Foarte puțină lume a auzit de micul oraș sucevean Cajvana, deși aici se află cel mai bătrân stejar de pe teritoriul României. Cajvana e un loc aparte, un amestec de nou și vechi, un fel de oraș-comună populat de fermieri, fără gară, cu multe case noi ridicate de cei plecați la muncă afară. Dacă vrei să afli detalii despre Cajvana, găsești informații. De exemplu, afli că oamenii de aici „își iubesc copiii ca pe ochii din cap”, că una dintre grădinițe se numește „Stejărelul” sau că un tânăr localnic a fost acuzat de jaf armat, după ce a intrat într-o cafenea cu mască și pistol neletal și a furat 1.400 de lei. Cazul e o excepție, pentru că majoritatea celor din Cajvana sunt oameni harnici și cuminți. Printre ei e și Ancuța Mitrofan, absolventă a Facultății de Silvicultură din Suceava, specializarea Ecologie și Protecția Mediului ca șefă de promoție. O minune de fată!

Legendele locului

Numele Cajvana e legat de cel al domnitorului Ștefan cel Mare. Una dintre legende povestește că la umbra stejarului din localitate a poposit măritul domn, într-o vară, când țara era cotropită de necredincioși, probabil prin 1476. A fost surprins să audă sunete de trâmbiță, de parcă cineva se pregătea să-l atace. S-a oprit cu ostașii ce-l însoțeau sub acest stejar, gata să facă față unui eventual atac. Nu erau însă dușmani, ci bacii locului, care-și chemau oile la muls la amiază prin trâmbițele pe care le folosesc, de altfel, și azi. Auzind de oaspetele de seamă, sătenii, cu mic cu mare, au îngenuncheat după datină și l-au primit cu caș, în loc de pâine și cu sare. Cașul a fost atât de mare încât a stârnit exclamația unui supus „Mărite, doamne, ce caș avan!”. Aflând Ștefan cel Mare că acesta a fost făcut într-o vană, a dat numele orașului Cașvana. Și de atunci numele nu s-a schimbat…

Altă legendă a stejarului evocă evenimente mult mai vechi, de la marea năvălire tătară din 1241 – 1242, când toți bărbații orașului au murit în luptă și fiind atât de mulți nu au mai putut fi duși în cimitir. Atunci s-a săpat un șanț uriaș unde au fost îngropați cu toții și, pentru a nu se uita locul, a fost sădit un stejar. Acela ar fi stejarul cel bătrân de astăzi… Teste recente, efectuate cu Carbon-14, au arătat că arborele are o vârstă de circa 747 de ani, respectiv din jurul anului 1275, fiind cel mai bătrân stejar de pe teritoriul României. Are o înălţime de 23 metri şi o circumferinţă de 11 metri. Stejarul a fost declarat monument al naturii în anul 1942.

Arborele anului 2018

Mai mult decât atât, stejarul din Cajvana a fost desemnat, în 2018, „Arborele European al anului”. România a participat pentru prima dată la acest concurs în anul 2011, când țara noastră a câștigat marele premiu „Tree of the year 2011“, cu teiul (Tilia cordata) din localitatea Leliceni (județul Harghita). După 7 ani de absență, în 2017, România a reintrat în competiția europeană pentru desemnarea arborelui anului 2018, care a fost desemnat stejarul pedunculat secular din Cajvana. A fost nominalizat de directorul Liceului Tehnologic „Ștefan cel Mare“ din oraș, profesorul Nicolae Robu.

O profesoară de biologie severă

Ancuța Mitrofan și familia ei din Cajvana au fost, pe 9 iunie, la Facultatea de Silvicultură din Suceava, la Cursul festiv al absolvenților. Tânăra noastră încheia studiile la specializarea Ecologie și Protecția Mediului ca șefă de promoție.

„Mereu mi-a plăcut natura, plantele în special. Biologia. Singura profesoară care mi-a rămas în minte este doamna de biologie… Era mai severă, dar m-a determinat să iubesc materia ei. Am vrut să merg la facultatea de biologie, dar era la Iași și nu am vrut să plec departe de părinți”, povestește Ancuța pentru forestmania.ro. A căutat mult până să ajungă la Ecologie și Protecția Mediului. S-a tot documentat. Până la urmă a găsit aici exact de își dorea.

„Mi-a plăcut foarte mult facultatea. Laboratoarele, cursurile, profesorii. Am avut foarte multe ieșiri, am fost în Deltă, în Grădina Botanică din Balcic, am analizat tipuri de soluri, pedologie, am stat în laboratoare… Am învățat mult, am fost uniți, am legat prietenii. A fost frumos!”, ne mai spune Ancuța despre anii de studenție.

„Încă am mult de învățat”

La fiecare sfârșit de săptămână, Ancuța a mers acasă, la Cajvana. Nu își imaginează cum ar fi viața ei „ruptă” de familie. De aici își ia energie, aici se simte în siguranță, aici găsește inspirație. Una dintre pasiunile ei este pictura. Când și când, mai ia pensulele și dezvăluie natura așa cum e în imaginația ei…

De vreo zece luni s-a angajat. E parte din echipa unui laborator care face analize de sol, apă, îngrășăminte, plante, situat în municipiul Suceava. Îi place, merge cu drag la muncă. Este felul ei de a proteja și ajuta ceea ce iubește – mediul.

„Învăț în fiecare zi. Și îmi doresc să învăț cât mai multe”, declară ea, hotărâtă. Vrea să facă un master în acest domeniu. Un master în care să fie și chimie. Încă nu s-a decis, dar cu siguranță va alege exact de trebuie.

Un referendum eșuat

La Cajvana, Ancuța are o gospodărie în toată regula. Nu e chiar mediu de oraș, de ce să nu recunoaștem? Sunt agricultori, oameni care cresc păsări, porci, care muncesc fiecare bucățică de pământ.

Este și motivul pentru care, la un moment dat, căjvănenii și-au dat seama că nu-i ajută prea mult statutul de oraș. Ce-i drept, sunt alte taxe, mai mari.

Cajvana a devenit oraş prin Legea nr. 83 din 2004. S-a vorbit mult pe această temă, la nivel național. Multe comune au fost ridicate atunci la statut de oraș, deși teoretic erau niște cătune. Multe sunt și azi…

Șase ani mai târziu, pe 15 august 2010, în Cajvana s-a organizat un referendum în vederea revenirii la statutul de comună. De când fuseseră declarați „orășeni”, oamenii au tot spus, revoltați, că au fost păcăliți… Au plătit impozite de oraș, crezând că li se va schimba nivelul de trai, că vor scăpa de toaletele din fundul curții. Ceea ce nu prea s-a întâmplat. În plus, au pierdut fonduri importante pentru agricultură, din moment ce erau „mediu urban”. Au fost căjvăneni care au vrut să dea statul în judecată, pentru a recupera banii irosiți pe taxe și impozite. A apărut însă o altă idee: referendumul.

Dar, de la vorbă la faptă iată că e ceva cale… Din cauza prezenţei scăzute la vot, referendumul a fost invalidat. Din 6.000 de locuitori, doar 2.200 s-au mobilizat să meargă la urne. Ce-i drept, dintre aceștia, 2.143 au votat pentru revenirea la statutul de comună. Dar nu a fost destul.

Educația ecologică, necesară

Oraș sau nu, Cajvana are împrejurimi frumoase. Mai ales în Codru, o micuță localitate ce ține de Cajvana. Acolo e și o pădure, Codrii Cajvanei. „Mergeam în copilărie la cules de ciuperci acolo”, își amintește Ancuța. Este, probabil, locul care i-a deschis ochii spre natură și frumusețea ei.

„Ideea de a proteja natura trebuie să pornească de la grădiniță. Ar trebui să existe educația ecologică de foarte devreme, pentru că doar așa lucrurile s-ar schimba, s-ar face un pic mai bine. Comunitățile ar trebui să fie mult mai implicate în acest proces, în campanii de conștientizare. Pentru că dacă un copil nu știe că trebuie să protejeze mediul… cum să știe ca adult?”