Pădurari din toate județele țării s-au întrecut și în acest an în cadrul competiției tradiționale a Romsilva „Cel mai bun pădurar”. Mai întâi s-au calificat pe direcții silvice, apoi, acum câteva zile, cei mai buni dintre ei s-au adunat la Sibiu, pentru marea finală. Câștigător a fost desemnat Ionuț Iamandei, de la Direcția Silvică Buzău. Un județ care gestionează puțin peste 66.000 de hectare de fond forestier.

Un concurs serios

Ionuț Iamandei nu e la prima participare la acest concurs. Anul trecut s-a clasat pe locul 9, care tot înseamnă ceva. Concurează din 2013 și iată că după 9 ani a reușit să iasă primul. Am stat de vorbă cu el și spune, modest, că are colegi și mai buni la Buzău, doar că nu participă…

„Să nu credeți că acest concurs e chiar așa, ceva simplu. Plus că întrebările, testele se schimbă de la an la an. Am avut de recunoscut specii, de recunoscut dăunători forestieri, puiet, urmă de animale. Am tras un bilet din bol și am picat la unul din cele șase standuri, cel cu numărul doi. Am avut puiet de molid și de tei, cărăbuș marmorat, semințe forestiere. Totul se face într-un timp prestabilit. Mai intervin stresul, emoția”, explică, pentru forestmania.ro, Ionuț Iamandei.

Printre probele de concurs s-a numărat și o scurtă demonstrație în lucrul cu sistemul SUMAL, dar și proba de măsurat de bușteni.

„Ne descurcăm cu SUMAL-ul. La început a fost mai greu, ne-am speriat, ca de ceva complet necunoscut. Dar acum lucrăm destul de bine. Noi, la Buzău, avem oameni foarte bine pregătiți, atât ingineri, cât și tehnicieni și pădurari. Sunt mulți mai buni ca mine!”, spune el.

Prietenii i-au spus să pună diploma în ramă, s-o așeze apoi undeva în casă, la vedere. O să facă asta.

I-am spus că ni se pare ciudat să fie desemnat cel mai bun pădurar unul dintr-o direcție cu fond forestier mic… Ne-a răspuns prompt: „Mărimea capului nu arată cât de mare e creierul!”

De fapt, munca e aceeași. „Nu vă plictisiți? E, totuși, o muncă de rutină, chiar dacă e în natură”, i-am mai spus. „Munca la pădure nu e ca la magazin, să deschizi la 8 și să închizi la 4. E mereu de muncă, e mereu de făcut ceva, de la pază, la tratamente. Ai intrări, ai sate, ai oameni, ai hoți… Nu ai cum să te plictisești și să spui că e rutină”, spune el, cam supărat că am putut gândi asta despre munca lui.

Romsilva a anunțat care au fost probele, le menționăm și noi:

În cadrul concursului profesional „Cel mai bun pădurar”, participanții au avut de parcurs mai multe probe:

• teoretică, sub forma unui test grilă cu întrebări din principalele domenii de activitate specifice meseriei de pădurar

• recunoașterea speciilor de arbori şi arbuşti forestieri după seminţe, frunze și puieți, a speciilor de vânat, precum şi a principalelor specii de dăunători ai pădurilor

• sortarea şi determinarea volumului buștenilor prin măsurători și calcule matematice specifice

• întocmirea unui act de contravenţie/infracţiune şi a unui proces verbal de reținere, în vederea confiscării, a materialului lemnos, cu proveniență ilegală

• utilizarea aplicației SUMAL 2.0 prin simularea introducerii datelor ȋn sistemul integrat de urmărire a trasabilității lemnului.

Ionuț Iamadei a fost urmat pe podium de Laurențiu Mihăilescu, reprezentantul Direcției Silvice Iași, și, pe locul al treilea, de Cătălin Laurențiu Chirilă de la Direcția Silvică Galați.

Absolvent al Colegiului Silvic „Brănești”

Ionuț Iamandei nu are în familie o tradiție în lucrul cu pădurea. Decizia de a merge la colegiul silvic a luat-o cu încă trei colegi de clasă. Au făcut o mică grupă de patru inși și s-au dus la Brănești, la faimosul colegiu silvic „Theodor Pietraru”, pe urmele marilor silvicultori ai țării. Doar el a rămas pădurar, restul au picat examene și au astăzi alte ocupații.

Amintiri de la Brănești are multe și frumoase…

„Vă dați seama, e vorba de tinerețea mea. Când mă gândesc la liceu văd numai lucruri bune și frumoase. Și mai văd ceva. Că pe vremea aia se făcea carte, profesorii erau foarte exigenți. Acum toată lumea are opinii! Nu zic că e rău să ai opinii, dar să ai pe domeniul la care te pricepi. Am legat prietenii pe viață în timpul liceului. Și încă ceva: era foarte bine structurată nevoia de personal. Adică nu se înscriau fără număr, nici prea mulți, nici prea puțini, ci exact de câți era nevoie”, explică Ionuț Iamandei.

Un canton din sat

De loc din Râmnicu Sărat, Ionuț a obținut post de pădurar, după liceu, tot în județ, dar la cantonul Izvor, din cadrul ocolului Silvic Tisău. Acolo a găsit, acolo s-a dus. Stă la canton de 25 de ani…

„Nu am găsit atunci alt post, care să fie cât de cât aproape de casă. Dar, știți cum e…  Cantonul e ca și casa ta, o întreții, o văruiești, faci o baie, un garaj. Cât stai aici, stai ca acasă”, ne mai spune pădurarul. La canton i s-au născut și cei doi copii, la canton și-a descoperit noi pasiuni, noi îndeletniciri.

Când și când, merge la un pescuit, are prieteni cu care stă de povești. Cantonul e în sat, nu e izolat. Aici și-a făcut locul lui liniștit unde deseori găsește timp să citească. Și aici se întoarce când mai merge într-o călătorie. Îi plac călătoriile și îi plac oamenii.

Mâna de gospodină a soției se vede: curtea și casa sunt pline de flori. Doamna Iamandei nu lucrează în regie. Și-a găsit mereu timp, între muncă și copii, să facă din canton un cămin frumos și primitor.

Un leagăn din lemn e instalat în curte, iar pisica pare „stăpâna” locului.

Mulțumiri Ionuț are multe… Îi sunt dragi colegii, munca, bujorii de munte sau câte o salamandră care îi fuge pe lângă picior în „drumețiile” lui. Dar de departe cel mai bucuros e de copiii lui. Cel mic e pasionat de IT, de calculatoare și, cel mai probabil, are viitorul asigurat. Iar fata studiază acum Management. Ar fi putut face orice, pentru că din clasa a șasea a câștigat toate premiile posibile, toate bursele de excelență. Un copil bun și cuminte, pasionat de carte. Știe chiar și coreeană!

În toți acești ani, Ionuț și soția au avut grijă să-și facă o casă a lor, că doar știau că nu pot rămâne în canton. Când se va pensiona, se vor muta acolo. Un alt pădurar se va instala în locul lor și va sta până la pensie… Am mai scris despre viața la canton, AICI. Un stil de viață care în Romsilva e cunoscut și nu pare ceva ieșit din comun. Pentru restul, însă, poate fi greu de acceptat, de înțeles. De unde se vede treaba că „Oamenii pădurii” sunt altfel…

„Nu m-aș fi văzut niciodată într-un birou, să stau la program. Mi-a plăcut ideea de a lucra în pădure dintr-un motiv foarte clar: pentru mine natura înseamnă libertate”.