DESCARCĂ APLICAȚIA:

ForestMania e despre și pentru iubitorii de pădure și lemn

ÎNTREBĂRI FRECVENTE

ÎNTREBĂRILE VOASTRE

30.3 C
București
26.2 C
Sibiu
28.5 C
Suceava
27.3 C
Covasna
31.3 C
Piatra Neamț
28.6 C
Braşov
26.5 C
Bistrița
31.4 C
Râmnicu Vâlcea
sâmbătă, iulie 13, 2024

Interviu. Emil Gheorghe: „Când piața merge prost, firesc ar fi să împărțim riscul”

Recomandate

Emil Gheorghe este unul dintre cei mai respectați manageri din industrializarea lemnului din România și nu numai. Șef al promoției 1997 al Facultății de Industria Lemnului Brașov, cu experiență în toate tehnologiile de prelucrare a lemnului, a gestionat cea mai mare cultură de biomasă din Europa, a activat în domeniul exploatării forestiere și a participat la trei mari proiecte greenfield. A lucrat în România, Indonezia, Austria, Germania, a absolvit un MBA al Universității WU din Viena. Ne-a acordat un interviu despre situația din sector.

Forestmania.ro: Sunteți un om cu o lungă experiență în domeniul industrializării lemnului. Cum ați caracteriza perioada actuală? Sunt multe voci din sector care se plâng că piața nu merge…

Emil Gheorghe: Indicatorii macroeconomici arată scăderi ale economiilor sau chiar recesiune în unele state, dar totodată profituri record ale băncilor și marilor companii din energie. Asta a dus inevitabil la inflație și la scăderea puterii de cumpărare. Evident că piața merge prost în toată Europa. Industria lemnului din România este cea mai vulnerabilă la aceste fluctuații. Problema este lipsa de competitivitate la export și lipsa unui mecanism rapid de ajustare a prețurilor, ceea ce duce chiar la blocaje temporare de activitate. Nu aș vrea să fiu acum în pielea unui antreprenor care a a luat în toamna trecută o partidă : „Să reziliez, să nu reziliez…” Contextul economic de azi este complet diferit și ar trebui să găsesc înțelegere din partea proprietarului de pădure astfel încât să pot renegocia sau rezilia fără costuri. Care nu sunt costuri reale (induse proprietarului de pădure). Proprietarul de pădure mă penalizează financiar și mă exclude de la viitoarele licitații, clientul îmi taie 40% din preț sau chiar îmi închide porțile, iar banca îmi mărește dobânda creditului. Firesc ar fi să pierdem pe tot lanțul când piața merge prost, să împărțim riscul începând de la proprietarul de pădure, până la retailerul de mobilă, să ajustăm rapid marja de profit, astfel încât să asigurăm o funcționare continuă.

Forestmania.ro: Presa internațională de specialitate anunță multe „mișcări”: marile companii se extind, totuși… Stora Enso deschide o fabrică de ambalaje în Țările de Jos, Kronospan se extinde în SUA.

Emil Gheorghe: Datorită conflictelor geopolitice s-au schimbat trasee logistice, fluxuri de materii prime, se mută capacități mari de productie din China în alte zone.

Sunt „mișcări”, însă nu pot spune că sunt și extinderi. Stora Enso face un forward integration în ambalaje, nu face celuloză. Kronospan în US este departe și e vorba de un proiect vechi. Achiziția utilajelor pentru fabrici de PAL se face cu 3 – 4 ani înainte.

Investițiile sunt amânate, multe alte investiții în Europa și Rusia s-au oprit. România ar avea oportunitatea de a redeveni un important jucător în industrie și pentru asta ar trebui să ofere predictibilitate și transparență, să înlăture eticheta tăierilor ilegale și costurile artificiale. Inițiativa trebuie să aparțină mediului de afaceri și asociațiilor profesionale, care ar trebui să propună autorităților un plan coerent de măsuri. Tot lanțul, de la proprietarii de păduri până la producătorii de produse finite, trebuie la un moment dat să identifice interesele comune. În afară de ASFOR, restul asociațiilor sunt fie pasive, fie lipsite de reprezentativitate.

Forestmania.ro: Dacă ar fi să anticipați, care e tabloul pieței pe termen mediu?

Emil Gheorghe: Consumul de lemn nu poate să fluctueze prea mult pe termen lung. Pe termen mediu puterea de cumpărare va fi echilibrată prin scăderea prețurilor și mărirea salariilor cu nivelul inflației. Se va recupera volumul. Important este să învățăm ceva și să fim mai bine pregătiți în fața unor viitoare scăderi de piață. Poate nu ar fi rău să vedem care sunt factorii de succes în industria lemnului din alte state europene.

Forestmania.ro: Mulți spun că există anumite interese economice în spatele campaniilor negative din media și online referitoare la sectorul forestier românesc. Care este punctul dvs de vedere?

Emil Gheorghe: Nu sunt un specialist al culiselor propagandiștilor și activiștilor de orice fel. Dacă observăm cum apar activiști de nicăieri, devin foarte vocali, dezinformează, exagerează și apoi dispar tot atât de brusc, este evident că reprezintă niște interese economice și politice. Ar trebui să îi ignorăm pe aceștia, dar să nu cădem în păcatul de a generaliza. Sunt și activiști de mediu bine intenționați și pregătiți cu care trebuie să dialogăm și să colaborăm.

Forestmania.ro: Sunteți în prezent manager la o companie care era într-o situație dificilă când ați venit. Cum era și cum e acum? Și care e „rețeta” de succes?

Emil Gheorghe: E rețeta veche de când lumea: profesionalism, muncă, implicare.

Implicare înseamnă să aduci un plus de valoare nu numai acționarilor, ci și furnizorilor, clienților și angajaților. Doar așa se poate defini succesul pe termen lung.

Forestmania.ro: Avem o problemă cu forța de muncă sau e o falsă problemă ce pornește de la manageri care nu vor să plătească?

Emil Gheorghe: Da, este o problemă serioasă, mai ales în vestul țării. Problema nu este doar lipsa forței de muncă, ci și gradul de pregătire.

Felicit ASFOR pentru înființarea centrelor de calificare. Este un exemplu bun de inițiativă privată acolo unde sistemul de stat este deficitar. Se simte nevoia unui învățământ mai practic, care să ofere sudori, mecanici, electricieni și chiar absolvenți de facultate pregătiți să facă o meserie.

Nu cred că sunt manageri care nu vor să plătească, cred că fiecare plătește atât cât poate.

Mi-aș dori să ajungem la un nivel de competitivitate astfel încât să atragem forța de muncă plecată în străinătate și poate chiar mai mult. Mă întreb dacă nu ar fi bine ca statul să nu taxeze munca etnicilor români din alte state.

Forestmania.ro: La ce vă referiți?

Emil Gheorghe: La românii din Ucraina, Republica Moldova, Serbia. Momentan se oferă facilități fiscale forței de muncă din Asia și nicio facilitate cetățenilor Republicii Moldova.

Forestmania.ro: Construcțiile din lemn sunt la un nivel fără precedent în toată lumea, mai puțin la noi. Se va schimba acest lucru?

Emil Gheorghe: Nu mă aștept la o evoluție rapidă în acest domeniu în România. Momentan avem un singur mic producător de CLT și este în derulare o altă investiție mai mare, dar care vizează mai mult exportul.

Ca să dezvoltăm domeniul construcțiilor, avem nevoie de know-how în proiectare și montaj, de conectori și alte sisteme compatibile. Ba chiar și de o cultură. Românii nu au încredere în construcțiile din lemn. Chiar și în zonele de munte au pierdut legătura cu „lemnul” .

Din experiența personală, vă pot spune că am întâmpinat dificultăți în a găsi pe piața din România tot ce îmi trebuie pentru o construcție din lemn și că deocamdată costurile sunt semnificativ mai mari față de o construcție clasică.

Forestmania.ro: Există pași în promovarea biomasei forestiere ca și combustibil pentru încălzire. Cineva spunea că am avea cu ce să ne încălzim dacă am face curat prin sate, pe malurile apelor, prin păduri…

Emil Gheorghe: Poate că s-au făcut pași mici în împiedicarea producerii de energie din biomasă, nu am văzut pași în promovare. Promovare înseamnă facilități și subvenții. Sunt foarte mirat că nici la nivel european nu se promovează.

Acel cineva care a venit cu mesajul acesta că ne putem încălzi cu ce rezultă din curățarea malurilor apelor, a satelor…, este și populist și rupt de realitate. Să nu exagerăm, recoltarea biomasei din luncile râurilor este neeconomică, neavenită, ilegală.

Biomasa se generează din exploatări forestiere, din procese industriale și din culturi de biomasă.

Sunt adeptul utilizării lemnului în cascadă. Nu sunt adeptul tocării lemnului rotund pentru ardere. Este foarte bine să producem energie din ceea ce nu putem industrializa (coaja, praf de lemn, crengi…) și în condițiile în care această biomasă este disponibilă în proximitatea centralei. O centrală termică supradimensionată în raport cu disponibilul de biomasă din zonă duce la două distorsiuni: atragerea unor sortimente de lemn care sunt materie primă pentru industrie și transportul de la distanță al biomasei, ceea ce îi anulează caracterul de energie verde. După părerea mea, investițiile în centrale pe biomasă ar trebui subvenționate și autorizate în baza fundamentării furnizării cu biomasă.

Forestmania.ro:  Sunteți în contact cu specialiști din afară. Cum e văzut sectorul forestier românesc și piața lemnului din România?

Emil Gheorghe: Din păcate, eticheta tăierilor ilegale îi reține pe mulți să importe produse din lemn din România. Acest risc de țară îi obligă la auditări pe lanțul de furnizare, ceea ce înseamnă complexitate și costuri concrete, pe lângă problemele de imagine.

La crearea și întreținerea acestei isterii au contribuit și autoritățile statului și foarte mulți români.

Ca în orice domeniu și orice țară, există corupție și infracționalitate, dar dimensiunea acestui fenomen este exagerată chiar și de autoritățile care ar trebui să reducă sau măcar să dimensioneze corect fenomenul. Utopia măsurării cu mare precizie a lemnului și trasabilitatea lui după prima punere în piață a dus la înregistrarea unor deviații normale ca fiind lemn provenit din tăieri ilegale. Vă dau un exemplu concret. Vine Garda Forestieră la o fabrică de furnire, verifică intrări, ieșiri și stocul teoretic de buștean. Îi pune să scoată și bușteanul din bazinele de tratare termică, cu presupunerea că reprezintă buștean pe stoc, nu în producție (caz real). Apar niște însumări de erori pe o perioadă lungă de timp. Sunt erori de măsurare, erori de estimare a contragerii, de transformare de la tonă sau metru ster la metru cub, erori de înregistrare a consumului și rezultă 50 m3 în plus care se confiscă și reprezintă tăieri ilegale. Dacă s-ar aplica același sistem în Suedia sau Austria, ar avea cel puțin același rezultat. Eu, ca director de fabrică, fără exploatare proprie, mă întreb la modul serios ce caută Garda Forestieră într-o fabrică. Observ în ultima vreme că în mediul academic, silvic, legislativ, toată lumea se focusează pe măsurarea și urmărirea volumelor care pleacă din pădure și foarte puțin asupra celor care rămân în pădure. Oare nu ar trebui să se vorbească și de niște indicatori de evaluare a fondului forestier? Poate că am prezenta o cu totul altă imagine.

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai noi