonă și creează locuri de muncă acolo unde sunt cel mai greu de găsit: în mediul rural. O fabrică la marginea pădurii ține un sat în viață”, a adăugat președintele ASFOR.
Reprezentanții asociației consideră că un astfel de sprijin, mutat dinspre exploatare spre prelucrarea superioară — cherestea uscată tehnologic, lemn lamelar și produse cu valoare adăugată mare — ar transforma simpla extracție în bioeconomie.
Un cadru european favorabil
ASFOR amintește că, în martie 2026, Consiliul Uniunii Europene a recunoscut bioeconomia drept pilon strategic industrial, iar Codul silvic, prin Legea 331/2024, consacră deja principiul „valorificării superioare a lemnului” și încurajează utilizarea lemnului în construcțiile publice.
Asociația susține transpunerea acestor principii în politici concrete, inclusiv prin stimularea construcțiilor pe structură de lemn, ca pârghie de creare a cererii interne — o direcție pe care ASFOR a detaliat-o recent printr-o propunere de prag minim de lemn în construcțiile publice noi.
În concluzie, potrivit asociației, datele din aprilie transmit o lecție precisă: atunci când materia primă curge, dar valoarea adăugată se prăbușește, problema nu este pădurea, ci modul în care este folosit rodul ei. Sectorul are resursa, are piață și are acum și un context european care îl susține — îi lipsesc deciziile.
Editorialul pe pagina ASFOR
