Oamenii lemnului. Tată și fiu, colegi de muncă în fabrica de prelucrare

0
1142

O nouă linie de prelucrare a lemnului instalată de fabrica Haty Wood din Vâlcea a însemnat nu doar crearea de produse finite, ci lărgirea echipei. Utilajele noi cereau oameni noi. Printre ei, mulți tineri.

Au făcut cursuri pentru a învăța să lucreze cu echipamentele și, de aproape două luni, au pornit treaba. Majoritatea sunt din zonă, din județ. Am găsit și membri ai aceleiași familii care sunt colegi de muncă la fabrică.

La sortarea buștenilor e Rodica, iar soțul ei lucrează la debitare.

Aici, în noua hală, sunt tată și fiu, Lucian și Ion. Tatăl se ocupă de întreținerea ultilajelor, fiul – Lucian – lucrează ca operator la freza de îmbinare.

Ce face, mai exact, cu mașinăria lui? „Sculptează” dinți pentru îmbinarea lamelelor ce urmează a fi încleiate, ca să devină panouri. Panouri care apoi devin părți din mobila noastră de acasă.

Fabrica Haty nu e primul loc de muncă în care Lucian a lucrat cu lemnul.

„Am lucrat tot cu tata înainte. Făceam panouri din brad. Acele panouri erau folosite la cutii de stupi. Dar cu lemnul lucrez de mult, de la 13 ani”, dezvăluie tânărul. L-am întrebat dacă lucra la 13 ani pentru că îi plăcea sau pentru că trebuia? „Și pentru că îmi plăcea, și pentru că trebuia!”, spune el.

O perioadă, Lucian a lucrat la o companie de energie, la birou, dar și în vânzări. „Am lucrat door to door (vânzări din ușă în ușă), apoi am ajuns la gestionare de contracte, de creanțe. A venit pandemia și s-a închis biroul. S-a redeschis, dar au avut loc schimbări și am renunțat. Aici am ajuns după ce m-a întrebat tata dacă nu m-ar interesa să învăț să lucrez cu niște utilaje noi. El era deja aici. Și am venit. Lucrez cu tata foarte bine, lucrăm de mult timp împreună. Am lucrat amândoi și în construcții! Aici, în țară. Că nu am plecat niciodată din țară și nici că plec!”, spune, hotărât, Lucian.

„Nu trebuie să mă duc în altă țară să câștig un ban. Îl câștig și aici”

Tânărul a înțeles că dacă ești bun la ceva, vin și banii.

„Eu pot să câștig bani și aici, nu trebuie să mă duc în altă țară. Am făcut instruire specială pentru aceste utilaje noi și acum știu să lucrez cu ele. Aceste mașini au o serie de combinații din care rezultă diverse produse, cum ar fi baluștri. E o înlănțuire de procese de prelucrare cu anumite unelte specifice. Poți face mai multe elemente cu o singură mașină. Poți să faci, de exemplu, niște lămpi din lemn în care poți băga sursă de lumina. E foarte interesant!”, ne explică el.

Angajații de la noua linie de producție au făcut așadar cursuri de instruire. De la cum se pornesc și se opresc mașinile, până la detalii de proiectare, comenzi numerice, coordonate.

Lucian spune că nu a devenit dependent de utilaje, chiar dacă admite că munca e mult mai ușoară cu ele. „Dacă e un abrig cu un arbore, pot să rindeluiesc și eu. Fără presă, fără nimic. Pot să rindeluiesc. Sigur că aceste mașini ușurează mult munca. Eu am vrut să înțeleg aceste echipamente, să înțeleg cum sunt construite, să le cunosc, cum s-ar spune. Pentru că odată ce le cunoști, înveți să eviți problemele, vulnerabilitățile. E esențial ca piesa să fie conformă pentru prelucrarea în utilaj”, explică Lucian.  

Am văzut la Haty Wood un proces complet: arborii aduși din pădure, trecuți prin măsurători, spălat, debitat și deveniți apoi părți din viitor mobilier. Cei care lucrează aici sunt tare încântați de nivelul avansat al procesării și sunt chiar mândri de produsele lor, care ajung în toată lumea.

„Cee a ce fac eu este un semifabricat de înaltă calitate, finisat foarte bine. Totul se lucrează în zecimi, cu foarte mare precizie”, ne mai spune, mândru, tânărul operator Lucian.

Tatăl său, Ion, este în hală și discută cu colegii. Este un meseriaș când vine vorba de mașinării, după o experiență așa de lungă.

L-am întrebat dacă e mulțumit să își vadă fiul în fabrică, având în vedere că alți părinți au vise mari pentru copiii lor.

„Pentru început, e bine. Viitorul e înainte. Eu sunt la final de carieră, el e la început. Are timp. E foarte simplu: oriunde te duci, ești întrebat ce știi să faci. E bine să ai un răspuns la asta și să o poți și demonstra. E ceva ce nu-ți ia nimeni”, spune Ion, precizând că e mulțumit de juniorul său.

Mai ales că, din când în când, fiul își cinstește tatăl cu o bere din banii munciți de el.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.