În ultimele zile, spațiul public a fost martorul unui asalt mediatic coordonat, în care România este acuzată că „periclitează biodiversitatea”, iar Ministerul Mediului este prezentat drept un obstacol în calea protejării pădurilor. Într-o analiză tăioasă a situației, Marius Nicolaescu, Vicepreședintele Consiliului Județean Argeș, demontează argumentele ONG-urilor semnatare ale plângerilor către Bruxelles, catalogând întregul demers drept o manipulare conceptuală lipsită de fundament juridic și științific.
Conform oficialului argeșean, conceptul de „zonă prioritară pentru biodiversitate” este o construcție artificială care nu doar că ignoră legislația națională, dar amenință să blocheze definitiv dezvoltarea comunităților locale.
Un termen „fantomă” în legislația românească
Marius Nicolaescu atrage atenția asupra unei anomalii juridice flagrante: termenul vehiculat cu atâta insistență de activiști pur și simplu nu există în lege.
„În OUG nr. 57/2007, actul normativ care reglementează regimul ariilor naturale protejate, NU există termenul „zonă prioritară pentru biodiversitate”. Legea operează cu noțiuni clare: situri Natura 2000, zone de protecție strictă sau integrală. Introducerea unei noțiuni inexistente este o manipulare menită să creeze impresia unei obligații legale care, în realitate, nu există”, afirmă Nicolaescu.
Mai mult, acesta subliniază că așa-zisa „metodologie” de identificare a acestor zone nu a fost niciodată aprobată prin Hotărâre de Guvern sau Ordin de Ministru și nu a trecut prin filtrul validării științifice sau al dezbaterii publice.
Semne de întrebare asupra legalității contractelor de consultanță
Vicepreședintele CJ Argeș ridică problema validității juridice a parteneriatelor dintre minister și entitățile de consultanță care au elaborat aceste criterii. În viziunea sa, un contract administrativ nu poate produce efecte dacă se sprijină pe concepte inventate.
- Nulitate absolută: Obiectul demersului nu are temei legal.
- Exces de putere: Externalizarea unor atribuții de stat către entități private.
- Lipsa avizului Academiei Române: Forul științific suprem nu și-a dat girul pentru o astfel de delimitare la scară națională.
Comunitățile locale, victimele „înghețului” administrativ
Cea mai mare îngrijorare a lui Marius Nicolaescu vizează impactul socioeconomic. Cartarea arbitrară a unor suprafețe vaste ca fiind „prioritare” ar putea transforma localitățile rurale în muzee în aer liber, unde progresul este interzis.
Consecințele directe identificate de oficialul argeșean:
- Blocarea investițiilor: Proiectele de apă, canalizare și rețele de utilități ar putea fi stopate.
- Restricții severe: Imposibilitatea extinderii intravilanului sau a construcției de locuințe.
- Lovitură pentru agricultură: Limitarea pășunatului și a activităților agricole tradiționale.
„Protecția mediului trebuie să fie echilibrată cu dreptul la dezvoltare. Nu putem îngheța administrativ județele României pe baza unor criterii nevalidate academic, afectând mii de cetățeni și proprietari de terenuri”, declară vicepreședintele CJ Argeș.
Interese străine și ignorarea Constituției
Articolul 44 din Constituția României garantează dreptul de proprietate, un aspect care pare să fi fost omis în planurile de cartare a biodiversității. Nicolaescu pune sub semnul întrebării și legitimitatea celor care au sesizat Comisia Europeană.
„Majoritatea organizațiilor semnatare sunt ONG-uri străine, fără responsabilitate juridică în România. Ce interes au în gestionarea teritoriului nostru? Bruxelles-ul nu poate substitui legea română, iar protecția mediului nu se poate face peste Constituție”, punctează acesta.
Concluzii: Nevoia de rigoare, nu de emoție
În final, Marius Nicolaescu face un apel la responsabilitate și dialog bazat pe dovezi, nu pe presiune mediatică. România are nevoie de o protecție reală a naturii, dar una care să respecte proprietatea privată și să permită dezvoltarea echilibrată.
„Avem nevoie de claritate și decizii fundamentate, nu de concepte inventate și promovate prin scandal. Dezvoltarea comunităților locale nu trebuie sacrificată pe altarul unui activism ideologic fără bază legală.”
