ForestMania

O zi forestieră în Hokkaido, Japonia: lecții din pădurile lui Shimokawa

Când am plecat dimineață devreme, la 7:30, din hotelul din Asahikawa, nu bănuiam că o singură zi ne va dezvălui atât de multe despre gestionarea forestieră din Japonia. În doar o oră, am ajuns în Shimokawa, o localitate mică din Hokkaido, cu doar 2.800 de suflete astăzi, față de 15.500 în 1965. Depopularea, o problemă acută în zonele rurale și micile orașe japoneze, nu a împiedicat Shimokawa să devină un exemplu de gestionare sustenabilă a pădurilor, dar și un loc cunoscut pentru săritorii săi la trambulină, precum legendarul Noriaki Kasai, multiplu medaliat olimpic și mondial.

În trecut, Shimokawa a prosperat datorită mineritului intens de cupru și aur, activ până după al Doilea Război Mondial, când minele au fost închise din motive de protecție a mediului. Astăzi, pădurile au devenit inima economică și ecologică a localității, iar discuțiile purtate la primărie și vizitele pe teren ne-au oferit o imagine clară asupra modului în care japonezii îmbină tradiția, tehnologia și respectul pentru natură.

Pădurile din Shimokawa: o lecție de sustenabilitate

Pădurile din zonă ocupă peste 48.000 de hectare, dintre care 80% sunt proprietate de stat, iar 20% aparțin orașului (aproximativ 4.700 ha) și micilor proprietari (peste 3.900 ha). Toate pădurile sunt gestionate conform amenajamentelor silvice, care oferă flexibilitate practicianilor în stabilirea volumelor de lemn exploatate sau a suprafețelor parcurse anual, în funcție de cererea pieței și de disponibilitatea forței de muncă. Această abordare pragmatică, dar bine reglementată, reflectă echilibrul japonez între economie și conservare.

În 1953, orașul a achiziționat păduri de la stat, însă un an mai târziu, o tornadă devastatoare a afectat grav suprafețele forestiere. Ca răspuns, s-au realizat plantații extensive cu specii precum laricele japonez (Larix kaempferi), bradul de Sahalin (Abies sachalinensis) și molidul de Jezzo (Picea jezoensis). Aceste plantații, instalate la o distanță de 2×2 metri, implică pregătirea atentă a terenului și a solului, costurile totale ridicându-se la aproximativ 4.500 euro/ha. În zonele cu densitate mare a cerbului japonez (Cervus nippon ssp. yesoensis), puieții sunt protejați cu tuburi pentru a preveni daunele.

Gestionarea pădurilor: precizie și eficiență

Până la atingerea vârstei de exploatabilitate (60 de ani, când un hectar produce circa 300 m³ de lemn), plantațiile sunt supuse unor intervenții regulate: descopleșiri, degajări (2-3 intervenții), rărituri (3 intervenții, cu extracția a circa 30 m³/ha la fiecare) și elagaj artificial (pe aproximativ 2.000 de arbori/ha, până la 2-4 metri înălțime, cu un cost de 0,30 euro/arbore). În plantații, tăierile rase se realizează cu utilaje moderne (harvester-skidder), aceleași folosite și pentru rărituri. În schimb, în pădurile naturale, se aplică tăieri selective, extrăgându-se arborii cu un diametru minim de 40 cm, fără marcaje speciale – o simplă diagonală de vopsea aplicată de personalul silvic este suficientă.

Calitatea lucrărilor este strict controlată de organisme de stat, pe baza Codului Silvic Național și a ghidurilor regionale de bune practici. Infrastructura forestieră este impresionantă: densitatea drumurilor forestiere din zonă atinge 49 m/ha, de două ori mai mare decât media națională japoneză (24 m/ha).

Certificarea pădurilor: beneficii și provocări

Toate pădurile din Shimokawa sunt certificate FSC, PEFC și SGEC (Sustainable Green Ecosystem Council), un sistem național recunoscut de PEFC. Deși certificarea FSC este costisitoare (aproximativ 1 euro/ha), aceasta nu a adus o creștere a prețului lemnului, cumpărătorii fiind reticenți să plătească mai mult pentru lemn certificat. Singurul avantaj notabil al certificării este unul de imagine pentru proprietarii pădurilor.

Utilizarea lemnului: sustenabilitate și diversitate

Anual, pădurile orășenești și private produc aproximativ 27.000 m³ de lemn, procesat de firme locale sau regionale. O parte semnificativă (circa 3.100 tone de așchii/an) este transformată în biomasă, care acoperă 75% din necesarul energetic al orașului. Lemnul mai este folosit pentru producția de ciuperci Shiitake (Lentinula edodes, 250 kg/zi) și pentru cultura căpșunilor, realizată în parteneriat cu Toda Constructions Company (6-7 tone/an, din iunie până în decembrie). Prețul căpșunilor la începutul sezonului este uluitor: 28 euro/kg!

Lecția japoneză: respect, fantezie și bun gust

Ceea ce impresionează cel mai mult în Shimokawa, ca de altfel în întreaga Japonie, este modul în care lemnul este valorificat în produse variate, de la biomasă la obiecte de artizanat rafinate. Japonezii demonstrează nu doar muncă asiduă, organizare și respect pentru natură, ci și o creativitate debordantă și un gust desăvârșit. Shimokawa este o dovadă vie că pădurile pot fi mai mult decât o resursă – ele sunt o punte între tradiție, inovație și armonie cu natura.

Sursa: Prof.dr.M.Sc.ing. Valeriu-Norocel Nicolescu

Foto: Prof.dr.M.Sc.ing. Valeriu-Norocel Nicolescu

Exit mobile version