Chiar de Ziua Națională a României, Institutul Forestier European (EFI) făcea un anunț important pentru sector și mai ales pentru un tânăr inginer, doctor în silvicultură, plecat din România: „Îi urăm un călduros Bun venit! la bord noului nostru cercetător principal pentru programul „Guvernanță”, dr. Alex Giurcă!”, suna mesajul. Alexandru lucrează de ceva timp cu EFI și iată că seriozitatea și pasiunea cu care își face meseria i-au adus o poziție superioară în cadrul Institutului. Platforma „Bioeconomie” din Germania i-a dedicat un amplu material, la categoria „Biopionieri”. Adică pionierii unei economii sustenabile și bazate pe bio, o serie de portete ale unor personalități remarcabile. Dr. Giurcă a avut amabilitatea de a răspunde, pentru forestmania.ro, la câteva întrebări.

Forestmania.ro: Se împlinesc în curând 30 de ani de înființarea EFI. Ați putea enumera câteva dintre momentele importante ale instituției, în acești ani?

Alexandru Giurcă: Institutul este aproape la fel de bătrân ca și mine. Are o istorie bogată de punere în practică a cunoștințelor pe continentul european și nu numai.  A fost înființat la începutul anilor 1990, când în întreaga lume aveau loc multe schimbări importante precum începutul unor noi procese internaționale de politică forestieră, cum ar fi Conferința ministerială europeană pentru protecția pădurilor în Europa (MCPFE), lansată la Strasbourg în 1990, și Summitul Pământului de la Rio, care a avut loc în 1992. Existau, de asemenea, multe alte evoluții, cum ar fi globalizarea industriilor forestiere, iar îngrijorarea cetățenilor cu privire la poluarea transfrontalieră și la declinul pădurilor în Europa era în creștere. Începând de atunci, institutul a continuat să se dezvolte și să abordeze provocările actuale de mediu și societale. În prezent, institutul are trei programe de cercetare distincte privind bioeconomia, reziliența și guvernanța. În plus, EFI a înființat șapte facilități în legătură cu zona mediteraneană, sprijin strategic, parteneriate internaționale, bio-regiuni, genetică și bio-cities, aflate în Joensuu, Bonn, Barcelona și Roma.

Forestmania.ro: Ce veți face, mai exact, în noua poziție, de cercetător principal?

Alexandru Giurcă: Sunt cercetător științific principal pentru programul de guvernanță al EFI din Bonn, Germania. Voi conduce activitățile de cercetare ale EFI legate de guvernanța forestieră europeană, oferind în același timp sprijin pentru activitățile de politicy transfer la EFI. Acest lucru înseamnă că voi lucra împreună cu o echipă de oameni de știință internaționali care se ocupă de diverse aspecte legate de guvernanță, cum ar fi procesele de elaborare a politicilor la nivel național și european. Interesele mele în cercetare includ percepțiile societății cu privire la păduri și modul în care se schimbă valorile, interesele și cererile societății față de păduri, precum și modul în care aceste cereri sunt ulterior transpuse în politica forestieră și, în cele din urmă, puse în aplicare de factorii de decizie. Sunt, de asemenea, interesat de comunicarea de mediu și de modul în care sistemul media stabilește agendele politice și influențează percepțiile societale cu privire la păduri.

Forestmania.ro: Ce ați făcut până acum în cadrul EFI?

Alexandru Giurcă: Cunosc EFI încă de când eram student în Joensuu, Finlanda, în 2011. Am învățat foarte multe lucrând cu cercetătorii EFI, așa că am făcut un stagiu la unul dintre birourile lor din Copenhaga (fostul EFINORD) în 2012, unde mi-am scris și teza de masterat despre comerțul cu lemn tropical. De-a lungul anilor, am avut onoarea de a colabora îndeaproape cu EFI și cu membrii săi, fie ca colaborator la publicațiile sale „From Science to Policy” și „What Science Can Tell Us”, fie ca doctorand în Freiburg, primind finanțare pentru scurte vizite științifice. Prin intermediul acestei rețele incredibile de cercetători, am făcut cunoștință cu subiectul care avea să devină unul dintre principalele mele domenii de expertiză: bioeconomia forestieră.

Forestmania.ro: Cine sunt colegii dvs? De unde sunt? Cum decurge colaborarea cu ei?

Alexandru Giurcă: Tocmai am început să cunosc echipa de guvernanță EFI din Bonn, dar pot spune deja că este o echipă fenomenală. Șeful Programului de guvernanță este Bernhard Wolfslehner, un silvicultor a cărui expertiză include politica și guvernanța forestieră, așa că ne înțelegem foarte bine. Lucrez cu oameni din toată lumea, din Finlanda până în Africa de Sud, care au diferite specializări și expertize: botaniști, sociologi, economiști, politologi, comunicatori științifici creativi. Suntem acum în faza de schițare a unei agende de cercetare pentru echipa noastră și aștept cu nerăbdare să avem proiecte interdisciplinare foarte interesante în viitor.

Forestmania.ro: Cum e influențată politica de mediu / forestieră din România de EFI? Adică există un impact pe care noi, românii, îl simțim direct în urma activităților/ cercetărilor institutului?

Alexandru Giurcă: România este membră a Uniunii Europene, iar orice decizie politică luată la nivel european va afecta inevitabil România.  Rolul EFI este de a pune știința în acțiune, adică de a aduce cele mai recente expertize științifice privind pădurile europene decidenților politici, inclusiv celor români de la Bruxelles, astfel încât aceștia să poată lua decizii informate. EFI își propune să se asigure că cea mai recentă expertiză științifică privind pădurile este disponibilă prin intermediul publicațiilor sale, al evenimentelor la nivel înalt, cum ar fi seria de evenimente ThinkForest, și prin intermediul unui contact continuu cu cercetătorii săi și cu rețelele de cercetare mai largi. România este membră EFI, iar Universitatea Transilvania din Brașov și Universitatea din Suceava sunt membre asociate EFI. Colaborăm îndeaproape cu cercetătorii din aceste două instituții. Sperăm că guvernul României va fi în curând în măsură să intensifice activitățile de cooperare.

Forestmania.ro:  Cum sunt văzute din Finlanda pădurile României și modul de gestionare al lor?

Alexandru Giurcă: Există diferite moduri de gestionare a pădurilor și fiecare țară europeană și-a adaptat gestionarea pentru a răspunde cerințelor naționale și nevoilor locale. Prin urmare, nu există o soluție unică pentru toate tipurile de gestionare a pădurilor din UE. Ceea ce funcționează pentru Finlanda probabil că nu va funcționa pentru România, și invers. Este important ca deciziile luate să se bazeze pe date concrete, pe un dialog deschis și pe o implicare largă a societății. Silvicultura românească are o tradiție îndelungată de gestionare competentă a pădurilor. Ceea ce mai are de învățat este cum să se implice în abordarea unor preocupări societale mai largi și cum să răspundă constructiv la criticile întemeiate (și nefondate). Știrile negative captează întotdeauna titlurile pentru că sunt intrigante, dar există și multe lucruri bune, în special cercetări solide care vin din România. Să sperăm că vom vedea mai multe astfel de rezultate în viitor.

Forestmania.ro: Există o presiune, în România, în special în mediul online, asupra sectorului forestier. Cum e percepută de acolo?

Alexandru Giurcă: Astfel de conflicte și așteptări divergente de la păduri nu sunt noi și nici nu sunt exclusive pentru România. Conflictele dintre nevoile utilitare de lemn și valorile culturale, estetice, de recreere și de conservare a naturii au existat în Europa și în întreaga lume de secole. Printre exemplele memorabile se numără conflictul cu bufnița pătată din anii 1980 și 1990, cauzat de tăierea pădurilor virgine din nord-vestul Pacificului din SUA. Printre exemplele mai recente se numără protestele împotriva exploatărilor miniere de lignit care amenință vechea pădure Hambach din vestul Germaniei. Dar astfel de proteste de mediu nu mai sunt rezervate democrațiilor occidentale. Expertiza silvicultorilor a fost, până de curând, relativ necontestată în gestionarea pădurilor din Europa de Est. Schimbările politice, economice și sociale pun acum în discuție acest lucru. Până în prezent, strategia silvicultorilor, a factorilor de decizie politică și chiar a unor cercetători a fost aceea de a prezenta aceste conflicte și critici ca fiind simple diferențe raționale legate de cunoștințe, valori și interese divergente. Pe de altă parte, mediatizarea acestor conflicte este adesea părtinitoare și tinde să favorizeze perspectiva unor factori în detrimentul altora.

Conflictul nu se bazează doar pe opinii divergente, ci a devenit o dimensiune a angajamentului. Experții trebuie să recunoască faptul că aceste conflicte se bazează pe legături emoționale cu pădurile, arborii și natura. Aceste legături pot fi interpretate ca un semn al angajamentului emoțional al publicului față de mediul lor natural. Atașamentul emoțional trebuie să fie luat în considerare în politica și planificarea forestieră. Silvicultorii români mai au încă multe de învățat în această privință.

Forestmania.ro: Povestiți-ne despre viața dvs în România înainte de a pleca… Și dacă e ceva ce vă lipsește în mod special.

Alexandru Giurcă: Sunt născut la Reșița și am terminat Facultatea de Silvicultură la Brașov. Nu provin dintr-o familie de silvicultori, pur și simplu mi-a plăcut ideea de a fi în aer liber și de a mă bucura de natură. În liceu am studiat literatură și limbi străine, dar mi-a plăcut și botanica și geografia. Sincer, m-am împotmolit puțin cu unele programe de studii de la facultate, mai ales în primii ani. Mi-a devenit clar destul de repede că, dacă vreau să urmez ambiții mai diverse, trebuie să o fac în altă parte. Silvicultura mi-a permis cumva să combin diferitele mele interese pentru natură, oameni și cultură.

Lucrul care îmi lipsește cel mai mult din România sunt munții sălbatici și atitudinea de „do it yourself” a colegilor de acolo. Sunt o mulțime de lucruri care mă frustrează la România, dar sunt și lucruri care mă inspiră.

Forestmania.ro: Finlanda construiește mult cu lemn, România mai deloc. Credeți că factorii de decizie din România vor lua măsuri astfel încât să introducem și noi lemnul în construcții?

Alexandru Giurcă: Din ce în ce mai multe țări europene au început să ia în considerare acest lucru ca o alternativă viabilă pentru un viitor sustenabil. Țările nordice sunt în frunte în ceea ce privește construcția de locuințe din lemn, dar exemple interesante au apărut în toată Europa, din Austria și Germania până în Italia. Comisia Europeană se concentrează în mod special asupra acestui aspect prin inițiativa New European Bauhaus, o acțiune creativă care face apel la construirea spațiilor noastre de locuit în mod durabil, în armonie cu natura, mediul și cu planeta noastră. Construcțiile din lemn pot oferi multe dintre aceste beneficii.

Din proiectele de succes de construcții din lemn din alte țări europene am observat că blocajele nu apar din cauza tehnologiei, ci mai ales din cauza lipsei de acțiune politică și a dorinței de a învăța. Există exemple admirabile de arhitecți care colaborează cu silvicultori și urbaniști pentru a realiza astfel de proiecte interesante. Dar au nevoie de un sprijin politic puternic.

De exemplu, în sudul Germaniei, construcțiile din lemn erau limitate doar la clădirile mai mici, cu o înălțime de doar câteva etaje. Odată ce aceste reglementări au fost revizuite, factorii de decizie au înțeles potențialul extraordinar pentru orașele durabile pe care îl pot aduce aceste clădiri. Nu văd niciun motiv pentru care acest lucru nu ar fi posibil și în România.

Forestmania.ro: Este acesta un trend internațional? – folosirea lemnului în construcții? Pentru că mulți spun că acest trend va pune presiune pe păduri.

Alexandru Giurcă: Observăm în mod cert o tendință la nivel european și global. Ca orice altă cerere, aceasta va pune în mod inevitabil o presiune suplimentară asupra ofertei. Dar, dacă pădurile sunt gestionate în mod durabil, unele dintre aceste probleme vor fi atenuate. Este important de menționat că scopul nu este de a înlocui betonul și oțelul cu lemnul, ci de a înlocui treptat și de a moderniza acolo unde este posibil. Cu o populație în creștere, orașele nu pot continua să construiască în grabă deșerturi de beton. Avem nevoie de alternative mai durabile la acest model de creștere. Construcțiile din lemn pot fi o astfel de alternativă. Dar ele sunt o parte a soluției și ar trebui să fie un instrument într-o cutie de instrumente diverse de opțiuni pentru orașe durabile.

Înainte de EFI, dr. Giurca a fost director executiv la Centrul Heidelberg pentru Mediu (HCE) din Germania, unde cercetările sale s-au concentrat pe bioeconomie, comunicarea mediului și transformările societale. Înainte de aceasta, a fost cercetător post-doctoral și a predate la catedra de Politică Forestieră și de Mediu la Universitatea din Freiburg, Germania, unde a coordonat proiectul internațional PerForm, care a investigat politicile și percepțiile societale asupra bioeconomiei circulare în Europa.

„A merge spre o bioeconomie durabilă nu înseamnă neapărat că producem mai multe produse pe bază de lemn, ci că îmbunătățim, completăm, facem mai eficiente și mai circulare lanțurile de aprovizionare și lanțurile valorice pe care le avem deja”. (Alex Giurcă)

Sursa foto: bioekonomie.de