DESCARCĂ APLICAȚIA:

ForestMania e despre și pentru iubitorii de pădure și lemn

ÎNTREBĂRI FRECVENTE

ÎNTREBĂRILE VOASTRE

26.1 C
București
20.2 C
Sibiu
21.1 C
Suceava
21.6 C
Covasna
21.4 C
Piatra Neamț
17.4 C
Braşov
21.6 C
Bistrița
24.8 C
Râmnicu Vâlcea
vineri, iulie 19, 2024

Muzeul Cinegetic Posada: O excursie spectaculoasă printre trofee și vizuini

Recomandate

Sunete de animale, mii de trofee rare, blănuri imense, diorame detaliate și obiecte unicat, toate aranjate impecabil și explicate cursiv și interesant de un muzeograf – aceasta ar fi o primă descriere a Muzeului Cinegetic Posada.

Un muzeu care arată ca un templu al faunei din România, nu doar al vânătorii: de la stâncile cu capre negre, până la lotca pescarilor din Deltă, lângă care vezi simpatica becațină, cea mai mică pasăre a locului… Un loc în care ai senzația că ești într-un fel de pădure adormită, dar totuși trează: animalele stau nemișcate, dar auzi zgomotele naturii și ai senzația că imediat vei vedea ceva mișcând și furișându-se agil printre crengi…

Îți ia ceva timp să „procesezi” informațiile pe care le primești de-a lungul sălilor din muzeu. Pentru că doamna muzeograf te conduce și îți spune o grămadă de lucruri foarte interesante despre exponate. Dumnezeule, câte știe!!

Afli, de exemplu, că bursucul este foarte creativ și curat și vizuina lui e un fel de … apartament, în care are și cameră de zi, și de dormit, dar și una de joacă! Iar vulpea intră acolo și face mizerie. Cum nu suportă mirosul vulpii și dezordinea pe care o face, bursucul părăsește acea vizuină și își construiește alta nouă!

Clădirea care găzduiește muzeul are o istorie zbuciumată: a fost construită de domnitorul Gheorghe Bibescu în anii de dinaintea Revoluţiei de la 1848. Iniţial, a fost un conac de vânătoare făcut din piatră de râu. Spre anii 1900, conacul s-a extins cu aripi noi, curţi interioare, transformându-se în palat. După două generaţii, a devenit reşedinţa de vară a Marthei Bibescu şi a soţului său, George Valentin, nepotul lui Gheorghe Bibescu.

Martha Bibescu, una dintre cele mai frumoase şi cunoscute românce ale începutului de secol XX, a fost romancieră, poetă, politiciană şi memorialistă română şi franceză, premiată de Academia Franceză. Palatul de la Posada era locul ei de odihnă.

Martha Bibescu, sursa foto: printesamarthabibescu.blogspot.com

Clădirea a fost incendiată de două ori, în 1916, de trupele germane, și în 1950, când fusese deja naționalizată…  Apoi, de-a lungul timpului, a găzduit tabere pentru copii, dar și refugiați coreeni…

Înființat în 1996 ca secție a Muzeului Peleș, muzeul de la Posada a fost preluat integral de Romsilva începând cu 2004. În acești 18 ani, regia a investit mulți bani aici. A schimbat tot! A făcut o clădire practic nouă, la standarde occidentale. A asigurat condiții pentru expozițiile permanente, a dotat depozitele cu echipamente speciale pentru conservarea pieselor. Un efort uriaș, ale cărui rezultate însă se văd și sunt apreciate.

15 angajați au grijă azi de acest tezaur minunat. Și o fac cu dăruire și pricepere. Gazdă primitoare este Georgeta Marcu, managerul muzeului.

Există, de exemplu, un depozit cu peste 300 de blănuri de urs. Este uimitor să le vezi! Și au nevoie de condiții speciale: nici prea multă umezeală, nici prea puțină, adică nu trebuie să depășească 65%. E nevoie să fie aspirate, se face periodic dezinsecție, se menține o anumită temperatură (între 18 și 24 de grade).

Gabriela Purcaru are grijă de ele și le menține într-o stare perfectă.

Chiar dacă nu ai această impresie imediat, muzeul este un loc al științei, iar cei de aici îți oferă multe informații despre trofee. Sunt date referitoare la punctaj, la dimensiuni, la criteriile de evaluare. Cumva, date specifice, care pe vânători îi pasionează și care ne plasează, ca țară, în clasamente internaționale de specialitate. Stăm bine!

Drumul vizitatorului în muzeu începe cu capra neagră.

„În expoziția de bază, permanentă, sunt etalate cele mai valoroase trofee cinegetice. Și se începe cu capra neagră. Alături de animalul naturalizat vedem trofeul cinegetic, care este reprezentat de craniu și coarne. Se punctează coarnele pentru lungime, grosime, arcuirea de la vârfuri. Deschiderea dintre coarne trebuie să fie cât mai mare. România deține recordul mondial la această specie.

Trofeul a fost recoltat în anul 1934, în Munții Făgăraș și are 141, 10 puncte. În colecția noastră cel mai valoros trofeu este cel de la Cumpăna, Argeș, cu 119, 85”, ne explică muzeograful Florentina Pitic.

Nu știam, de exemplu, că în fiecare an, pe fiecare corniță a caprei negre se adaugă câte un inel ce poate fi observat, exact ca la arbori, doar prin secțiune transversală.

O blană imensă de zimbru face de asemenea parte din colecția muzeului. Un mascul adult poate avea o lungime de aproape 3 metri și poate ajunge să cântărească 920 de kilograme! Adusă de la domeniul de vânătoare de la Scroviștea, această blană este cu siguranță una dintre atracțiile de la Posada.

Rând pe rând, vezi sala cerbilor, a mistrețului, a ursului. Dar și o sală a insectelor, instalată aici în parteneriat cu Complexul Muzeal de Științe ale Naturii „Ion Borcea” din Bacău. O mulțime de biotopuri, create cu migală izvorâtă din pasiune. Am aflat despre „prefăcuți”, gândăcei care, atunci când sunt amenințați, cad pe pământ și se prefac că sunt morți.

O mare parte dintre exponate au fost donate de foști angajați ai Romsilva, mulți dintre ei pensionari. Cel mai probabil, adunaseră de-a lungul timpului o serie de obiecte de colecție și la un moment dat și-au zis să împărtășească și altora lucrurile acestea prețioase. Au făcut bine, iar numele lor este trecut frumos la fiecare obiect în parte.

Din păcate, colecția muzeului nu a crescut prea mult în ultimii ani. Există multe trofee ce ar sta bine aici, dar ele sunt păstrate fie de persoane private, fie de asociații ale vânătorilor, care vor să își înfrumusețeze propriile sedii. Mai există și Expoziția Cinegetică a Ținutului Secuiesc, unde sunt în jur de 300 de trofee, din care multe au participat la expoziții mondiale și care, potrivit descrierii de pe site-ul lor, ocupă locuri proeminente ale clasamentului mondial.

Revenind la Posada, scriitorul Mihail Sadoveanu are o sală dedicată. Vânător pasionat, avea o mulțime de obiecte personale pentru vânătoare. Cei de la Muzeul Literaturii Române au fost generoși și le-au transferat aici, la Posada, unde le este locul. Vedem briceagul său, arma, haina de vânătoare, tabla cu piese de șah, sticluța de metal, dar și cărți și un manuscris de-al său.

30.000 de oameni trec anual pragul Muzeului Cinegetic Posada.

Nu pleci cu mâna goală de aici. Ai posibilitatea să cumperi fie un medalion, fie magneți de frigider, brelocuri, cărți, căni… o mulțime de accesorii și amintiri faine. Și poți plăti cu cardul. Un magnet de frigider costă între 4 și 6 lei.

Apropo de inserția de modernitate, există în muzeu așa-numitele stații pentru copii. Ele conțin informații, dar și un joc. Are o hartă cu animale și la final afli câte au fost hrănite! Apare acolo ce mănâncă fiecare, astfel încât micuții nu doar se joacă, ci și învață.

În muzeu mai există o expoziție foarte interesantă: 100 de ani de silvicultură în România. Ea a fost creată în 2018, cu ocazia Centenarului Marii Uniri. Cuprinde o mulțime de obiecte vechi, cărți, uniforme. Dar și primul curs de silvicultură al lui Marin Drăcea! Despre ea vom face însă un articol separat, că merită.

Expoziția de bază merge de la munte spre șes, până în Delta Dunării.

A fost creată și o zonă numită „Natura în cele patru anotimpuri”, cu animalele și păsările din România pe parcursul unui an. Un efort logistic uriaș, pentru că au fost recreate habitatele exact ca în natură.

Pe lângă ceea ce vezi, este însă fascinant ce auzi. Florentina Pitic este o enciclopedie ce te însoțește la fiecare pas și are pentru fiecare loc o informație în plus, care fie e amuzantă, fie inedită. Am aflat atâtea lucruri! Nu știam, de exemplu, că, spre deosebire de câine, la urma lăsată de lup vezi și ghearele. Nu știam că un corb poate învăța să numere până la 30. Și nu știam că mistrețul rănit se ascunde și așteaptă să reapară vânătorul, pentru a-l ataca pe la spate! Chiar dacă nu vede clar, ci în ceață. Dar compensează prin auz și miros.

Am putea povesti mult mai multe, dar ne oprim, pentru că vrem să vă convingem să mergeți să vedeți și voi, în caz că nu ați fost încă. Un sfat: ca să vezi tot, ai nevoie de o zi întreagă. Dar e o zi care merită petrecută aici.

Mai este ceva ce noi nu am văzut: un simulator de vânătoare. Un bun motiv să revenim!

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai noi