Unul dintre cele mai pitorești obiceiuri din România are loc an de în perioada Sărbătorilor de iarnă în comuna Sadu din județul Sibiu: „Adusul fagului în sat”. Este un eveniment în care e implicată mai toată comunitatea și care se desfășoară în mai multe etape. Prima a avut loc de Sfântul Nicolae, când a fost aleasă ceata junilor. Urmează mai multe acțiuni, care culminează, pe 24 decembrie, cu „plimbarea” uriașului fag prin localitate, înconjurat de tineri în strai popular și de muzicanți.

O parte dintre juni stau chiar pe trunchiul fagului, și toți au în mâini țapine. Sătenii îi așteaptă la porți și îi omenesc cu o palincă sau un pahar cu vin, o felie de cozonac sau prăjituri de casă. Sunt și turiști care vin să vadă acest obicei extraordinar.

De când datează? Nimeni nu știe…

„E atât de vechi că se pierde în negura timpului”, ne spune primarul din Sadu, Valentin Ivan. Pe vremuri, a fost și el june și a adus fagul din pădure. „Era de neconceput să nu faci parte din ceată. Și azi este!”, spune el.

Pe 6 decembrie, tinerii din Sadu s-au strâns pentru a fi aleși în ceată. Condiția numărul 1, să fie din Sadu. Apoi, vârsta – între 18 și 25 de ani. Au fost aleși 22.

„Sunt unii elevi în clasa a XII-a de liceu, alții studenți, IT-iști, liberi profesioniști, angajați la stat sau la privat. Sunt din diverse domenii profesionale. Vin cu drag pentru că aparții acestui obicei, faci parte din succesiune, e o onoare și o bucurie”, mai explică Valentin Ivan pentru forestmania.ro.

Odată aleasă ceata, junii își iau angajamentul de etică referitor la întreg ceremonialul. Nu poți aduce vreo atingere acestui obicei străvechi printr-un comportament necuviincios, nelalocul lui.

Urmează partea concretă: ocolul silvic al comunei (care gestionează cam 4 mii de hectare de fond forestier), le pune la dispoziție arborele.

„Se merge în pădure cu pădurarul, cu brigadierul și aleg un fag dintr-o zonă marcată, nu se taie așa, la întâmplare, ci din partizi, conform amenajamentului silvic. În aceste zile se taie”.

Între timp, obiceiul mai are câteva componente. Una e specială: junesele.

În timp ce junii se ocupă de alesul fagului, de tăiat și fac traseul pentru adusul în sat, tinerele din comună au și ele activități. Fac prăjituri, își pregătesc costumul.

De altfel, nu doar ele participă…

„Este o sărbătoare a întregii comunități. Pentru că și fierarul are contribuția lui, pregătind țapinele, iar rotarul le pune cozile. Meșterele noastre populare pregătesc costumele. Sau țes altele noi. Cos batistele și păunii pentru pălăriile junilor. Duminică, pe 17 decembrie, avem o parte importantă – Ridicatul fetelor. Fiecare june vine acasă la junesă și cere permisiunea părinților să o ia la ceremonii. Una dintre tradiții e ca anul următor unul sau mai multe cupluri alese acum să se căsătorească. S-au anunțat deja două nunți pentru 2024. Eu însumi mi-am ales soția așa. Eu eram june, ea junesă. Am fost în ceată și anul următor ne-am căsătorit…”, își amintește primarul, cu drag.

De ce tocmai fag? De ce țapine? De ce tot acest ceremonial cu iz forestier?

Pentru că Sadu are o istorie în acest sens… Pe vremuri circula aici, pe Valea Sadului, o cale ferată forestieră. O companie italiană deținea la Tălmaciu, în apropiere, o fabrică de prelucrare primară a lemnului și făcea și exploatare. Pe calea ferată circulau nu mai puțin de 350 de vagoneți. Fabrica de cherestea de la Tălmaciu producea anual, la o capacitate tehnologică de 27 gatere, peste 90.000 metri cubi scânduri de diferite dimensiuni, 10.000 metri cubi cioplituri şi lemn de foc . În anul 1927 lucrau aici 2.300 de muncitori.

Bunicii junilor de azi…

Un omagiu

„Obiceiul acesta de aducere a fagului din pădure este un omagiu adus forestierilor. Pentru că pe vremuri aici era o activitate intensă forestieră. Și părinții și bunicii noștri au lucrat la pădure sau la fabrica de cherestea. De aceea vedeți toți junii cu țapine. Sunt ale lor, de-acasă. Nu e familie să nu aibă una. Ceea ce facem e să ne aducem aminte de ei, de munca lor”, ne mai spune Valentin Ivan.

Linia care transporta lemnul a fost demontată după 1960. Urmele au rămas, însă, iar primarul vrea să reînvie cumva această poveste, acest drum al lemnului. Vrea să facă o pistă de biciclete chiar pe fostul traseu al „mocăniței”.

Revenind la Adusul fagului, trebuie spus că arborele ales trebuie să fie foarte mare. Pentru că mărimea fagului exprimă puterea tinerilor şi hărnicia lor.

De la an la an, este o întrecere între tineri pe criteriul „cine a adus cel mai mare fag”. Operaţiile de tăiere, curăţire şi transport le fac junii. Pe vremuri, fagul era transportat în sat cu carul cu boi, dar azi au un tractor de la IRUM.

Ing. Ioan Cimpoca, de la Ocolul Silvic Valea Sadului, ne-a oferit mai multe detalii despre acest obicei.

„Acest obicei, adusul fagului, arată puterea țapinarului asupra pădurii. Fălnicia lor consta în a aduce cel mai mare fag! Vă dați seama ce tehnică era să urci acel fag în car? Când el are câteva tone, între 8 și 12 metri cubi! Ei cu țapina fac o pârghie, pun câte un lemn, câte un lemn până ridică fagul la înălțimea carului. Pe vremuri, acel fag era pentru gazdă. Pentru că ei petreceau de la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion, se făceau hore în sat, erau multe activități și ei se adunau undeva, într-o casă temeinică, unde puteau fi cuprinși toți. Ei, acest fag era pentru focurile din casa gazdei. Haina celor din ceată era neagră, căptușită cu blană de oaie, cu guler negru tot de oaie. Purtau această șubă peste costumul national, de Sărbători. Dar și la pădure, că stăteau cu zilele până tăiau ei cu joagărele și aduceau lemnul la drum și apoi urcau în car… Iar la car aveau câte două perechi de boi, ca să poată trage buștenii aceia mari. Nu oricine putea fi țapinar! Este o muncă dură, pentru oameni care pot duce greul!”

Odată adus fagul, junii stau pe trunchi, sprijiniţi în ţapine împodobite frumos. Este plimbat prin sat, fiind un eveniment cu care se mândresc toți. Junii sunt însoţiţi de muzicanţi. Apoi arborele uriaș este dus în faţa primăriei unde are loc un ceremonial. Fagul va fi vândut ca lemn de foc sau de construcţie, pe baza unei licitaţii, iar banii sunt folosiţi de ceată, pentru activitățile de peste an. Aşteptaţi de fete îmbrăcate în port popular, tinerii fac petrecere după aducerea fagului, toată noaptea.

Foto: Primăria Sadu