Profesorul universitar doctor Marian Drăgoi este o voce atipică a mediului academic. Cumva „contra curentului”, dar cu argumente pe care nu ai cum să le combați, pentru că domnul profesor nu numai că e … tobă de carte, dar și e foarte informat și prezent la nivel de experți și strategii. Absolvent al Facultății de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Brașov, prof. Drăgoi este cercetător științific gr.III, doctor în Economie Forestieră și Amenajarea Pădurilor, titular al disciplinelor amenajarea pădurilor (licenţă zi) economie şi piaţa lemnului, fundamentarea deciziilor şi aplicaţii informatice (masterat), şef de lucrări între 1997 şi 2005; din 2005, conferenţiar, prodecan din 2008, coordonator de doctorate, director de departament din 2011 la Facultatea de Silvicultură din Suceava. A acceptat să ne acorde un interviu.

Forestmania.ro: Ne apropiem de o nouă sesiune de admitere, inclusiv la facultățile de silvicultură. Și discutam zilele trecute cu un pădurar care spunea că el este a treia generație de pădurari, dar că fiul său, elev în clasa a XII-a, i-a spus că face „orice, numai silvicultură nu”. Din cauza presiunii publice asupra acestui sector și a imaginii create de unele ONG-uri. Și era foarte necăjit că se întrerupe o tradiție de familie… Aș vrea să comentați puțin această situație.

Prof. univ. dr. Marian Drăgoi: Din păcate, atât silvicultorii cât și proprietarii de păduri vor avea mult de tras de pe urma imaginii promovate de ONG-uri. Până la un anumit moment – și acesta nu este foarte depărtat în timp, din păcate – ONG-urile au avut dreptate. S-a tăiat „golănește”, la greu. Dar faza aceea a trecut, fără ca cineva să-și fi asumat un răspuns coerent la cele două mari mesaje (adevărate mantre), insuficient disecate de profesioniștii în comunicare, cărora foarte puțini silvicultorii (trei, printre care și subsemnatul) le-au dat un răspuns profesionist. Cele două informații sunt: „dispariția a trei hectare de pădure pe oră” – mesaj care, în ochii mei, i-a compromis definitiv pe cei de la Greenpeace și „tăierea ilegală a încă 18 milioane metri cub anual, pe lână cei 18 tăiați legal”. Răspunsuri detaliate la cele două probleme găsiți în „Bucovina Forestieră”, la rubrica editoriale.

Forestmania.ro: Există în acest moment în lucru atât Strategia Forestieră Europeană, cât și cea românească. Sunteți la curent cu detaliile din cele două documente. La ce să ne așteptăm?

Prof. univ. dr. Marian Drăgoi: Sunt foarte la curent, pentru că fac și eu parte din colectivul de lucru. Din 1989 am lucrat la toate strategiile, excepție făcând vreo două. Așa că cititorii forestmania.ro au pe cine da vina! Citind Strategia Europeană, am realizat că cea românească va fi oricum mai bună și mai adecvată, cel puțin din rațiuni lingvistice: a noastră e scrisă în română pentru români, cea europeană e scrisă în engleză pentru tot turnul Babel de la Bruxelles. Sunt răutăcios, da. Și sunt pentru că suntem în fața unui precedent foarte periculos: va trebui să ne aliniem unei strategii ce nu este rezultatul unui amplu demers de consultare publică a specialiștilor și a ONG-urilor  – cum este a noastră – ci al unui demers de consultare a câtorva reprezentanți mass – media și a unui public pe cât de larg, pe atât restrâns: adică un eșantion nici măcar statistic, făcut după ureche. În perioada premergătoare Centenarului Marii Uniri am lucrat la o strategie foarte interesantă, făcută de Academia Română, pe toate resursele României. Abordarea acelei strategii a fost una foarte interesantă, și pentru asta îi suntem recunoscători regretatului academician Ionel Vlad (fiul ilustrului silvicultor Ion Vlad), ce conducea atunci AR: recomandarea de a ne concentra asupra buclelor de feedback pozitiv care au apărut pe durata implementării precedentelor strategii, bucle ce le-au făcut total inaplicabile la un moment dat. Buclele de feedback negativ duc la autoreglarea sistemelor, cele de feedback pozitiv la reorganizarea sistemelor. Feedback pozitiv înseamnă reorganizarea neuronilor după fiecare pahar de vin … și știți continuarea cu un om nou…

Forestmania.ro: Au apărut termeni care sunt folosiți tot mai des. Toată lumea vorbește azi despre biodiversitate, bioeconomie, sustenabilitate. În condițiile în care sectorul forestier e foarte strâns de mediul rural și ca mod de lucru și ca forță de muncă, utilajele sunt vechi, nici măcar drumuri forestiere nu avem, nu vi se pare că există o distanță foarte mare între ceea ce este în „viața reală” și ceea ce se vorbește?

Prof. univ. dr. Marian Drăgoi: Distanța este enormă, și crește cu viteza luminii. Se aplică perfect una din spusele lui Oscar Wilde: avem poezie bună pentru că nimeni nu o citește și, prin urmare, nimeni nu o poate influența. Am să iau pe rând fiecare termen. Mai întâi biodiversitatea. Toată zavera a pornit de la faptul că filozofia rețelei Natura 2000 nu a fost corect înțeleasă la noi. Și în încă o altă țară, Cehia sau Slovacia, nu mai știu precis. De fiecare dată când cineva mă întreabă de problema asta merg direct la Mircea Verghelet sau îl îndrum pe respectivul către Mircea (Mircea, de la mine ți se trage). Natura 2000 a fost concepută pentru protecția activă a speciilor și habitatelor, pe când conservarea tradițională a naturii merge pe protecție pasivă. Protecție activă înseamnă om+natură, și activități care îmbunătățesc starea favorabilă de conservare. Protecție pasivă înseamnă „natură fără om”; nu facem nimic și așteptăm să se întâmple ceva, pe cale naturală, uitând faptul că întreaga piramidă trofică pe care se sprijină un ecosistem presupune biodiversitate pe toate nivelurile. Noi conservăm la greu făgetele dacice de exemplu, făgete care au dispărut în occident pentru că au fost înlocuite cu plantații de molid. Alții, care conservă și ei tot făgete dacice, fac tratamente silviculturale normale, care de-a lungul timpului au creat structura specifică acestor păduri. Noi nu putem face, pentru că nu știu ce ONG nu este de acord cu această abordare. Toată floarea ONG-istică o ține langa cu defrișările din România, incluzând aici și tratamentele cerute de aceste făgete dacice! Manipulare ordinară.

Forestmania.ro: Vorbeați într-una din cărțile dvs despre patru niveluri ale sustenabilității. Și că cel de-al patrulea este „sustenabilitatea strictă”, concept potrivit căruia nu există nicio cale de a substitui factorii naturali cu cei creați de om. Și părea că nu sunteți de acord. De ce?

Prof. univ. dr. Marian Drăgoi: Sustenabilitatea strictă nu trebuie să fie o soluție pe termen lung și în orice privință, ci doar o soluție de avarie, care să funcționeze pe o durată limitată, astfel încât să revenim la sustenabilitatea puternică (nivelul 3), care este reprezentată prin 3 cercuri concentrice: natura la exterior, societate la mijloc și economia în centru. Sustenabilitatea foarte slabă, de care trebuie să ne ferim, este exact pe dos: economia la exterior, societatea la mijloc și mediul în centru, mic acolo, un punct…

Bioeconomie. Un concept nou seamănă cu un raft de bibliotecă ce trebuie populat cu ce considerăm reprezentativ pentru formarea unui sistem de valori și cu ce este util pentru a face sistemul respectiv operațional. În primii ai creștinismului au circulat mai multe evanghelii, din care au rămas doar patru. Cam în faza asta suntem și cu bioeconomia. Structura viitoarelor „evanghelii” este dată de o disciplină relativ nouă și foarte „ațoasă” numită evaluarea ciclului de viață al produselor. Un produs perfect din punct de vedere al impactului de mediu (produs verde, ecologic) este fie biodegradabil, fie reutilizabil, sau parțial biodegradabil și restul perfect reciclabil (materia respectivă să suporte un număr infinit de reciclări – doar aluminiul și fierul se încadrează aici). Orice deșeu ce nu se încadrează în cele trei căsuțe se acumulează undeva și devine toxic, în timp. Dar tot acest expozeu nu-l veți găsi în niciun document oficial. În documentele așa-zis programatic găsim numai abureli, pentru că bioeconomie înseamnă stoparea consumerismului și deglobalizare. Deglobalizarea este total contrară neoliberalismului. Or, la neoliberalism, nu renunță nimeni, nici măcar prea comunista Chină!  

Forestmania.ro: Mulți vorbesc despre o presiune la care am fi supuși de către partenerii europeni, de a ne concentra pe protecția pădurilor și nu pe producție. Unii spun că asta înseamnă să producă ei, iar noi să le devenim clienți. Dvs ce credeți?

Prof. univ. dr. Marian Drăgoi: În 2016, am încheiat lucrul la un proiect finanțat de Comisia Europeană ce viza creșterea rolului pădurilor și a sectorului forestier la stocarea carbonului. În ceea ce privește regulile de contabilizare a carbonului, se punea încă de atunci problema introducerii în stocul de bioxid de carbon și a lemnului imobilizat în bunuri de folosință îndelungată. De aici și cererea ridicată de păduri, pentru fondurile de investiții. L-am întrebat pe profesorul Mohren: în bugetul cui va intra carbonul imobilizat in locuințe? În al țării în care se construiesc casele sau în al țării din care a venit lemnul? Răspunsul va fi unul politic, mi s-a spus sec.  Având în vedere presiunea cu pădurile virgine, care și ele stochează carbon mult în sol, tare mi-e teamă că jucăm în liga secundă: voi cu carbonul din solul pădurilor pe care le virginizează ONG-urile, noi cu carbonul pe care ni-l dați gratis pentru a-l trece în stocul nostru, în bunuri de folosință îndelungată.

Forestmania.ro: Mediul academic de la noi pare și el destul de încolonat în spatele ideilor care vin dinspre spațiul european și prea puțini mai pomenesc azi despre un specific național… Nu prea există controverse, dezbateri, reacții. Deși de acolo ar trebui să vină. Sunt fondurile europene și finanțările proiectelor cauza acestei atitudini?

Prof. univ. dr. Marian Drăgoi:  La un moment dat, am stat la masă cu un profesor din Marea Britanie care îmi spunea cum testează vântul ce bate din direcția Comisiei Europene: „Le propun un subiect de cercetare mai neortodox și doar așa le stârnesc o reacție din care pot desluși direcția în care merg”. Noi am rămas în urmă cu niște restanțe, foarte practice: tabele de cubaj regionale, încadrarea terenurilor inundabile pe hidrograde, hidrologie forestieră, cartarea terenurilor forestiere ce se pretează la cultura unor specii alogene, dar promițătoare. Eu am avut șansa să lucrez și cu cei „bătrâni” de dinainte de 1989 și dezbaterile științifice, în acea perioadă de tristă amintire, erau foarte profesionale. Cel mai mult m-a impresionat faptul că metodologiile de lucru erau dezbătute foarte adânc, din toate punctele de vedere. Cercetarea de aici începe, de la metodologie, nu de la rezultat. Răspuns final: Da, mediul academic nu stă cu mâna întinsă, dar cântă ceea ce știe că i se va plăti. De aici degradarea gustului public.

Forestmania.ro: Am auzit o întrebare recent și aș vrea un răspuns de la dvs: unde este locul pădurii, în România? La mediu sau la agricultură?

Prof. univ. dr. Marian Drăgoi:  La agricultură. Într-o scriere mai veche dădeam ca exemplu Austria: în același minister, mediul, pădurile, agricultura, mineritul și turismul. Oricare altă soluție înseamnă comunicare dificilă și timp foarte lung de reacție; comunicarea instituțională se face acum prin ordin de ministru (foarte rar ordine comune de ministru) , ceea ce e de noaptea minții.