DESCARCĂ APLICAȚIA:

ForestMania e despre și pentru iubitorii de pădure și lemn

ÎNTREBĂRI FRECVENTE

ÎNTREBĂRILE VOASTRE

4.5 C
București
2.3 C
Sibiu
2.4 C
Suceava
1.9 C
Covasna
0.9 C
Piatra Neamț
1.8 C
Braşov
0.5 C
Bistrița
4.8 C
Râmnicu Vâlcea
luni, noiembrie 11, 2024

Interviu cu primul președinte ASFOR, Ioan Sbera: „Oamenii învățați cu munca grea nu stau cu mâna întinsă!”

Recomandate

Se împlinesc în acest an 28 de ani de când a fost înființată Asociația Forestierilor din România – ASFOR. Un drum al lemnului presărat cu nenumărate obstacole, dar și cu multe reușite. O breaslă care aduce României 3.5% din Produsul Intern Brut. Aproape 150.000 de oameni care efectiv muncesc și majoritatea o fac în condiții vitrege. Primul președinte al ASFOR este Ioan Sbera, un senior respectat și pe care toți îl ascultă și vin să îi ceară câte un sfat. Îi cunoaște pe toți, de la drujbiști, la CEO de mari companii. Și cu toți știe exact ce să vorbească. E fascinant! Absolvent al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov, Ioan Sbera a lucrat în producție zeci de ani, a publicat cărți și studii despre tehnologia exploatării lemnului, are brevet de invenție a unui echipament pentru instalații de secționare la punct fix, este profesor asociat la Universitatea Transilvania Brașov. A acceptat să ne acorde un interviu despre începuturile ASFOR și despre cum vede viitorul privind la experiența din trecut.

Forestmania.ro: Cum a apărut ideea înființării Asociației Forestierilor din România? Ce făceați dvs atunci?

Ioan Sbera: În 1994, eram manager la o fabrică de prelucrare a lemnului, dar lucrasem și în minister cu un an înainte, ca adjunct de ministru. Secretar de stat. Dar veneam din producție. Și mi-am dat seama că oamenii cereau o mulțime de lucruri. Și nu puteam să îi ajut… M-am tot gândit și ne-am întrebat mai mulți, cu alți colegi, ce facem? Am fost 40 care am avut inițiativa de a înființa Asociația Forestierilor din România. Ca asociație profesională, pe modelul altor colegi. Cei de la mobilă, de exemplu, își făcuseră din 1992. Am făcut Statutul, tot ce trebuie, ca să putem ajuta agenții economici. Chiar dacă atunci majoritatea erau de stat. Abia după aceea s-au privatizat foarte mulți. Deci, am început cu firmele de stat. Dar nu era niciun inconvenient, aveau totuși și firmele o anumită autonomie. Legea după care ne-am înființat, Legea Mârzescu din 1994, permitea acest lucru. În 1995, Asociația a devenit și patronală, pentru că sindicatele au insistat, ca să putem avea dialog. Și au început să apară firme private, astfel încât Asociația s-a dezvoltat. În anul 2000 nu mai erau de stat decât două firme, restul erau privați. Și aveam, exact cum e și acum, Consiliu Director, Adunări Generale, tot ce trebuie. Eu am fost președinte 17 ani. Am mai fost apoi un an președinte executiv, după care a venit domnul Nicolae Țucunel și apoi domnul Ciprian Dumitru Muscă. Mă bucur că pe drumul la care am pornit noi Asociația s-a dezvoltat foarte mult. Astăzi sunt două mii și ceva de membri. Mă bucur că Asociația are un nume și, vă spun cu toată responsabilitatea, e un nume creat de toți colegii, nu de mine. Am avut posibilitatea să am întâlniri la diferite niveluri – ministere, Parlament, oameni de afaceri, alte organizații – și am auzit lucruri bune despre ASFOR.

Forestmania.ro: Adică înseamnă ceva…

Ioan Sbera: Înseamnă ceva! Eu mai spuneam în glumă celor din conducerea ministerului că suntem „un rău necesar”…. De fapt, ce dorim noi? Noi dorim apărarea intereselor legitime ale membrilor noștri în fața statului, instituțiilor. Pentru a le apăra interesele corecte, normale și legitime.

Forestmania.ro: Cum era atunci, cum e acum? Ce obstacole aveați față de ce e acum?

Ioan Sbera: Sigur că au fost obstacole. În 1995, am fost inițiatorul creării Comisiei de Atestare. Am convins autoritățile, Guvernul, că cei care lucrează în pădure, care fac actul de exploatare, dacă îl fac corect, creează condiții pentru dezvoltarea altei păduri. Pădurea, la o anumită vârstă, trebuie înlocuită, că nu mai dă maximum de lemn – și nici măcar pentru partea de ecologie… – și vine o altă pădure. O exploatare făcută rău, prost, poate distruge… În agricultură, într-un an corectezi, dar acolo nu mai ai cum. Și i-am convins și s-a creat această comisie și mă bucur că nu intră chiar oricine în comăonența acesteia. Ca obstacole… cele mai multe au venit din acest conflict de interese dintre noi și administratorii de păduri, cum e și Regia Romsilva. Conflict de interese economice.

Forestmania.ro: Da, că fac și ei exploatare…

Ioan Sbera: Vă rog să rețineți că vorbesc de conflicte economice. Că în rest, noi ne-am înțeles la acte normative, la Codul Silvic. Bine, unii dintre ei au această concepție că ei sunt proprietarii. Nu, ei sunt administratorii. Iar unii sunt chiar tineri și pe mine mă nemulțumește această atitudine. Statul este proprietar. Sau primăria. Am mai observat atunci și anumite abuzuri pe care le făceau în aplicarea unor regulamente pe care le stabilisem împreună. Vedeți, eu am sesizat fenomene, nu cazuri izolate cu Vasile și Gheorghe. M-am înțeles mereu bine cu directorii generali și când au fost situații m-am dus la ei. Cred că au fost 5 directori generali cu care am avut relații. Din păcate, și azi este și mai amplificat, de prin 1996 spre 2000, a început politicul să intre în numirea cadrelor de la Regia Națională. Nu vorbesc de minister. La minister vine un partid, vine altul… și acolo trebuie menținuți specialiștii, care sunt funcționari. Dar dincoace, să vezi la o direcția silvică faptul că erau la un partid și la altul… Să aștepți să vină alegerile ca să iei locul unuia… și treaba asta să meargă până la ocoalele silvice, e periculos. În sensul că nu poți să iei niște decizii. „Nu am ce-i face că e susținut de nu știu ce deputat!”

Au fost, de-a lungul timpului, și alte chestiuni, dar m-am bucurat de un lucru: oamenii care lucrează la pădure sunt solidari. Oamenii învățați cu munca grea nu sunt din cei care să stea cu mâna întinsă la cineva. Și mă bucur că și astăzi văd oameni implicați.

Forestmania.ro: Având în vedere experiența dvs de până acum, puteți face o previziune? Cum vedeți sectorul peste 10, 20 de ani?

Ioan Sbera: Am spus-o și o să o spun: sper ca Asociația să rămână mulți ani. Și va rămâne. Pentru că secretul e să știi să ții această solidaritate. Pentru că dacă se fac prea multe grupuri, asociații, abia așteaptă ministerul și toți ceilalți… Trebuie să fim o voce. Iar pentru silvicultură și industria lemnului, eu îi văd un viitor. Pentru că sunt multe posibilități în utilizarea lemnului, iar omul are nevoie de lemn. De la copaia pentru ăla micu’, până la mobilă și sicriu… Și acest lucru va dăinui. Dar oamenii vor avea nevoie și de pădure, pentru că pădurea este unul dintre cei mai importanți factori de mediu.

Forestmania.ro: Azi e greu cu presiunea civică și Green Deal, cu oprobriul public de azi față de sector…

Ioan Sbera: Sunt de acord, citesc și eu și sunt informat. Dar hai să disociem. Unele din aceste ONG-uri sunt plătite, cel puțin așa se aude, așa se scrie. Pentru că prea insistă și folosesc toate mijloacele mass-media. Cu ceilalți trebuie discutat și explicat că fac un rău pădurii, omenirii… Faptul că sesizează nișe abuzuri e în regulă. Față de aceste abuzuri, autoritățile trebuie să ia măsuri. Dar să vină cu dovezi… E nevoie de răbdare și de explicații profesioniste.

Forestmania.ro: Revenind la predicții… Spunea cineva că în 20 de ani firmele mici vor dispărea și vom ajunge ca în Austria, cu 4 -5 firme mari de exploatare și prelucrare. Având în vedere specificul nostru rural, cu firme mici și de familie, e posibil să se întâmple asta în România?

Ioan Sbera: Noi suntem altfel de oameni… E greu să unești firmele acestea mici din comune, va fi greu cuiva să facă asta. Să vă dau un exemplu: acum mai mulți ani, o firmă americană a studiat zona noastră cu niște experți pentru că voia să construiască o mare fabrică de cherestea. Erau discuții, la minister. Au zis că dau de lucru la nu știu câți oameni. Le-am zis că pot merge în vest, în zona Caransebeș, unde e destulă resursă de fag care nu se poate exploata că nu avem infrastructură și nu avem decât două făbricuțe de cherestea. Nu era  o problemă. Dar dacă mergeți în Suceava, în partea cealaltă, n-o să aveți șanse, le-am spus. Ei acolo voiau, la rășinoase. Și s-au abținut. Dacă s-ar fi dus, închideau toate făbricuțele. Le-am zis să nu uite că oamenii aceia din asta trăiesc. Din lemn. Plus că era greu de crezut că vor ceda… Vedeți, noi trebuie să ținem la oamenii noștri. Sunt acolo la țară, cu rudele lor, cu viața lor. M-a impresionat acum, cu creșterea prețurilor la energie, să văd un patron cum se urcă pe tractor să lucreze în pădure numai ca să își țină firma.

Mai multe articole

1 COMENTARIU

  1. Toată aprecierea și onoarea pentru susținerea și prezentarea reală și adevărată a sectorului forestier, fără ranchiuna și și atac la persoane deși ar fi îndreptățit pentru că a fost scos din sistem mișelește pentru interesele materiale ale unor persoane !!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!

Cele mai noi