Mihaela Poll, directorul Parcului Național Munții Rodnei, este un om care are ce povesti. Știe management de arii protejate, știe provocările comunităților locale, știe să planteze arbori, știe să adune gunoaie lăsate de turiști… Dar știe și să coasă, pentru că a moștenit de la mama ei talentul de a crea costume populare. Iubește tradiția, a făcut chiar un mic muzeu în cadrul parcului unde organizează șezători cu copiii. Ca să nu uite de unde am plecat!… A avut amabilitatea de a ne acorda un interviu.

Forestmania.ro: Aveți în derulare un mare proiect. Despre ce e vorba?

Mihaela Poll: În acest moment Administrația Parcului Național Munții Rodnei(APNMR), derulează proiectul Implementarea măsurilor de management pentru conservarea speciilor și habitatelor de interes comunitar din Parcul Național, siturile Natura 2000 Munții Rodnei și întărirea capacității administrative de gestionare a biodiversității, finanțat prin Programul Operaţional Infrastructură Mare 2014-2020, în valoare totală de  47.858.966,97 lei. Este în acest moment cel mai mare proiect în implementare la nivelul parcurilor naționale și naturale din țară.

Scopul proiectului este menţinerea şi îmbunătăţirea stării de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar din siturile Natura 2000 Munţii Rodnei prin implementarea măsurilor de conservare, creşterea gradului de informare şi conştientizare în rândul factorilor de interes şi dezvoltarea capacităţii instituţionale a Administrației Parcului Național Munții Rodnei.

Forestmania.ro: Care sunt beneficiile pe care o comunitate le are dintr-un parc național? Sau, altfel spus, ce pierde o comunitate dacă se extinde aria de protecție strictă a parcului?

Mihaela Poll: După cum bine știți, activitățile antropice în parcurile naționale sunt mult mai restrictive, iar legislația nu-ti dă prea multe posibilități în a-i ajuta la capitolul dezvoltare decat foarte puțin. Beneficii sunt destul de puține pe termen scurt, dar, dacă privim pe termen lung, parcul poate fi privit ca un viitor partener în dezvoltarea comunităților, cu condiția repectării naturii. Și aici putem vorbi despre dezvoltarea la nivel local a turismului responsabil, a activităților tradiționale (eco/bio), turism culinar s.a.

Dar dacă se extinde zona de protecție strictă, nici nu mai putem discuta despre astfel de lucruri. Comunitățile ar avea de suferit mai ales că după atâția ani nici acum nu au primit compensații. Iar în ceea ce privește zona de protecție stictă, APNMR are peste 65% protecție, consider că stăm destul de bine la acest capitol.

Forestmania.ro: La lansarea proiectului de elaborare a Noului Cod Silvic s-a vorbit și despre acel procent de 75 la sută de conservare… Rectorul Universității „Transilvania” a spus că este o cifră fără fundament științific și că de ce și cum decide cineva să nu te mai atingi dintr-o dată de o zonă care de secole a fost gospodarită durabil de comunități. Aș vrea să comentați puțin aceasta poziție.

Mihaela Poll: Nu comentez… Domnul rector are și dumnealul foarte mare dreptate… Păduri virgine la noi nu sunt, majoritatea sunt și au fost gospodărite, iar în Rodnei nu se mai poate pune problema de a mai urca procentul de protecție, după cum am și spus, noi avem 65% … Încă 10%  nu mai este de unde. Sau poate doresc reprezentanții ministerului să vină în comunități….deși nu cred.

Forestmania.ro: Cum colaborați cu primăriile din zona dvs?

Mihaela Poll: În acest moment vă spun fără niciun pic de modestie: stăm foarte bine. Deși în trecut nu prea ne puteam lăuda la acest capitol. Noi, și spun noi, pentru că aici se vorbește despre o echipă, cea a APNMR, nu am fi putut implementa proiectul parcului dacă nu aveam acordul și susținerea primăriilor și a consiliilor locale. Mai sunt pe alocuri nemulțumiri și este normal, dar încercăm de fiecare dată să gasim soluții atât cât ne permite legislația.

Forestmania.ro: Urmează ca statul să ofere compensații și pentru UAT-uri. Spuneați că e o veste bună…

Mihaela Poll: Nu este o veste bună, este o veste extraordinară! Dar am ajuns în momentul de față să spun că până nu văd, nu cred… deoarece au fost atâtea discuții și negocieri fără niciun rezultat. Și tot noi, cei de la firul ierbii, am avut de suferit. Spun acest lucru deoarece a fost o muncă titanică să-i facem pe primari să înțeleagă că nu noi angajații APNMR trebuie să-i compensăm, ci legiuitorul, statul român … a fost greu… dar a trecut, mulțumim lui Dumnezeu!

Forestmania.ro: Există o presiune publică pe tema zonelor de protecție a parcurilor naționale. Cum se resimte această presiune în echipa dvs? Vă ajută?

Mihaela Poll: Clar presiunea nu ajută pe nimeni, dar așa cum am spus mai sus suntem o echipă și de fiecare dată când apar probleme încercăm să le facem față, cu brio, spun eu. Cel mai mult ne ajută comunicarea și munca în echipă, inclusiv cu ocoalele care administrează fondul forestier pe raza parcului. Au înțeles și dumnealor că numai având o comunicare foarte bună și lucrând unii cu alții reușim să facem treabă.

Bucuria noastră este că majoritatea amenajamentelor silvice sunt armonizate cu planul de management al parcului și atunci lucrurile se leagă.

Forestmania.ro: Vom avea și noi, ca americanii, parcuri care produc venituri mari din turism, trasee, activități sportive, restaurante, rafting, caiac etc etc?

Mihaela Poll: Întrebarea aceasta mi-o pun și eu de multe ori să știti… și pare-mi-se că suntem încă foarte departe, deși ne dorim. La noi nu există încă cultura de a respecta natura, legislația nu ajută (pe alocuri mai mult încurcă), dotările le obținem mai mult din proiecte, calitatea celor care urcă în anumite zone pe munte nu este întotdeuna cea mai grozavă, iar până nu se vor lega cele enumerate mai sus putem să avem cele mai frumoase peisaje, trasee spectaculoase, cele mai unicate specii, că omul e tot om din pacate si nu ne rămâne decât să sperăm.

Forestmania.ro: Deci mai avem turiști neglijenți când vin în mijlocul naturii? Cu atâtea campanii de informare și responsabilizare…

Mihaela Poll: Neglijenți? … Le-ați spus foarte frumos, eu le-aș spune nesimțiți de-a binelea. Din păcate, mai există și există mulți! Nici nu vreau să intru în detalii, este destul de neplăcut să tot faci curățenie după alții, avem campanii și în această primăvară alături de ocoalele silvice care administrează fond forestier în parc, pe văile cele mai străbătute. Este al treilea an consecutiv în care facem aceste campanii alături de ocoale. La început nu și-au dat seama cât de benefice sunt, dar când au văzut cantitățile de deșeuri care s-au strâns… nu le-a venit să creadă.

Forestmania.ro: Sunt deranjanți și la dvs cei cu ATV-uri?

Mihaela Poll: Prezența noastră în teren și a Jandarmeriei montane cu care avem o colaborare foarte bună i-a deranjat dintodeauna… Au fost diferite discuții cu deținătorii de ATV-uri, toată lumea iubește adrenalina și ce-i drept aici, la noi în zonă, nu există spații special amenajate unde pot să-și etaleze caii putere. E greu să-i împaci pe toți, au fost rugați chiar dacă ajung în fond forestier și în zonele de gol alpin să aibă minimum de decență să respecte căile de acces și să nu se abată de la ele. Sunt care respectă, dar știți că întotdeuna trebuie să existe si excepții.

Forestmania.ro: Sunteți rezervație a biosferei… Ce a presupus obținerea acestui statut și ce înseamnă el?

Mihaela Poll: Da, suntem rezervație a biosferei… Din fericire, am reușit să ne păstrăm statutul, după un lung și complex dosar întocmit alături de colegii mei. A fost puțin mai complicat în păstrarea acestui statut, noile reguli sunt ca în rezervații să fie incluse și comunitățile locale, lucru care la înființatrea rezervației era total exclus. De extins rezervația în condițiile actuale nici nu se putea pune problema și atunci am fost nevoiți să căutăm soluții de compromis. Cu greu și nenumărate eforturi s-a rezolvat. Aș vrea să subliniez că s-a muncit la parc și în cadrul compartimentului Arii Protejate al RNP-ului, deși ne așteptam să fim susținuți guvernamental, dar nu s-a întâmplat din păcate.

Forestmania.ro: Sunteți în legătură cu colegii manageri de la celelalte parcuri? Discutați, faceți schimb de impresii, de bune practici? Sau fiecare e cu treaba lui?

Mihaela Poll: În general avem o colaborare foarte bună cu colegii de la celelalte parcuri, dar se mai întâmplă … că așa-i românul, ca fiecare să tragă jar la oala lui.

Forestmania.ro: Povestiți-ne despre atelierul de broderie. Cum ați început să coaseți? Mai există interes pentru costumele tradiționale? Și ce e cu acea cameră-muzeu din cadrul Parcului?

Mihaela Poll: Cu atelierul este o poveste mai veche, niciodată nu m-am lăudat cu acest lucru. Practic eu am crescut cu meseria în casă, mama mea, Lucia Todoran, este omul care ne-a inspirat, atât pe mine, cât și pe fratele meu. Dumneai lucra și lucrează costume populare și nu numai. Și astfel, ajutînd în casă, odată cu trecerea timpului am deprins și noi acest meșteșug.

Momentan acasă la Rodna dețin un atelier, așa cum ați spus și dvs. în care mă destind după serviciu.

La nivel de parc nu conservăm doar biodiversitatea, natura, ci și tradițiile, de unde și sloganul nostru  – „Conservăm natura și tradițiile”.

La început, colegii mei erau foarte neîncrezători, ce o să punem acolo, cum o sa facem, dar ușor, aducând toți obiecte vechi de acasă, camera a devenit neîncăpătoare. Acum ne mândrim cu muzeul, toate obiectele sunt donate de angajații parcului, avem inclusiv un război de țesut, vechi de peste o sută de ani, iar dacă Dumnezeu ne ajută, aș vrea să-l fac funcțional, să le arătăm copiilor și celor care ne trec pragul tainele țesutului.

Musai de învățat și de arătat …. Să nu uităm de unde am plecat este esențial. Camera-muzeu înființată la parc a venit mănușă la activitățile noastre. De anul trecut de când o avem, copilașii au învățat să coasă cu mărgele, au învățat la ce se foloseau în trecut diferite obiecte, vin și ne colindă, organizăm șezători …. Să știți că nu ne plictisim… Nici nu avem cum.