Orice român pasionat de construcții sau care lucrează în domeniu a auzit de Marius Șoflete. Un tânăr inginer constructor și proiectant specializat în case pasive și cofondatorul biroului de proiectare „Inginerie Creativă”. Marius și-a făcut o misiune din a le explica celor interesați cum să construiască mai bine, mai sigur, mai eficient. Misiunea sa a început deja să dea roade: tinerii au înțeles ce înseamnă eficiență, ce înseamnă impact asupra mediului și, mai ales, cât de important e să apelezi la profesioniști când investești într-o casă. Ne-a acordat un interviu în care am aflat o mulțime de lucruri interesante.

Forestmania.ro: Pare o distanță mare între ceea ce faceți dvs în cadrul platformei „Academia Șoflete” (și nu numai) și România reală, cea în care oamenii sunt reticenți la nou și nici nu-și permit „inginerii creative”, ca să vă citez. Așa cum există un mare decalaj între ceea ce ne dorim – Fit for 55, de ex – și ceea ce putem… Sunt distanțe, decalaje reale sau doar aparente?

Marius Șoflete: Așa este… Suntem, într-adevăr, la un nivel destul de „jos” ca nivel de construire în România. Eu am identificat mai multe motive pentru care suntem „jos”. Primul ar fi că noi, ca țară, avem printre cele mai mici venituri medii anuale pe cap de locuitor față de alte state. Totodată, în cultura noastră s-a împământenit ideea aceasta de a fi proprietari… Datorită modului în care am crescut și am citit… Avem exemple în literatură, vezi „Glasul pământului” din „Ion”, vezi „Moromeții” sau „Noi vrem pământ”. Nu prea suportăm ideea de a fi chiriași. Plus că am fost băgați în comunism, timp de zeci de ani, în niște locuințe foarte mici… Deci această dorință de a fi proprietari, de pe o parte, și veniturile mici, pe de altă parte, i-au determinat pe români să își dorească niște case pe care nu și le pot permite. Și când nu și le pot permite, ce fac? Construiesc prost. Eu m-am dus cu problema până la rădăcină. Ca la o boală… dacă nu sapi să vezi de unde a apărut problema, nu o să poți rezolva. Asta se poate rezolva cu foarte multă educație și conștientizare. Construcțiile costă. De aceea, se fac în funcție de buget, un buget dozat care să permită o construcție cât mai eficientă. Totuși, chiar dacă există decalaje între noi și alte state, vă pot spune că pe partea de proiectare de case din lemn, case pasive, noi suntem sold out până aproape de mijlocul anului viitor. Asta înseamnă că e o cerere foarte mare. Din interacțiunea mea cu oamenii care vin de pe blog și de pe canalul de YouTube și cu care ajung să vorbesc față în față, văd din ce în ce mai multă conștientizare în privința construcțiilor sustenabile, în privința caselor cu consum redus de energie. Și aici a ajutat un pic criza energetică: oamenii au devenit mai conștienți că la un moment dat poate să închidă cineva țeava de gaz. Apoi, tinerii… Din formare, din joburile pe care le au, pun accent azi și pe alte valori, cum ar fi sustenabilitatea, impactul asupra mediului, a lăsa totuși o moștenire curată.

Forestmania.ro: Suntem într-un moment în care toată lumea vorbește despre utilizarea resurselor regenerabile, inclusiv lemnul, și în același timp toți spun să nu mai tăiem păduri…

Marius Șoflete: Mai puțin de 20 la sută din lemnul utilizat în România este folosit în construcții. În rest, mare parte pleacă direct la export. Și este folosit în industrie la hârtie, mobilă, ambalaje și așa mai departe. Deci nu sectorul construcțiilor „toacă” lemnul din țară, ci managementul prost la toate nivelurile. Dar ce pot să spun, revenind la prima întrebare, este că da, există o discrepanță între noi și Vest, un hău… Dar avem două ipoteze: ipoteza unu este să stăm cu mâinile în sân și să spunem „Asta este soarta”, ca-n Miorița. Asta o fi, vin ăia, mă bat, asta este, băi câine, mă întorc în rai, că așa mi-a fost dat să fie… Sau, ipoteza doi, putem să ne suflecăm mânecile și să spunem la câine „Vezi când vin ăia să mă bată, mă bat și sari și tu!” La fel putem face și în construcții. În loc să stăm cu mâinile în sân putem face una, două, cinci, zece case. Prin puterea exemplului, pentru că în România funcționează „capra vecinului” – „casa vecinului” – lucrurile acestea se dezvoltă exponențial. Dacă în 2014 mi-a luat doi ani să fac prima casă pasivă pe structură din lemn, următoarea am făcut-o în șase luni, iar azi nu mai facem față și văd foarte mulți oameni care aleg să construiască pe lemn și eficient energetic. Deci se mișcă lucrurile. Probabil cu o durată mai mare de timp, dar direcția există.

Forestmania.ro: Dacă am face un exercițiu de imaginație, cum vedeți casele din România peste 100 de ani?

Marius Șoflete: Eu întotdeauna am căutat noutatea și inovarea în construcții. Modul în care construim azi mai are o durată de viață de 10 – 20 de ani, ca tehnică și tehnologie. Eu studiez și aprofundez sistemele de printare 3D. Am fost martor la un workshop de printare 3D de construcție. Și este domeniul care acum evoluează cel mai rapid, pentru că se pune accent pe diverși biopolimeri, pe utilizarea diverselor materiale și din surse vegetale naturale în a face materiale de tip mortar care să poată fi injectat prin pânze. Dacă este să vorbim despre ce va fi peste 100 de ani, eu zic că totul va fi digitalizat, automatizat, algoritmizat și printat 3D. M-aș uita un pic înapoi, de exemplu la CLT. Prima oară a fost menționat în 1995, într-o universitate, într-o teză de doctorat. În 1998 a început să fie produs. Este cel mai rapid sistem constructiv. În 2008 erau în Europa peste 20 de fabrici de CLT. În 2022 sunt 40 de fabrici de CLT în Europa. Este o alternativă foarte bună la ceea ce se construiește azi.

Ca să revin însă la ceea ce spuneați mai devreme, despre lemn și tăieri… Percepția în România este dată de ceea ce s-a întâmplat, istoric, în ultimii zeci de ani. Și într-adevăr, imediat după comunism, a fost o perioadă de vreo 20 de ani de … haiducie, în care fiecare a făcut ce a vrut și s-a tăiat foarte mult. Și bineînțeles că este bine împământenită în cultura românească această idee: folosești lemn, deci tai păduri. Ce nu știu însă oamenii sau refuză să știe este că lemnul trebuie să fie exploatat. Pentru că altfel, dacă tu nu îl scoți de acolo, arborele are și el un ciclu de viață, se va usca, se va prăbuși și va putrezi. Și aici trebuie pus un accent pe faptul că pădurea nu trebuie, atenție! – exploatată. Pădurea trebuie recoltată. Și aici sunt diverse metode de recoltare. Nu prin defrișare totală, ci prin tăiere selectivă. Totodată, tot la nivel de percepție, ce nu știu încă oamenii, e că pădurea tânără este cea care creează oxigen, care ajută aerul să fie mai bun. Arborii tineri, în plină creștere, absorb dioxid de carbon. Cei care ajung la 80 – 100 de ani nu mai pot să asimileze dioxid de carbon și încep să se degradeze. Pe când dacă l-ai recoltat, ai masa lemnoasă necesară pentru a construi, iar în acel loc pot crește între 4 și 6 puieți. Și aici e nevoie de multă educație… pentru că există tehnici de recoltare corectă a pădurii. România din păcate este încă destul de coruptă, dominată de interese private, politice și așa mai departe și încă nu se aplică toate principiile de dezvoltare durabilă a unei păduri. De ce nu luăm exemplul Austriei? Acolo, asociația care  echivalentă a Asociației noastre a Forestierilor, ASFOR, a spus așa: în Austria, în fiecare an se formează 84.000 metri cubi de masă lemnoasă. Și atunci noi punem limită și exploatăm 50.000 de metri cubi pe an, astfel încât să avem și resursă, și pădure care crește continuu. Și acestea sunt principii sustenabile: ai pădure, ai și masă lemnoasă. De ce oare austriecii au o industrie forestieră extrem de bine pusă la punct? Și alături de Germania sunt vârful de lance poate chiar la nivel mondial în industria lemnului. Mai sunt canadienii și America de Nord. Cred că este o chestie de educație la noi. Oricum va trebui să facem tranziția către energie regenerabilă. Lemnul, ca material de construcție, este materialul cu cea mai puțină energie înmagazinată în procesarea lui. Dacă vrem să facem un metru cub de beton, fabricarea acelui beton aruncă în atmosferă undeva la o tonă de dioxid de carbon. Deci dacă vrem să preparăm un metru cub de beton ar trebui să ardem cinci metri cubi de lemn, ca să generăm energia termică echivalentă necesară fabricării betonului. Și atunci nu mai bine fac din cei cinci metri cubi de lemn o casă?

Forestmania.ro: V-ați propus să educați românii în privința construcțiilor și specialiștii spun că faceți o treabă minunată. Cum e publicul dvs? Ce feedback aveți?

Marius Șoflete: Feedback-ul este impresionant. Am fost de multe ori copleșit… Canalul de YouTube a atins 65.000 de abonați dar de fapt sunt aproape 150.000 de oameni care se uită. Pentru un domeniu destul de nișat, dar destul de vast în același timp. Canalul l-am construit strategic, pentru a oferi informații tuturor celor care au nevoie – de la beneficiari, la constructori, proiectanți, muncitori… Pentru că numai cu toți la masă poți să faci o construcție bună. Primim zeci și sute de mesaje zilnic, pe toate canalele de comunicare. După canalul de YouTube am lansat un program de asistență pentru beneficiari, cu mult mai multe informații și într-o singură lună am avut 500 de cereri de înscriere în acest program. Ceea ce e mult, pentru că e contracost…

Forestmania.ro: Academia „Șoflete”.

Marius Șoflete: Academia, da. Este un prim pas. În curând o să pornim în cadrul Academiei o platformă de cursuri dedicate proiectanților. Și aici cererea e foarte mare. E vorba despre oameni care vor să se informeze despre metode noi de construcție. Am mai văzut un interes foarte mare în rândul producătorilor din case din lemn. În ultimii 7 ani am interacționat cu aproape toți producătorii din România. Și toți au afirmat că cel puțin în ultimii trei ani au crescut foarte mult cererile din țară.

Forestmania.ro: Mai e valabilă azi povestea celor 3 purceluși? Pentru că a fost așa de convingătoare… Iată că trebuie să venim azi cu alte povești.

Marius Șoflete: Are un sâmbure de adevăr. Oamenii din România au văzut – și încă mai văd – casele din lemn drept case făcute de săraci, case cu buget mic, pentru cei cu buget mic. Și de fapt nu e chiar așa. Pentru că e mai multă tehnologie, know-how și știință într-o casă din lemn decât într-una din cărămidă. Însă casele din lemn erau construite oarecum în regim propriu, fiecare cum știa, cum putea, cum se descurca, și normal că erau mult mai sensibile la furtuni, viituri etc. Însă azi, ținând cont că există arhitecți, ingineri, norme de construcție, ghiduri de proiectare… toate aceste vicii – gen problemele cu focul, cu apa – sunt deja rezolvate prin metode științifice, prin detalii de execuție. Astfel de case nu mai pot fi făcute în regim de clacă, ci în regim profesionist.

Forestmania.ro: O casă pasivă costă mult. Ca și mașinile electrice… Deocamdată doar unii și le permit, chiar dacă mulți și le doresc.

Marius Șoflete: Întotdeauna orice tehnologie nouă are o curbă de asimilare. Și telefoanele mobile au fost scumpe când au apărut. În anii 80 erai cineva dacă aveai un telefon mobil, că erai singurul… La început totul are un cost mai mare, dar pe măsură ce există absorbția, prețul devine mai mic. Acum 5 – 7 ani, mașinile electrice erau prohibitive ca preț. Astăzi chiar și cele mai conservatoare grupuri auto au trecut pe sistemul electric pentru că și-au dat seama că asta e direcția. Pe măsura ce crește infuzia în piață a tehnologiei, îi scade prețul. Totuși… nu o casă pasivă costă mult, ci o casă în general te costă mult. Pentru că tot are nevoie de structură, de fundație, de acoperiș, de ferestre. Ce punem în plus la o casă pasivă sunt niște grosimi mai mari la termoizolații, sunt niște ferestre performante, este sistemul de ventilație cu recuperare de căldură. Doar pe componenta de a aduce casa la standard de casă pasivă costurile sunt undeva la 15 – 20.000 de euro în plus față de cum am construi oricum. Dar, pe măsură ce piața se extinde, prețurile scad și tot scad.

Forestmania.ro: Putem spune că industria lemnului, cu sectorul de exploatare și prelucrare primară, va conta în următorii ani? La nivel global și în România.

Marius Șoflete: Categoric sectoarele locale vor conta. Ce ne-a arătat pandemia, pe de o parte, și ce ne arată acum criza din Ucraina este că țările se vor recentraliza. Fiecare țară va pune accent pe a-și produce local. Este efectul invers globalizării, ne reîntoarcem la resursele noastre. Și atunci, în contextul în care crește cererea de case pasive și în contextul crizei din Ucraina, sectorul de exploatare și prelucrare primară se va recalibra și va fi o cerere mare pe piața internă în următorii ani.

Forestmania.ro: Multe state au decis ca  structurile construcțiilor publice să cuprindă, într-un anumit procent, lemn. Cum vă explicați că la noi nu?

Marius Șoflete: Pentru că există o foarte mare inerție în România și la nivel legislativ. Proiectarea și execuția construcțiilor, în toate țările civilizate, ca și în România, se face în baza unor legi, unor reglementări tehnice numite normative. În acest context, în România nu există normative care să faciliteze construcțiile din lemn, în sensul că în România au predominat construcțiile din beton și metal ca fiind parte din sistemul de educare comunist. Partea de lemn a fost foarte mult subapreciată. Inclusiv în universități nu prea se predă ca material de bază. Și iarăși este o sincopă pe care am descoperit-o: am început să facem cursuri voluntare în universități, am dezvoltat înainte de pandemie un program dedicat studenților prin care mă plimbam prin facultățile de construcții din țară, în baza unei finanțări private, pentru a repopulariza lemnul. Și vreau să vă mai spun că biroul nostru a fost implicat în redactarea normativului de construcții din lemn  care stă la baza tuturor reglementărilor construcțiilor pe bază de lemn din România. Tocmai a fost o a doua dezbatere publică și a fost aprobat de minister, acum este în drum spre Comisia Europeană. Aportul nostru la acest normativ, prin „Inginerie creativă”, a fost că am reușit să mai creștem un pic regimul de înălțime și posibilitatea de a construi pe structuri din lemn. În sensul în care astăzi, din punct de vedere legal, vom putea merge la P+4 pe structură din lemn față de P+2, cât era limita până acum. Și asta a fost iarăși încă un pas, la nivel legislativ. Am introdus structura de CLT, care nu existau până acum în normativele din România. Acest normativ a fost realizat de Facultatea de Construcții din București, la cererea Ministerului Lucrărilor Publice. În acest grup de lucru am intrat și noi, „Inginerie creativă”, pentru a rezolva problemele legate de inginerie, de mecanică, de rezistență a clădirii. Procedura e că se iau capitole din normative considerate a fi deficitare sau la care se doresc schimbări, se fac aceste propuneri care se adaugă în normativ, după care normativul trece printr-un proces de audit public, după care urmează să fie aprobat de minister, trimis la Comisia Europeană, venit de la Comisia Europeană și publicat în Monitorul Oficial, moment în care devine lege.

Foto: Inginerie Creativă, soflete.ro