Opra Boglarka a studiat Silvicultură la Sapientia EMTE, Sepsiszentgyörgy, iar la momentul actual este masterandă în cadrul Facultății de Silvicultură și exploatări forestiere din Brașov, programul „Managementul ecosistemelor forestiere”.
Fascinată de comorile pădurilor încă din copilărie, Opra, pe care o cunoașteți dintr-un material realizat acum 2 ani, urcă câte o treaptă spre visul său cu fiecare an ce trece.
Tânăra visează să activeze în domeniul protecției pădurilor, iar pentru a atinge această reușită a muncit mult și continuă să o facă, evoluând într-un domeniu în care femeile sunt încă subestimate.
Pasiunea pentru entomologie i-a fost insuflată de un fost profesor, urmând să studieze aceste mici viețuitoare și mai în de-aproape pentru lucrarea de licență, ulterior și pentru cea de disertație. Iar după finalizarea programului de masterat își dorește să urmeze aceeași direcție, un doctorat în entomologie forestieră.
În materialul de astăzi Opra ne va povesti despre drumul pe care l-a parcurs până acum, importanța insectelor în ecosistemul forestier, despre felul în care se simte ca femeie, într-un sector dominat de bărbați, despre schimbare, vise și aspirații.
„…vocea specialiștilor din domeniul silviculturii, cei cu o pregătire academică solidă, nu este suficient ascultată.”, consideră tânăra
Vă invităm să-i descoperiți parcursul, povestea și potențialul enorm, pe care l-am văzut și noi!
- Cum îți amintești copilăria petrecută în comuna Zăbala? Ce impact a avut pasiunea ta pentru natură în decizia de a alege Silvicultura?
Comuna Zăbala este situată în curbura Carpaților, într-o zonă liniștită și plină de păduri. Casa părintească se află chiar la marginea pădurii, așa că, de mică, am avut un contact direct cu natura. Împreună cu părinții mergeam des în pădure, în funcție de sezon, pentru a culege ciuperci, mure și alte bunătăți.
Pe măsură ce am crescut, alături de copiii de pe stradă, ne jucam acolo – pădurea era parcul nostru de distracții, cu toate „facilitățile” de care aveam nevoie. Mereu am simțit o admirație profundă și o recunoștință față de pădure.
Odată cu trecerea timpului, am început să explorez și alte păduri din țara noastră și pot spune, cu mâna pe inimă, că în țara noastră avem parte de păduri superbe.
2. Cum a fost parcursul tău ca singura fată din anul 3 de la sucursala Sfântu Gheorghe?
În primul an, nu a fost ușor să fiu singura fată din specializare. Totuși, cred că m-am acomodat destul de repede, iar colegii de grup, văzând determinarea mea, m-au acceptat cu ușurință și m-au tratat ca pe un coleg.
Faptul că sunt fată, privind în urmă, cred că a fost un avantaj pentru mine, deși la început l-am perceput ca pe un dezavantaj. A trebuit să demonstrez mai mult, ceea ce m-a făcut să muncesc mai mult, iar acest lucru m-a ajutat să evoluez. M-am înțeles foarte bine cu băieții din grup; fiind puțini, am fost ca o mică familie. Nici după terminarea facultății legătura nu s-a rupt; menținem relația profesională, dar din când în când ne întâlnim și pentru un chef.
3. Cum a început pasiunea ta pentru insecte și de ce ai ales să le studiezi în cadrul silviculturii?
Pasiunea mea pentru insecte i-o datorez unui fost profesor, a cărui specializare principală sunt păianjenii. Am avut mai multe cursuri cu dânsul, unde am învățat lucruri extrem de interesante. Are numeroase cercetări și sprijină studenții care doresc să se dezvolte în acest domeniu.
Prima mea muncă ștințiifică a fost în anul al treilea, când am studiat artropodele care hibernau sub scoarța lemnului mort pe picior dintr-o pădure cvasivirgină. Mi-a plăcut enorm să lucrez pe acest proiect și am obținut rezultate foarte bune. Am descoperit o specie indicatoare Natura 2000, Cucujus cinnabereuns, ceea ce a dus la publicarea unui articol științific.
Din acel moment, am știut clar că vreau să-mi susțin lucrarea de licență în domeniul entomologiei. Am început să citesc tot mai mult pe această temă și am realizat că este nu doar fascinantă, ci și foarte complexă.
Lucrarea mea de licență a fost un studiu comparativ asupra comunităților de artropode dintr-o pădure cvasivirgină și una gestionată. Pentru disertație, am ales tot o temă legată de entomologia forestieră—de altfel, nici nu cred că mi-aș putea imagina altceva.
4. Ce ai învățat din experiența de studiu comparativ asupra comunității de artropode din pădurile cvasivirgine și cele cultivate? Cum a fost susținerea tezei de licență?
Ipoteza cercetării a fost că în pădurea cvasivirgina există o diversitate mai mare în comunitățile de artropode. Scopul era să obținem informații privind evoluția în timp a comunităților de artropode în două ecosisteme forestiere diferite. În total, au fost colectate 7318 insecte din cele două suprafețe – 5006 din pădurea cultivată și 2312 din pădurea cvasivirgină. Diferențele de număr între datele din cele două parcele se pot datora mai multor factori. În primul rând, au fost mai multe capcane deteriorate in pădurea cvasivirgină de ursul brun. O altă explicație este o regulă cunoscută a ecologiei conform căreia o perturbare minimă poate duce la o creștere a speciilor și a numărului de exemplare. Unitatea de producție unde am efectuat cercetările este reprezentată de parcele mai mici cu o mare varietate de compoziție a speciilor, vârstă și închidere.
Subparcela 83E a fost numită pădure cultivată, fiind înconjurată de un arboret mixt plurien. Datorită dimensiunii sale (0,7 ha), subparcela este dominată aproape în întregime de efectul de zonă de margine (ecoton). Acest lucru este interesant, deoarece o mare parte din subparcela 83E conține, de asemenea, condițiile de mediu prezente în zonele cu care se învecinează, creând astfel un habitat divers cu valori ridicate atât în ceea ce privește numărul de exemplare, cât și diversitatea speciilor.
Deși suprafața de pădure gestionată este o plantație de molid de aceeași vârstă, se pare că amplasarea sa și practicile silvice aplicate au avut un efect pozitiv asupra numărului de indivizi și diversității speciilor. Acest lucru sugerează că intervențiile silvice adecvate pot contribui la menținerea și chiar creșterea biodiversității într-un ecosistem forestier.
5. Ai o specie preferată de insectă sau un tip de comportament care te fascinează în mod special?
Nu am o insectă anume preferată, dar totuși insectele saproxilice sunt foarte interesante pentru mine. Majoritatea insectelor saproxilice consumă lemn mort sau în descompunere, dar nu pot descompune direct celuloza din lemn. În schimb, ele se bazează pe ciuperci sau microorganisme care sunt capabile să descompună celuloza. Aceste ciuperci prelucrează lemnul, transformându-l într-un material mai ușor de digerat pentru insectele saproxilice. Astfel, insectele beneficiază de substanțele nutritive din lemn, dar indirect, prin intermediul procesului de descompunere realizat de ciuperci sau bacterii care trăiesc în lemnul mort.
Deci, insectele saproxilice „mestecă” lemnul deja prelucrat de ciuperci, nu direct celuloza, deoarece nu au enzimele necesare pentru a descompune singure această substanță. Acesta este un exemplu de simbioză între insecte și ciuperci, unde ambele specii beneficiază de pe urma unui proces natural.
6. Ce echipamente și metode folosești pentru a studia insectele în teren și în laborator?
În general, alegerea tipului de capcană depinde de specia pe care doresc să o studiez sau de obiectivul cercetării. Dacă vreau să cercetez o specie anume, trebuie să fiu familiarizată cu morfologia și fenologia acesteia, cunoscând perioada de activitate a speciei respective. Voi alege capcane pe bază de feromoni pentru atragerea sexelor sau capcane agregative, dacă acest tip de capcană este disponibil pentru specia respectivă. Dacă cercetarea se concentrează pe diversitate, capcanele de tip „barber” sunt foarte utile, de asemenea există o serie de capcane cum ar fi cele de tip aripă sau capcanele pe bază de lumină.
7. Crezi că insectele joacă un rol subestimat în ecosistemul forestier? Cum le vezi contribuția la sănătatea pădurilor?
Insectele sunt esențiale pentru ecosistemele forestiere, contribuind la descompunerea materialelor organice, precum lemnul mort și frunzele căzute, și recircularea nutrienților în sol. Insectele saproxilice ajută la descompunerea lemnului mort, iar alte specii sprijină polenizarea și controlul dăunătorilor. Ele sunt și o sursă de hrană pentru alte animale, menținând echilibrul ecologic al pădurilor. Astfel, insectele sunt vitale pentru sănătatea pădurilor, asigurându-le stabilitatea și regenerarea pe termen lung.
8. Cum poți defini perioada actuală? cea de studentă în cadrul Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov?
Am fost foarte curioasă să văd cum este să studiezi la o universitate cu o tradiție îndelungată. Consider că schimbarea mediului este foarte benefică; în timpul studiilor de licență am avut ocazia să cunosc un alt sistem universitar, profesori, stiluri de predare și perspective, iar acuma altele. Cred că acest lucru este foarte constructiv și pozitiv.
La masterat, simt că materiile se construiesc frumos pe baza celor studiate în timpul licenței. În acest punct, majoritatea studenților știu deja ce anume îi interesează cel mai mult în domeniul silviculturii și în ce direcție doresc să se dezvolte mai departe. În cadrul departamentului de entomologie forestieră, există o profesoară extraordinară de la care se poate învăța enorm. Profesorii susțin cursurile la un alt nivel, iar multe dintre ele se desfășoară sub forma unor discuții deschise. Per total, simt că am luat o decizie foarte bună alegând Universitatea din Brașov.
9. Cum te pregătești pentru viitor? Ce planuri ai după finalizarea studiilor?
Mi-ar plăcea foarte mult să lucrez în domeniul protecției pădurilor și să devin specialist în acest sector. Totuși, sunt curioasă și deschisă să explorez toate aspectele silviculturii, dorindu-mi să acumulez experiență practică din diverse departamente. După finalizarea masterului, mi-ar plăcea să îmi continui studiile cu un doctorat în entomologie forestieră.
10. Ce provocări crezi că întâmpină femeile în domeniul silviculturii și cum vezi tu viitorul tău în această industrie?
Încă nu cred că femeile sunt privite ca având un statut egal, cel puțin la începutul carierei. Consider că doamnele și domnișoarele care activează în prezent în acest domeniu au responsabilitatea de a schimba aceste stereotipuri – și, într-adevăr, o fac. Avem numeroase exemple de femei silvicultori care, în prezent, aduc contribuții semnificative în domeniul silviculturii.
11. Ai menționat că îți dorești să rămâi în România și să contribui la sectorul silvic. Ce schimbări sau îmbunătățiri ai vrea să aduci în acest domeniu?
Cea mai mare schimbare ar trebui să aibă loc în sfera reglementărilor. Cred că toți suntem conștienți, mai ales acum, după modificarea Codului Silvic, de numeroasele dezbateri publice care au avut loc. Cu toate acestea, vocea specialiștilor din domeniul silviculturii, cei cu o pregătire academică solidă, nu este suficient ascultată. Consider că fiecare ar trebui să se concentreze pe ceea ce știe cel mai bine, iar în ceea ce privește reglementările din silvicultură, opiniile experților ar trebui solicitate, luate în considerare și, cel mai important, implementate. Aș dori ca aceste schimbări să fie implementate, iar dacă aș putea contribui într-un fel la realizarea lor, ar fi și mai bine.
12.Ce sfat le-ai da tinerelor care se gândesc să urmeze o carieră în silvicultură, dar se tem că este un domeniu dominat de bărbați?
Tot ceea ce pare dificil este, de fapt, adevărata alegere. Suntem aici, pe Pământ, pentru a ne dezvolta continuu. Fiecare pas care pare greu de făcut aduce cu sine un sentiment imens de reușită. Aveți încredere în voi înșivă – dacă acesta este cu adevărat drumul pe care vi-l doriți, sunt sigură că vă veți găsi locul în el. Numărul oamenilor și al locurilor unde faptul de a fi femeie este considerat un dezavantaj este din ce în ce mai mic. Ba mai mult, tot mai mulți colegi bărbați admiră femeile care aleg această profesie dificilă, dar în același timp fascinantă.
