În Miercurea Ciuc există o firmă de consultanță în silvicultură, IlSilv. Am vrut să aflăm de la patronul acesteia detalii despre activitatea lor. Ne-a răspuns la o serie de întrebări Gabor Molnar, doctor inginer în silvicultură.

ForestMania: Având în vedere că vorbim despre o industrie specială și specializată, ce îi poate consilia cineva pe acești specialiști?

Gabor Molnar: Consilierea silvică nu este necesară numai pentru cei care sunt din silvicultură. Este necesară pentru potențialii investitori care vor să se implice în această zonă a țării în industrializarea lemnului. Ei au nevoie de niște date statistice anuale, trimestriale, ca să vadă cantitatea de masă lemnoasă, firmele, politica forestieră, legislația forestieră, ca să știe dacă merită să investească sau nu. Totodată, consilierea silvică este necesară și pentru firmele care lucrează în industrie și ar vrea să își extindă activitatea. Ei au nevoie să știe ce cantități de lemn sunt preconizate pentru viitorii cinci – zece ani. Este o consiliere pentru posibilitățile de achiziție pe diferite sortimente, specii lemnoase. Noi nu reinventăm roata, ca România are specialiști silvici foarte buni. Dar sunt și investitori care nu sunt silvicultori și aceștia apelează la serviciile unui astfel de consultant.

ForestMania: Sunt mulți consultanți, ca dvs?

Gabor Molnar: Sunt. Sunt la nivel de minister, la nivel de județe. Pentru că sunt teme care necesită consultanță specializată. Când vorbesc despre consultanța silvică nu vorbesc numai despre pădure.

ForestMania: Dați-ne câteva exemple de solicitări.

Gabor Molnar: A fost de exemplu cineva care ne-a întrebat dacă se poate face o fabrică de hârtie în Harghita. S-a ajuns la concluzia că nu putem susține, prin cantitatea lemnoasă care se extrage din județ, o astfel de fabrică. Când vorbim despre pădure vorbim și despre sistemul cinegetic. Despre tot ce înseamnă pădurile cu anexele și viețuitoarele ei. Dacă cineva vrea să facă un parc cinegetic are nevoie să știe despre habitat. Sau dacă vrea să facă o fabrică de peleți. Are nevoie de materie primă. Găsește suficientă materie primă, timp de 20 de ani? Sunt întrebări care necesită răspunsuri înainte de a te apuca să pui piatra de temelie a unei fabrici.

ForestMania: Probabil că oricine se gândește la Harghita ca la o zonă în care se pot face orice investiții în domeniul forestier.

Gabor Molnar: Da, dar fondul forestier e de numai 300 de mii de hectare, cu un potențial de un milion de metri cubi exploatabili. Dar sunt sute de firme care utilizează lemn, în diverse cantități. Plus că nu toată cantitatea de masă lemnoasă din județ se pretează la celuloză, să zicem. Avem calitate mai bună de atât.

ForestMania: Dacă ar fi să faceți un tablou al industriei forestiere din județul Harghita, cum ar fi?

Gabor Molnar: Acest județ are un fond de aproximativ 320 de mii de hectare. Romsilva are 60 de mii de hectare proprietate a statului și mai administrează alte 30 de mii de hectare. Deci în jur de 100 de mii de hectare. Restul sunt păduri private, composesorale. Aceste păduri sunt foarte fărâmițate. Peste o sută de composesorate, cu diferite suprafețe. Această fărâmițare a dus la percepții diferite de management forestier. Județul are un istoric în industrie. Au fost multe fabrici, multe gatere. Acum sunt firme care la nivel național sunt pe primele locuri în producția de uși, ferestre, case. Dar și la peleți, chiar dacă aici utilizăm o resursă mai slab calitativ. Avem și ateliere mici care fac produse pentru industria muzicală. O gamă variată. În teza mea de doctorat am studiat această problematică și am sustras date de la Institutul Național de Statistică. Între 2008 și 2015 am avut o scădere de circa 29 la sută. În 2008 erau 991 de firme care prelucrau lemn în diferite forme, iar în 2015 avem numai 575 de firme. Totuși, numărul de angajați nu a scăzut foarte mult.

ForestMania: Înseamnă că au dispărut firme mici, din moment ce numărul de angajați nu a scăzut…

Gabor Molnar: E posibil să fi dispărut gaterele mici care aveau 5 – 6 angajați.

ForestMania: Este aici în județ un om de afaceri care importă lemn. Importă lambriu din Suedia și se pregătește să importe buștean din Slovacia. Spunea că la noi sunt prețuri foarte mari. De ce sunt prețuri mari, de ce importăm, când avem atâta lemn?

Gabor Molnar: Cunosc situația despre care vorbiți, cu importul de lambriu. Și vă explic: este posibil ca firma din Suedia să fie axată numai pe producția de lambriu. Asta înseamnă că în 8 ore de activitate, fac numai asta. Randamentul este mare. Și poate să aibă producție mare la opt ore, astfel încât scade prețul. Pentru lambriu e nevoie de anumite utilaje. Nu e totuna să produci zece metri liniari sau o sută. Cu un utilaj pe care l-ai plătit… În plus, ei au sistemul de sortate foarte bine pus la punct. Ei știu ce se pretează pentru lambriu. La noi vine un client care vrea 50 de metri liniari. Tu cumperi mașina specială și o folosești o dată pe săptămână. Nu e rentabil. Prin urmare, trebuie să căutăm o prelucrare rentabilă, care să fie continuă, care să nu presupună modificarea fluxului în fabrică. Dacă oprești o mașină ca să schimbi fluxul, înseamnă timp pierdut. În timpul pierdut nu producem, ci consumăm.

ForestMania: Și cu bușteanul, care e situația? La noi e preț dublu față de Slovacia.

Gabor Molnar: America și China au rămas fără resurse și au făcut achiziții din România. S-a ajuns la situația că oricât se cere, atâta se primește. Și clientul din România nu are cum să țină pasul cu aceste preșuri mari oferite de străini. Ajungem în situația în care și gateristul sau și proprietarul de pădure mai bine vinde acum la un preț mai mare decât să vândă fostului partener român cu care colabora până acum… Pe de altă parte, sunt contracte care au fost semnate acum câteva luni, la prețul respectiv. Nu ai cum să cumperi la acele prețuri, că ești în pierdere. Am căutat în Rusia, dar problema este transportul. Nu sunt transportatori care merg în Rusia ca să se poată întoarce de acolo încărcat pentru tine. Și prețul la transport e foarte mare – 100 de euro pe metru cub. Păi dacă într-un camion intră 35 – 40 de metri cubi, numai transportul înseamnă 3.500 sau 4.000 de euro. Nu suportă niciun client final acest preț. Mai e o problemă: creșterea prețului la buștean aduce după sine creșterea întregului lanț de prețuri.

ForestMania: Estimați o scădere?

Gabro Molnar: Se estimează o stagnare în America. Să vedem când va ajunge la noi. Pentru că a mai intervenit ceva: oamenii stau cu lemnul în curte, nu vor să vândă, pentru că așteaptă să crească prețul. Nu știu cât va mai suporta industria. Lemnul pe picior care acum șase luni era 200 de lei, acum e 600 de lei. Și am auzit și 1.000 de lei, pe picior. Va fi foarte greu pentru beneficiarul final. Poate el să suporte că acum câteva luni lambriul era 25 – 35 de lei metrul pătrat si acum e 80 de lei? Producătorul poate să scrie orice factură. Dar beneficiarul poate onora? A crescut și manopera, pentru că oameni nu prea sunt… Un patron din industrie trebuie să fie și un bun finanțist, un bun contabil, pentru că altfel poate să scape totul de sub control. De aceea e nevoie să ai un consultant, ca să nu duci singur toate aceste probleme grele. Și aici intervenim noi: aducem tehnologie nouă, avem ochii pe mișcarea pieței, venim cu date, cu trenduri.