DESCARCĂ APLICAȚIA:

ForestMania e despre și pentru iubitorii de pădure și lemn

ÎNTREBĂRI FRECVENTE

ÎNTREBĂRILE VOASTRE

27.3 C
București
25.2 C
Sibiu
25.8 C
Suceava
25.7 C
Covasna
26.3 C
Piatra Neamț
24.5 C
Braşov
26.2 C
Bistrița
29.7 C
Râmnicu Vâlcea
marți, iulie 23, 2024

Mircea Botei, etnograf: „Lemnul ne însoțește de la naștere și până la moarte”

Recomandate

La Muzeul de Etnografie Brașov este deschisă, până în februarie, expoziția temporară „Lemn și om – o poveste de viață din Brașov și sud-estul Transilvaniei”. Demersul urmărește readucerea în atenția publicului brașovean și a turiștilor însemnătatea pe care lemnul a avut-o în domeniul civilizației materiale, el însoțind omul de la primele sale momente din viață și până la moarte. I-am solicitat un interviu muzeografului Mircea Botei despre expoziție și nu numai.

Forestmania: Cum și de unde a pornit ideea expoziției „Lemn și om”?

Mircea Botei: Ideea a pornit din necesitatea de a valorifica o colecție valoroasă și importantă a Muzeului de Etnografie Brașov, Colecția de lemn. De asemenea, muzeul nostru are un program de cercetare a patrimoniului dedicat meșteșugurilor, ocupațiilor și meseriilor de altădată, care este valorificat prin expozițiile temporare organizate pe toată perioada anului sau prin îmbogățirea expozițiilor permanente ale filialelor muzeului. Fiecare obiect are povestea lui, a fost descoperit și cules în cercetările de teren întreprinse de-a lungul anilor prin localitățile din Țara Bârsei și nu numai.

Forestmania: De unde sunt piesele?

Mircea Botei: Piesele sunt din colecțiile de lemn, metal, textile și icoane ale Muzeului de Etnografie Brașov, au trecut printr-o selecție riguroasă. Practic, prin această expoziție se aduce la viață o felie din istoria civilizației locale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

Forestmania: Există interes al publicului pentru istoria prelucrării lemnului?

Mircea Botei: Deși a fost deschisă de doar câteva zile, ne bucurăm să vedem reacțiile apreciative ale vizitatorilor. Expoziția este organizată într-un spațiu deosebit, mansarda Muzeului Civilizației Urbane a Brașovului, un spațiu în care lemnul predomină, modul de construire, esența și nuanța bârnelor dând un farmec aparte locului și creând cadrul perfect pentru expoziția temporară ”Lemn și om, o poveste de viață din Brașov și sud-estul Transilvaniei”. Tematica aleasă, mai rar întâlnită în spațiile muzeale, a stârnit interesul publicului, mai ales în rândul generațiilor mai în vârstă, care au apucat să cunoască vechea civilizație românească de la sate. Dar am constatat și din partea tinerilor acest interes, o dovadă fiind modul cum a fost receptată această expoziție în rândul acestora, un număr important dintre vizitatorii expoziției de până acum fiind tineri și copii.

Forestmania: Care este cel mai vechi obiect din colecție?

Mircea Botei: Cel mai vechi obiect al expoziției este o ladă pictată brașoveană din anul 1755. Este o ladă săsească, care provine de la Măieruș, județul Brașov. Sașii brașoveni au impus modelul și tehnica realizării acestui tip de ladă, de unde îi vine și numele de ladă brașoveană, dar lada s-a răspândit în toată partea centrală și sudică a Transilvaniei, începând din secolul al XIX-lea. Lucrată din scânduri de brad, tăiate și fasonate, lada brașoveană se remarcă printr-un decor bogat floral și vegetal. Pe ea sunt pictate, în tempera, flori în glastră sau în ghirlandă, buchete de flori sau simple flori. De regulă, lăzile brașovene erau decorate pe fațadă, părțile laterale și uneori și pe capacul acestora. Unele lăzi aveau în interior un sertar, iar pe corpul lăzii se putea regăsi o inscripție pentru datarea ei. De asemenea, pentru întărirea lăzii se foloseau fâșii de fier forjat, iar la colțuri  elemente de tablă ornamentate la rândul lor. Lada de zestre mai avea și o încuietoare cu cheie, de cele mai multe ori.

Forestmania: Este vreo piesă care are o poveste aparte?

Mircea Botei: Toate piesele au o poveste, dar una aparte o au semnele de vecinătate. În expoziție sunt expuse două asemenea obiecte. Ambele provin de la Ticușu Vechi, unul din 1886, iar celălalt din 1892. Sunt prezentate în expoziție și fotografii ale unor semne de vecinătate obținute în timpul unor cercetări de teren ale Muzeului de Etnografie Brașov din anii 1990-1995.

Semnele de vecinătate (convocatoarele) erau tăblițe realizate de obicei din lemn, de diferite forme, cu semne specifice fiecărei nobării, prin care familiile erau anunțate că trebuie să ia parte fie la anumite lucrări (întreținerea și curățenia străzilor, repararea clădirilor, pietruitul drumurilor, refacerea podurilor, curățarea canalelor de apă și la dezăpezire), fie la o înmormântare.

Sașii au avut astfel această instituție a vecinătății („Nachbarshaften”, nobăria), cum ar fi astăzi asociațiile de proprietari. Dar era o instituție cu un regulament, cu reguli care trebuiau respectate. Dacă erau lucrări la care trebuiau să participe toţi membrii comunităţii, aceştia îşi transmiteau acest semn de vecinătate specific fiecărei străzi şi astfel se anunţau de începutul acelei lucrări. Cine nu participa la această lucrare, primea chiar şi o amendă. Am putea să asemănăm semnul de vecinătate cu e-mail-ul de azi. Aceste semne de vecinătate se transmiteau din familie în familie. Cu alte cuvinte, se redirecţiona acest mesaj.

Forestmania: Sunt conștienți cei care apreciază lemnul și obiectele din lemn că pentru realizarea lor e nevoie de exploatarea pădurii?

Mircea Botei: Exact acest mesaj central am vrut să-l transmitem prin organizarea expoziției. Poate nu întâmplător pe unul dintre panourile informative din cadrul expoziției apare un citat de Constantin Brâncuși: „Gândește-te că stejarul din fața ta este un bunic înțelept și sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare. Numai astfel îl poți mulțumi”. Dacă învățăm să tratăm cu respect această resursă vitală, vom putea trăi frumos și noi și generațiile care vor urma.

E important ca cei care ne trec pragul, și nu numai ei, să conștientizeze că pădurea a făcut mereu parte integrantă din istoria și mediul de viață al românilor și, în particular, al locuitorilor din Brașov și sud-estul Transilvaniei.

Pădurea a oferit resurse de hrană, loc de refugiu dar și lemnul necesar realizării construcțiilor, uneltelor și obiectelor de uz gospodăresc. În trecut, meseriașii și meșteșugarii în lemn produceau doar cât să fie acoperite nevoile oamenilor și ale comunității.

Lemnul a fost exploatat, prelucrat și folosit pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri.

Calitățile sale fizice, ușurința de prelucrare, posibilitățile largi de utilizare precum și capacitatea sa extraordinară de a exprima forme frumoase și în același timp utile explică preferința brașovenilor pentru acest material. Întrebuințarea lemnului era clar stabilită. Esențele tari de lemn (stejarul și fagul mai ales) au fost folosite în construcțiile de case și de acareturi, dar și în confecționarea uneltelor. Din esențele moi de lemn (bradul, alunul, mesteacănul, teiul) s-au creat ușile și ferestrele caselor, lingurile, vasele, trocile, furcile și fusele. Din lemn de cireș se realizau fluierele și cavalele.

Forestmania: Ne putem imagina viața noastră fără lemn?

Mircea Botei: Poate că tehnologizarea excesivă și mutarea vieții în spațiul virtual pe care o trăim accelerat de câțiva ani pot lăsa această impresie. Dar, sincer, eu unul nu-mi pot imagina viața fără lemn. În această epocă a sticlei și a termopanului, a betonului și a plasticului, lemnul rămâne materialul dezirabil prin calitățile sale fizice, ușurința de prelucrare, posibilitățile largi de utilizare precum și prin capacitatea sa extraordinară de a exprima forme frumoase și în același timp utile. Lemnul este viu, cald, el ne însoțește viața de la naștere (leagănul copilăriei) și până la moarte (sicriul, crucea, toaca…).

Sursa foto: Muzeul de Etnografie Brașov

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai noi