Vocea activiștilor de mediu a fost extrem de puternică în ultimii ani, cu impact masiv asupra opiniei publice, chiar dacă, nu de puține ori, informațiile pe care le vehiculau nu erau reale și nu făceau decât să semene vrajbă. Din corul ONG-iștilor rareori răzbate câte o voce rațională, a unei persoane care și face ceva concret, nu stă doar la calculator. Și totuși, există și astfel de voci. Una îi aparține lui Florin Stoican, pe care ne place să îl numim, mai în glumă, mai în serios, un „activist bun”. De profesie geolog, Florin a lucrat și în sector – la Ikea – iar apoi a devenit un ambasador al protecției mediului, reușind să înființeze parcuri naturale – cum ar fi Buila Vânturarița – și să se lupte, prin Asociația Kogayon și nu numai, pentru regenerarea ecologică, economică și socială a multor zone. Ne-a răspuns la câteva întrebări.

Forestmania.ro: Ați fost recent la o acțiune organizată de ASFOR la Colegiul Brănești. Vedem mai rar un activist de mediu la un eveniment al celor din sectorul forestier…

Florin Stoican: Am fost invitat de ASFOR și am zis Da. Sunt un adept al dialogului. Dialogul cu respect reciproc e singura cale spre soluții. Nimeni nu le știe pe toate, nimeni nu le poate face singur pe toate. Iar românii cred că au o mare problemă în a se așeza la aceeași masă și a lucra împreună. Și cred că educația e cheia spre soluții, iar generațiile tinere sper să facă cel puțin ce n-am fost noi în stare să facem.

Forestmania.ro: Ați spun, printre altele, că pădurea asigură fiecăruia după nevoi, conform celor trei roluri ale sale, de mediu, social, economic. Cum stăm cu echilibrul dintre cele trei astăzi? Pentru că aici suntem cu toții de acord: toată lumea vrea echilibru.

Florin Stoican: Pădurea e privită diferit, în funcție de interesele fiecărui privitor. Unii văd lemnul, alții ciupercile, alții biodiversitatea, unii liniștea și umbra, unii potențialul de descoperire și învățare, alții cel de recreere și sportiv. Din păcate, nu mulți se uită spre pădure cu toți acești ochi și de aici se cam rupe și toleranța față de interesele celorlalți și echilibrul. Echilibru complet nu e posibil, asta e o stare ideală. Dar putem ajunge pe-aproape. Eu cred că pădurile noastre au capacitatea de a asigura și conservarea celor mai reprezentative și valoroase eșantioane la nivel european, și de a asigura nevoile sociale și pe cele de resurse primare.

Forestmania.ro: Sunteți un activist de mediu cu care se poate sta de vorbă. De ce nu sunt toți așa? De unde atâta agresivitate la unii? Și la ce ajută?

Florin Stoican: Nu mă consider activist, e doar o etichetă pe care am acceptat-o. Sunt mai mult omul faptei decât al vorbei. Am înființat parcuri, am făcut studii pentru păduri virgine, am schimbat legi, am construit infrastructura pentru cunoașterea și valorificarea pădurii. Cred că oamenii au nevoie de deschidere de noi orizonturi. Dacă rămâi închis în bula profesională sau în cea de grup, riști să te radicalizezi. Dacă te apuci să reinventezi roata, o să sfârșești ca un inventator frustrat când vei afla că au făcut-o alții înainte. Dar dacă o iei gata inventată și o perfecționezi, ai șansa să dai ceva bun societății și să ai și satisfacții personale. Așa e și cu silvicultura și cu activismul. Dacă rămâi în curtea ta și nu te uiți în jur la ce fac și ce-au făcut alții din breaslă în jurul tău și nu te interesează de cei care se uită în aceeași direcție cu tine, dar din alt loc, fie rămâi singur, fie intri în coliziune cu alții. E nevoie de perspectivă cât mai largă, de ambele părți. Și mai e nevoie de focus pe soluții, nu pe probleme. Eu mi-am dorit și am avut șansa să lucrez la firul ierbii și în conservarea naturii, atât la înființarea, cât și la administrarea patrimoniului natural, dar și la administrarea pădurii și cu industria de prelucrare a lemnului, și să văd cum se face asta atât la noi, cât și în alte țări.

Forestmania.ro: Dacă ați fi ministrul Mediului, care ar fi deciziile pe care le-ați lua în domeniul pădurilor?

Florin Stoican: 1. Trecerea la vânzarea lemnului măsurat din depozite şi platforme, renunțarea la vânzarea pe picior, la marcare, poate și la APV.

2. Scăderea presiunii de pe pădure pentru lemn de foc printr-un program naţional de acces la surse energetice alternative.

3. Delimitarea clară a pădurilor cu funcţii de protecţie de cele cu funcţii de producţie.

4. Transparentizarea şi deschiderea sistemului, pornind de la amenajarea pădurilor, prin implicarea factorilor interesaţi la planificarea lucrărilor.

5. Realizarea şi aplicarea unor criterii de evaluare a firmelor din domeniu (ocoale silvice, firme de exploatare, amenajare şi alte servicii silvice, transport şi prelucrare), care să poată elimina din piaţă pe cele care aduc prejudicii pădurii.

6. Curăţirea sistemului şi delimitarea celor care fac parte din el de cei care i-au făcut de râs.

Forestmania.ro: Sunt chiar atât de multe probleme în silvicultura din România pe cât se reclamă în mediul online? Pentru că, în același timp, toată lumea vorbește despre biodiversitatea de la noi din țară și despre pădurile noastre seculare… Mulți nu mai știu ce să înțeleagă.

Florin Stoican: Sunt mai degrabă sistemice decât multe. Pe lângă strigătele de alarmă ale celor pentru care orice tăiere e „defrișare” și orice camion cu bușteni „cară lemn furat”, sistemul are niște probleme pe care nici măcar nu a încercat să le explice. De exemplu, diferența dintre volumele ieșite din pădure și nejustificate conform IFN și cele infime confiscate de către autorități. Sau diferența dintre statistica lemnului de foc și cea a necesarului și consumului emergetic. La asta se adaugă lipsa de încredere a oamenilor în autorități, în sistem, cazurile de corupție, dosarele suspendate și trenate. Pădurile noastre arată mai bine decât cele ale Europei de vest, dar puteau arăta și mai bine. Și nu trebuie să ne liniștim că stăm mult mai bine ca ei, ci să fim deștepți și să nu repetăm greșelile lor.

Forestmania.ro: Există o lipsă de comunicare din partea celor care ar putea explica lucrurile astfel încât să nu mai existe acuzații, suspiciuni… Cum vă explicați?

Florin Stoican: Revin la transparență și la deschidere. Numai așa se câștigă și se clădește încrederea. Altfel, vor fi suspiciuni, acuze și acestea duc automat la retragere în propria cochilie. „Mai bine nu mă bag în discuție cu nepricepuții, fiindcă nu o scot la capăt cu ei!” dar nepricepuții nu vor deveni de la sine pricepuți, iar cei care să-i învețe sunt ăia pricepuții. Nu trebuie așteptat să vină altcineva să-i educe pe oameni, cei care știu meserie trebuie să facă educație în domeniu. Direct sau indirect, prin specialiști în comunicare și educație. Aici e iarăși o problemă. Un sistem închis multă vreme, ca cel silvic, nu e pregătit să coopteze specialiști din alte domenii. Cooperarea dintre specialiști din diferite domenii cu un scop comun dă infinit mai multe și mai bune rezultate decât lucrând cu specialiștii tăi convertiți și forțați să facă și altceva.

Forestmania.ro: Ați reușit să creați un parc natural – Buila Vânurarița – este un lucru extraordinar. Ați întâmpinat piedici, a fost greu, din punct de vedere birocratic?

Florin Stoican: Da, nu a fost deloc ușor. Studii interdisciplinare, multă muncă de teren, discuții, dezbateri, întâlniri în comunitate, cu ocoale silvice de stat și private, obști și alți proprietari, dar și la Academia Română și Ministerul Mediului. E greu și pentru stat să le gestioneze pe toate, darămite pentru o organizație nonguvernamentală formată din studenți voluntari. Și asta e treaba cea mai simplă, înființarea. Administrarea e și mai și! Ne-am înhămat și la asta, ca partener al Romsilva, am tras cot la cot cu ei și am dus parcul unde e acum. Și nu ne-am oprit și acum lucrăm la proiectul unui geoparc UNESCO în jurul parcului național, tocmai pentru a face ceea ce am dorit și cu parcul. Dar birocratic și administrativ la noi încă nu se prea poate – să valorificăm patrimoniul natural și cultural local în folosul comunităților și vizitatorilor. Numai implicând oamenii pot avea și conservare eficientă, altfel impunerile de stat nu țin și nici nu-s eficiente, oricâte hotărâri de Guvern și legi ai avea. Trebuie să-i facem pe oameni să înțeleagă valoarea patrimoniului, să obțină beneficii și satisfacții de pe urma lui, și atunci ei singuri vor ajunge să-l conserve, fără legi, etichete și granițe.

Forestmania.ro: Suntem foarte aproape de a începe împăduririle cu bani din PNRR. Cunoscând domeniul… sunteți optimist? Vom reuși să plantăm atâtea zeci de mii de hectare?

Florin Stoican: Nu sunt deloc optimist din păcate în ceea ce privește împăduririle din PNRR. Am lucrat și eu cu propuneri pentru PNRR, atât la păduri, cât și la biodiversitate. La biodiversitate a fost dezamăgire de la început, fiindcă ministerul și ANANP nu și-au asumat mai nimic din ce-am propus, tocmai pentru valorificarea patrimoniului și conservarea lui eficientă. Au ales să ceară bani tot pentru revizuirea planurilor de management, nu pentru implementare, deși nu am văzut măcar o analiză a eficienței implementării celor de până acum. La împăduriri trebuiau deja să existe finanțări și semințe în pepiniere. Nici măcar n-au lansat ghidul de finanțare al pepinierelor și nu știu câți puieți vor putea produce și pune în pământ până în 2026. Pentru miile acelea de hectare propuse e nevoie de vreo 300 milioane de puieți. La perdelele forestiere, atât de necesare în contextul actual, iarăși nu prea e mișcare. Deci sunt pesimist aici și mi-e teamă ca marea împădurire din PNRR riscă să fie un mare eșec.