Forestmania.ro: Domnule Muscă, se discută tot mai mult despre o nouă viziune asupra resurselor noastre. Cum vede ASFOR tranziția către această „nouă bioeconomie forestieră” despre care vorbesc specialiștii?
Ciprian Muscă: Este o oportunitate de a redefini relația noastră cu natura. Nu mai privim pădurea doar ca pe o sursă de materie primă, ci ca pe un sistem complex care oferă soluții pentru o economie fără combustibili fosili. Această bioeconomie modernă ne provoacă să integrăm toate viziunile și imaginarii diverși ai actorilor implicați.
Trecem de la o percepție a resurselor ca fiind pur și simplu „supraexploatate” la una de valorificare strategică a unui stoc de materii prime care, istoric, a fost uneori „mal exploatat” sau insuficient pus în valoare în raport cu potențialul său de sustenabilitate. Provocarea este să situăm normele și practicile noastre în complexitatea dinamicii sociale actuale.
Forestmania.ro: Sectorul forestier traversează o perioadă marcată de provocări multiple. Cum resimt membrii ASFOR acest fenomen de „policriză”?
Ciprian Muscă: Termenul de „policriză” este extrem de precis: nu mai vorbim despre evenimente izolate, ci despre un mănunchi de crize care produc efecte cumulative. Avem de-a face cu:
- Crize sanitare și climatice: Atacuri de ipide, uscări masive și fenomene meteorologice extreme care pun sub presiune reziliența pădurilor.
- Instabilitate economică: O volatilitate a piețelor și reconfigurări logistice care generează incertitudini majore pentru firmele din domeniu.
- Tensiuni sociale și politice: Conflicte de reglementare și provocări privind acceptabilitatea socială a modului în care folosim lemnul.
Aceste crize redefinesc condițiile de acțiune și fac tot mai dificilă construirea unor compromisuri stabile la scară locală sau națională.
Forestmania.ro: În acest context, apare conceptul de „gestiune agilă”. Ce înseamnă acest lucru pentru forestierul român?
Ciprian Muscă: „Gestiunea agilă” este răspunsul nostru la incertitudinea crescută. Înseamnă să fim capabili să ne ajustăm practicile în timp real, să compunem cu injoncțiuni multiple și adesea contradictorii: pădurea trebuie să stocheze carbon, să regleze apa, să protejeze biodiversitatea și, în același timp, să furnizeze biomasa necesară tranziției energetice.
Pentru companiile din sectorul forestier, agilitatea înseamnă adaptarea la o ofertă de lemn a cărei calitate și volum sunt tot mai imprevizibile. Trebuie să facem vizibile eforturile de adaptare ale acestor actori economici, care de multe ori au fost neglijați.
Forestmania.ro: Cum putem asigura un echilibru între producția de lemn și protejarea ecosistemelor pe termen lung?
Ciprian Muscă: Trebuie să înțelegem că biodiversitatea nu este un obstacol, ci un determinant esențial al sănătății ecosistemelor și, implicit, a serviciilor pe care acestea ni le oferă. O bioeconomie care ignoră biodiversitatea nu poate fi performantă pe termen lung.
Viitorul depinde de capacitatea noastră de a pune în perspectivă practicile de gestionare cu noile cadre de analiză științifică. Avem nevoie de un dialog democratic reînnoit și de o co-construcție a cunoștințelor între cercetători și practicieni. Nu mai putem lucra în „timpi” decalați; timpul cercetării și timpul acțiunii trebuie să se întâlnească pentru a găsi soluții la realitățile din teren.
