DESCARCĂ APLICAȚIA:

ForestMania e despre și pentru iubitorii de pădure și lemn

ÎNTREBĂRI FRECVENTE

ÎNTREBĂRILE VOASTRE

-3.7 C
București
-4.8 C
Sibiu
-5.1 C
Suceava
-5.4 C
Covasna
-5.4 C
Piatra Neamț
-6.5 C
Braşov
-4.6 C
Bistrița
-5 C
Râmnicu Vâlcea
miercuri, februarie 19, 2025

Laura Cicu, patron de firmă de exploatare: „E frustrant să fiu pusă în aceeași oală cu hoții!”

Recomandate

Cu ocazia zilei de 1 Martie, forestmania.ro prezintă un miniserial dedicat femeilor din silvicultură și sectorul forestier. Câteva portrete și povești de viață ale unor doamne care s-au dedicat trup și suflet muncii lor. Astăzi vă prezentăm povestea doamnei Laura Cicu, patron de firmă de exploatare forestieră.

E greu de găsit în România o doamnă silvicultor care să conducă de una singură o firmă de exploatare forestieră. E și greu de imaginat să vezi o femeie printre utilajele care scot arbori, în parchete, conducând echipe de fasonatori mecanici, operatori pe forwarder… Totuși, am găsit una! Laura Cicu este absolventă a Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov și, înainte de a-și face firma, a lucrat într-un ocol silvic. Acum mulți ani…

Copilărie prin păduri

Laura s-a născut în Brașov și drumețiile ei prin pădure au început devreme, de pe la 3 ani. De altfel, un studiu arată că 54% din populația Brasovului merge o dată pe săptămână în păduri și că Tâmpa și Postăvaru sunt cele mai atractive zone. Nu e de mirare că micuța Laura era toată ziua pe sub arbori și avea propria ei colecție de frunze, ghinde și conuri, ca orice copil care trăiește pe lângă un fond forestier.

„A fost foarte ușor, natural aș spune, pentru mine să aleg Silvicultura. Întotdeauna am iubit pădurea. Ca brașoveancă, având o facultate de tradiție în oraș… știam parcă dintotdeauna că asta voi face”, povestește Laura Cicu pentru forestmania.ro.

A absolvit facultatea în 1992. A fost ultima generație cu repartiție și prima generație care a dat licență.

Cumva, nimic din ce i se întâmplă Laurei nu este „obișnuit”… De-a lungul vieții, a avut în față provocări și „suprize” de tot felul, cărora a trebuit să le facă față. Toate au întărit-o și a ajuns astăzi o doamnă destul de fermă, pe care n-o mai surprinzi. A învățat să anticipeze și aibă soluții la orice. Provocările o fac să se descrie azi drept o persoană „verticală”.

Cele mai frumoase locuri

După absolvire, a fost repartizată la Ocolul silvic Runcu, din județul Gorj. Județ din care era soțul ei. A lucrat apoi în cadrul Direcției Silvice Gorj. Amintirile din acea perioadă sunt multe și faine…

„Când eram la ocol, făceam controale de fond pădurarilor. Le spuneam să mă ducă unde consideră ei că e cel mai frumos loc. Așa încheiam controlul… Acum acest control înseamnă să cauți cioate. La noi ideea era să îi îndrumi pe oameni, să le explici cum se conduc arboretele. De aceea nici nu a dispărut pădurea românească.

Am văzut astfel multe locuri frumoase. Unul dintre ele – unde Jiul se varsă în Dunăre. Sau cantoanele de munte. Acolo, sus, la înălțime… nu ajunge răutatea oamenilor…”.

La un moment dat, a fost șefa Biroului Exploatare, Producție și Vânătoare din cadrul Direcției Silvice Gorj.

Cinci echipe

În cele din urmă, a decis să se mute în zona privată. S-a asociat cu un coleg, au plecat din Romsilva și și-au înființat o firmă de exploatare forestieră. După ceva timp, în 2013, s-au separat și ea a devenit asociat unic. De zece ani scoate arbori din pădure și alimentează firme de prelucrare din toată țara. Lemnul ei ajunge apoi în construcții sau în fabrici de mobilier din România și din toată lumea.

Nimic nu a fost ușor, nimic n-a picat din cer.

Ca să meargă firma a făcut multe sacrificii personale. Încet încet a rărit vacanțele, iar toți banii i-a reinvestit mereu în firmă. Vrând-nevrând, zi de zi a fost la birou, a făcut plăți, a făcut comenzi de piese, a avut ușa deschisă pentru toți. Nu-și poate permite să țină acea ușă închisă nici măcar o zi. Ajunge acasă după 7 seara.

Are credite, că altfel cum?… Am întrebat-o dacă nu a fost totuși complicat să obțină credit de la bancă?…

„Dacă ai indicatori buni, dacă ai istoric bun, dacă niciun bilet la ordin nu ți-a fost respins, obții credit”. Vorbește scurt și la obiect. Nu are timp de stat la povești. În mediul privat dur, competitiv, acel clișeu cu „timpul înseamnă bani” e cât se poate de real.

Costuri

Are cinci echipe de exploatare cu peste 40 de angajați. Munca la pădure are, în cazul ei, cel puțin un atu: nimeni nu doarme la vagon sau la rulotă. Toți sunt duși la ei acasă, indiferent unde e parchetul, chiar la 100 de kilometri. E un efort financiar serios.

Dar oamenii știu că e criză de forță de muncă și, probabil, plusează.

Tinerii operatori de azi sunt departe de acea imagine a „taf-istului” cu care eram obișnuiți… Din ce în ce mai mulți au lucrat pe-afară și au venit cu experiența de acolo. Pe de altă parte, mulți sunt crescuți cu astfel de utilaje de pe la 10 ani, le-au văzut la tații lor, le-au învățat de foarte mici, pentru că le-a plăcut, sunt pasionați. Tehnologia cu care sunt familiarizați îi ajută foarte mult.

Angajații sunt doar o parte a activității. Un antreprenor e mereu „în gardă”, atent la tot…

„Trebuie constant să dovedești că poți să rămâi în picioare, că ești pe linia de plutire. Altfel… renunți”. Am întrebat-o dacă a vrut vreodată să renunțe. A zis râzând că nu au lăsat-o creditele… Credite pentru utilaje. „Dacă nu ai utilaje performante, nu faci față”.

Legea nu e una

Și iată câteva probleme. Ca firmă de exploatare, Laura a simțit din plin nu doar percepția negativă a publicului, ci și supra-controlul, supra-legiferarea și în general tot ce simte un antreprenor din sector.

„Legea e una, dar fiecare o interpretează după cum consideră. Cei care controlează, cei care manipulează presa, ONG-urile. Eu nu am tăiat niciodată un arbore ilegal, dar sunt băgată în aceeași oală cu hoții și cei care distrug pădurile. Este frustrant. Au folosit la televizor imagini de la firma mea, spunând că dispar pădurile din București… Nici nu am firma în București măcar. Am vrut să dau o dezmințire, am discutat și cu cei de la Romsilva. Dar ei au făcut un pas înapoi… Nimeni nu are curaj să spună că în România nu ai cum să tai ilegal 18 milioane de metri cubi, că e imposibil să circule pe șosele un TIR legal și unul ilegal. Nu are nimeni curaj să iasă și să spună, pentru că nu au verticalitate. Eu am fost verticală și la ocol, și la direcție și sunt și la firmă. Am ales această meserie din dragoste față de pădure”.

Planuri

În acest moment, Laura e pregătită să înceapă și partea de debitare. Și-a cumpărat un gater de producție românească, dar și linie pentru lemn de foc. Dar are în CV-ul firmei și lucrări de împăduriri.

„Am câștigat în 2013 o licitație, pentru că firma e autorizată să facă și împăduriri. Este una dintre cele mai mari realizări personale – o plantație de salcâm de 45 de hectare, în județul Vâlcea, care acum este o pădure în toată regula. Mereu mi-am dorit să fac și împăduriri, nu doar exploatare. Dar… Vedeți, oamenii nu știu că exploatarea e parte a silviculturii. Și ei nu știu că, așa cum a spus o doamnă despre care ați scris, un alt adevăr: pădurea este o resursă regenerabilă”.

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!

Cele mai noi