Profesorul universitar Arcadie Ciubotaru, de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov, e unul dintre specialiștii țării când vine vorba despre exploatarea pădurilor. Este autor a numeroase cărți și studii în domeniu, titular al cursurilor „Exploatarea pădurilor”, „Ecotehnologii de exploatare a pădurilor” sau „Tehnologia prelucării lemnului”. Este coordonator de doctorate și, la cei 74 de ani, se menține „verde” și e un interlocutor de la care avem ce învăța. Ne-a acordat un interviu în biroul său de la Brașov.
Forestmania.ro: Suntem în plină perioadă de înscrieri la facultăți, inclusiv aici, la Facultatea de Silvicultură și exploatări forestiere din Brașov. Este interesant însă că această componentă de „exploatare forestieră” din numele facultății dvs nu transpare în nicio comunicare publică… Rar auzim ceva despre exploatarea forestieră în acest mediu academic.
Prof. Arcadie Ciubotaru: Denumirea facultății e din 1948. Atunci, cele două componente majore ale silviculturii – cultura și exploatarea pădurilor – erau, organizatoric, subordonate distinct. De aici și nevoia de separare a domeniilor de competență a absolvenților, reflectată și în denumirea facultății. În prezent, prin curricula universitară și competențele însușite de absolvenții noștri, ne ocupăm de ceea ce înseamnă instalarea unui arboret, dirijarea dezvoltării lui către anumite țeluri pe care ni le-am propus, iar în final extragerea arboretului bătrân și înlocuirea lui cu un alt arboret. În parcursul acesta noi intervenim în viața arboretului, conform unor prescripții care sunt înscrise în așa-numitele amenajamente. Amenajamentul este un proiect după care se gospodărește un arboret de la înființare până la înlocuirea lui cu un arboret nou. Dirijarea aceasta trebuie făcută cu un țel de gospodărire pe care ni l-am propus – țel de producție sau de protecție. Pentru a crea condițiile de dezvoltare, însă, e nevoie să extragem un număr de arbori. Extragerea aceasta este cunoscută la început sub numele de lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor, iar în continuare, de la un moment dat, extragerea intră în competența activității de exploatare. Momentul trecerii dintr-o parte în alta este cel în care din arborii extrași se pot obține sortimente de lemn brut cu valorificare industrială. Estimativ asta înseamnă, pentru majoritatea pădurilor din țara noastră un diametru mediu al arboretului de 10 … 12 cm, respectiv vârsta de circa 40 de ani.
Ce este important de înțeles? Faptul că „silvicultorii” nu pot realiza singuri gospodărirea, în ansamblu, a pădurilor. Pentru că din momentul în care se extrag arbori, intrăm într-o altă competență, cea de punere în valoare a arborilor marcați prin activitatea de exploatare. Trebuie să știm că nici silvicultorul nu poate realiza integral actul de gospodărire, nici cel care face exploatarea nu-și poate planifica singur activitatea. Eu fac mereu o comparație și spun că silvicultura, în mediul vegetal, este identică cu medicina în viața umană. Iar echivalentul exploatării pădurilor în medicină este chirurgia. Dacă medicul internist stabilește că ai apendicită, trebuie s-o extragi, chirurgul vine și o extrage sau, altfel spus: silvicultorul, pe baza prevederilor amenajamentului alege, prin marcare, arborii de extras, iar exploatatorul extrage arborele respectiv.
Forestmania.ro: Da, dar ce scoate chirurgia nu se mai folosește, de regulă, ori ce scoate exploatarea folosim toți.
Prof. Arcadie Ciubotaru: Da, ca și comparație și efecte… Pentru că modul în care intervine exploatarea este foarte important. Chirurgia te poate pune pe picioare sau te nenorocește. E important nu doar că extragi, ci și cum faci această extragere. Ce se întâmplă în jurul arborelui marcat după extragere, în ecosistemul în care intervenim, pe traseul pe care-l urmează lemnul până la o cale permanentă de transport…
Forestmania.ro: Totuși, revenind la întrebare. De ce nu percepem public această componentă de exploatare aici, la facultatea de la Brașov? Pentru că din comunicarea online, cel puțin, pare că avem de-a face cu o facultate de ecologie…
Prof. Arcadie Ciubotaru: Eu nu am această impresie, iar pe site-ul facultății sunt toate datele. Însă, s-a inoculat ideea că silvicultura înseamnă doar ansamblul activităților prin care creăm și contribuim la dezvoltarea arboretelor, gospodărim pădurea, neglijând aspectul final, modul în care se face extragerea. E ca și cum am încerca să facem medicină fără chirurgie. Se poate, dar efectele sunt cu totul altele. Lumea nu înțelege sau nu vrea să înțeleagă că activitatea de exploatare este cea prin care aplicăm practic, de fapt, ceea ce urmărim sub aspect silvicultural. Este important: activitatea de exploatare valorifică masa lemnoasă în concordanță cu țelurile stabilite prin amenajamente. Este o chestiune fundamentală. Este bine de știut și că activitatea de exploatare are două componente – cea economică și cea ecologică.
Forestmania.ro: Aș vrea să ne explicați această propoziție „Non intervenția nu înseamnă protecție”.
Prof. Arcadie Ciubotaru: Este corectă. A nu interveni are mai multe efecte negative, unul dintre ele fiind chiar ecologic. Pentru că într-o pădure în care nu intervii arborii mor pe picior, putrezesc, se creează focare de infecție. Curba creșterilor și a schimbului de dioxid de carbon în procesul de fotosinteză și eliberarea de oxigen în atmosferă scade odată cu vârsta. Acești arbori care mor de picior sunt focare de infecție pentru că acolo se instalează agenți patogeni care se răspândesc: nu mai au condiții de dezvoltare și se duc la arborii sănătoși din jur. O altă chestiune e că pădurile în care avem o mare cantitate de lemn mort constituie și potențiale focare de incendii. Când e secetă și ai cantitate mare de lemn mort în pădure, avem probleme… mai există un mit care trebuie discutat puțin: ecologiștii sunt foarte convinși că pădurea acumulează dioxid de carbon și eliberează oxigen. Dar să nu uităm că un arbore care îmbătrânește, moare și putrezește reeliberează în atmosferă dioxidul de carbon și bineînțeles că nu mai produce oxigen. De aceea, prin activitatea de exploatare, creăm posibilitatea valorificării sau includerii lemnului în produse cu ciclu lung de viață – mobilier, panouri, produse rezultate din prelucrări mecanice sau chimice, diverse construcții etc. Produsul respectiv asimilează și stochează bioxidul de carbon timp îndelungat, și peste 100 de ani… Atunci, Dumnezeu știe ce-o mai fi!
Forestmania.ro: Chiar asta voiam să vă întreb. Ce credeți că va fi? Apropo de lemn, de utilizarea lui… pentru că avem strategii, avem Green Deal, avem focus pe biodiversitate, dar avem nevoie și de resursa lemn, ecologică și regenerabilă…
Prof. Arcadie Ciubotaru: Unul dintre cei mai mari poluatori la ora actuală este industria cimentului. Înlocuind cimentul, respectiv betonul cu lemn, înseamnă că, pe de o parte, stocăm carbon și, pe de altă parte, creăm construcții care sunt mai prietenoase cu mediul și cu omul: ambianța creată de o construcție din lemn nu e doar plăcută, ci e mai apropiată de sufletul nostru. În acest fel reducem emisiile de dioxid de carbon din industria cimentului, stocăm carbonul din lemnul folosit …
Forestmania.ro: Da, dar nu poți totuși să tai pădurile… Noi vrem lemn, vrem case din lemn, vrem produse din lemn, dar nu vrem să tăiem arbori. Pare un paradox…
Prof. Arcadie Ciubotaru: Nu, nu. Aceste lucruri se cunosc de pe la 1700. De atunci lumea și-a pus problema protejării pădurilor. Au folosit excesiv pădurea la un moment dat, englezii, de exemplu, când și-au dezvoltat industria navală. Foloseau mii de arbori să facă o navă de război. La un moment dat au constatat că nu mai au stejar. Și unul din membrii Parlamentului (Evelin, 1664) a făcut un raport, care a devenit carte, și în care atrăgea atenția asupra faptului că dacă se continuă ritmul de folosire a stejarului pentru nave, rămân fără păduri. Și a făcut niște propuneri, lansând idei care apoi vor sta la baza principiului continuității (Hartig, 1796). Ce înseamnă asta? Noi trebuie să valorificăm pădurea, produsele ei, în general, dar în special lemnul, dar în măsura în care, extrăgând ceea ce crește, rămânem mereu cu aceeași cantitate de lemn pe picior și aceeași suprafață ocupată de pădure. Practic, extragi cât crește, spune principiul. Nu e chiar așa, pentru că procentul e mai mic, circa 45% din creștere, în prezent în România. Nu ai cum să extragi arborii tineri și nici lemnul mort nu îl poți valorifica complet, din rațiuni economice dar și pentru că în el sunt componente ale ecosistemului care altfel nu ar putea exista. Plus că o parte din substanțele minerale intră în circuitul natural și ajută la îmbogățirea solului cu substanțe minerale. Revenind la problema care se vehiculează mai nou: nu mai tăiem. Bun. Efectele? Păi ar fi efectele economice. La noi în țară vreo 300.000 de oameni lucrează în silvicultură, exploatare și prelucrarea lemnului. Cam 3% din PIB provine din lemn. Apoi, dacă pădurile nu sunt îngrijite, dacă nu intervenim și însăși funcția ecologică a pădurii se diminuează. E bine de știut că la ora actuală, la nivel mondial, se consumă peste 4 miliarde de metri cubi de lemn pe an. După unele calcule, nevoia ar fi de 6 – 7 miliarde.
Forestmania.ro: Ați predat și ați lucrat zeci de ani în pădure și în zona exploatării forestiere. Iată un paradox al nostru: toată lumea ține la păduri, dar nimeni nu susține investițiile în exploatarea forestieră astfel încât intervenția să fie cât mai prietenoasă cu pădurea.
Prof. Arcadie Ciubotaru: Haideți să o luăm mai pe ocolite puțin. Silvicultura are nevoie de firme de exploatare puternice. Firme care să fie rentabile. Pentru că o firmă care este puternică, care câștigă, are posibilitatea să investească, să dea salarii mari ca să motiveze muncitorii să lucreze cât mai bine, să îi echipeze corespunzător, să le creeze condiții bune de viață, de trai, să nu mai stea la vagoane și în tot felul de barăci. Pentru că omul motivat, bine plătit, va lucra corect, pentru că nu are interes să își piardă slujba. Pe de altă parte, o firmă de genul ăsta poate investi să își califice periodic muncitorii, poate investi să își cumpere utilaje moderne, care au grad de poluare mai redus, pneuri mari, late, cu presiune mică asupra solului, utilaje de mare productivitate, ceea ce înseamnă o perioadă mai scurtă de timp de lucru în pădure, deci un stres produs ecosistemului pe o perioadă mai scurtă. La ora actuală, noi avem discrepanțe foarte mari între firme. Sunt firme ca cea pe care ați prezentat-o pe forestmania.ro acum câteva săptămâni, MIGAB a domnului Constantin Stoica, alias Ticuță, care are utilaje de ultimă generație, unele chiar mai bune decât ale multor firme din Vest… Dar avem și partea cealaltă, firme mici, care au un ferăstrău, un tractor produs la uzina din Brașov care are cel puțin 30 – 40 de ani vechime… Astea sunt condițiile. Pentru că statul nu intervine și nu susține crearea unor condiții favorabile pentru activitatea de exploatare.
Forestmania.ro: Da, cum îi susține de exemplu pe fermieri…
Prof. Arcadie Ciubotaru: Da. Dă-le firmelor de exploatare împrumuturi cu dobânzi mici sau fără dobândă, ajută-i să-și instruiască muncitorii, dă-le echipament de lucru la jumătate de preț. Adică statul trebuie să cheltuiască. Pentru că beneficiile care apar nu sunt întotdeauna măsurabile. Dacă eu lucrez bine într-un arboret, nu aduc prejudicii, arboretul respectiv va funcționa sub aspect ecologic cu un randament mult mai bun. Va produce mai mult oxigen. Ne vom simți mult mai bine. Pădurea arată mai bine, mă duc acolo, e un peisaj plăcut, mă destresez, mă odihnesc. Cine plătește toate astea? Dar cum le măsoară, ca să le poată plăti? Statul ar putea să spună: ești o firmă, lucrezi de atâta timp, îți propun să îți cumperi un tractor modern. Nu neapărat de un milion de euro, dar măcar un utilaj echipat cu Euro 5.
Forestmania.ro: Deci dumneavoastră spuneți că dacă statului român i-ar păsa așa de mult de păduri, ar ajuta firmele de exploatare?
Prof. Arcadie Ciubotaru: În primul rând. În primul rând firmele de exploatare și proprietarii de păduri care sunt restricționați în utilizarea pădurii. Iată: 3 metri cubi pe an și pe hectar. Cât am eu aici în zonă? Am zece hectare, îmi dai 30 de metri cubi. Că îmi dai bani, că îmi dai lemn de foc, ce am eu nevoie…
Forestmania.ro: Este o percepție nedreaptă asupra firmelor de exploatare. Ele activează conform reglementărilor și fac lucrări la solicitarea și la nevoia proprietarului, stat sau privat. Și toată lumea se supără pe firma de exploatare, nu pe cel care a chemat-o… Ca și cum firma de exploatare taie arbori din proprie inițiativă. Și nu e așa.
Prof. Arcadie Ciubotaru: Pentru că lumea nu știe. Lumea încă trăiește cu percepția că cei din exploatări se duc ei în pădure, cum era la anul 1.000, și hotărăsc ce, cât și când să taie… Nu. Mass-media trebuie să explice. De ce nu există emisiuni în care să li se explice oamenilor, cei interesați, ce înseamnă silvicultură, ce înseamnă gospodărirea durabilă a pădurilor, ce e pădure, ce e arboret, ca să știe oamenii cum se întâmplă totul? Și tineretul… La noi se vinde așa-zisul senzațional. Au ajuns de râsul lumii la știri cu aceste breaking news, că nea Ion a trecut strada și s-a împiedicat. Breaking news – Țața Ileana a râs de el. Așa e și aici. Dacă nu se explică… A fost fenomenul de uscare în masă a molidului din Germania, din Cehia și am văzut și eu trenul acela care „pleca” cu bușteni din România. Lăsând la o parte că nu mai ai voie să exporți bușteni, de fapt, acel tren aducea lemn în România. Era lemn uscat, coaja căzută, se vedeau efectele atacurilor de ipide, era clar că erau bușteni de import și era lemn din produse accidentale masive, care nu avea nimic de-a face cu pădurile din România.
