Autor: Prof. dr. ing. Marian Drăgoi

Povestea lui Christian Andersen este cunoscută (sper!): niște croitori isteți vin cu o poveste potrivit căreia hainele făcute de ei ar fi vizibile doar pentru cei deștepți. Proștii nu ar avea o asemenea bucurie. Pentru a nu părea proști, toți slujitorii închid ochii și laudă hainele împăratului. Doar că la prima ieșire din palat cele două vrăji (haine nemaipomenite și doar oameni deștepți în jur) se spulberă simultan, pentru că un copil inocent constată că „împăratul e gol!”.

Dacă tot e luna lui cuptor, dl avocat Gheorghe Piperea a pus pe jar Facebookul cu o postare de copil prost: ce temperatură să luăm de bună? Pe cea afișată pe bordul mașinii, pe aceea raportată de ANM la buletinele de știri, sau pe cea afișată de telefon? O întrebare legitimă, zic eu, pentru că, digitalizați fiind până-n prăsele,  ne uităm cel mai des la termometru și suntem bombardați tot timpul cu iminența încălzirii globale.

Au sărit imediat toți ecologiștii să-l facă pe bietul om albie de porci. Altfel spus, o mlaștină în care suinele se simt cel mai bine, vara; deci o instituție respectabilă, am putea spune. Doar că unul dintre comentatori face referire la problema respectivă dintr-o cu totul altă logică: acea a echilibrului termodinamic. Și pe cine să întrebi, dacă nu pe openAI?

Iar openAI, în nemernicia sa de câine turbat, uitând cine îi dă curent 24/24/7/7/365/365, vine și spune că surplusul de încălzire cu un grad a sistemului atmosferă-ocean planetar nu poate fi pus doar pe seama creșterii concentrației de gaze cu efect de seră. Puse toate într-un sistem de ecuații, nu dau rezultatul pe care media ni-l pune în ceai/cafea/orice.

Sare apărătorul de serviciu cu un text cu bucle de feed-back pozitiv, cu complexitatea sistemului, cu alea, cu celelalte, dar degeaba: termodinamica e simplă și niciunul din apologeții schimbărilor climatice nu a explicat ce se întâmplă clar și limpede, ca un contabil.

Pentru că despre asta e vorba in final: câte tone de echivalent CO2 băgăm în atmosferă și câte tone reținem pe pământ, pentru a le da drumul mai târziu. Noi avem contabilitatea asta la virgulă, dar care vor fi consecințele pe termen lung habar nu avem. Dar emitem ipoteze.

Marea gogorniță de aici pleacă: noi modelăm/gândim în tone echivalente CO2, pe când sistemul climatic în sine – atmosferă și ocean planetar – „judecă” lucrurile în unități de energie, adică în Jouli. Pe CO2 suntem zmei, știm la virgulă contribuția unei vaci, a unei girafe, dar nu știm cum se închide balanța energetică la nivel planetar.

Și când punem o astfel de întrebare, ni se răspunde că așa spun modelele climatice. Avantajul openAI tocmai în asta constă: în cazul acesta, inteligența artificală nu este o „colecție” de modele – cum sunt cele la care se închină scientologii – ci o cutie neagră: atât intră, atât iese, atât rămâne în cutie, pentru o vreme.

Tesla tâmplarului, manevrată cu nepricepere, poate produce vătămări ireversibile.

Nikola Tesla ar fi ultimul (adică cel mai recent) inventator al unui perpetum mobile: o mașină care ar fi capabilă să folosească câmpul energetic al pământului, adică o resursă infinită și regenerabilă. Termodinamica ne spune că așa ceva e imposibil: cantitatea totală de substanță și energie disponiblă în Univers rămâne constantă și, oricât ne-am (z)bate în tehnologii, tot rămâne o cantitate de energie blocată, care nu va putea fi folosită, în vecii vecilor.

Avocatul Piperea are curiozități profesionale, ca orice avocat bun.

Comparativ cu inginerii, care știu la orice oră din zi sau din noapte ce, cum și în ce se măsoară, avocații nu știu toate tehnicalitățile lumii.  Totuși, pudra de talc pe care și-o pun în mâini înainte de a trece la bară este lista de dovezi. Iar dovezile trebuie măsurate în ceva: în euro, în metri cubi, în tone. Din păcate, temperatura este cea mai abstractă unitate de măsură pentru că depinde de instrumentul pe care îl folosești.

Temperatura indică modificarea cantității de căldură stocată în ceva: într-un metru cub de aer, într-un gram de apă, într-un gram de plastic de pe bordul mașinii. O diferență de 11 grade între temperatura la soare și cea de la umbră ar trebui totuși să ne pună pe gânduri, pentru că e vorba de temperatura aerului, care aer este peste tot.

Așa că recomand cu căldură folosirea joulilor, nu a gradelor Celsius. Ne va lua ceva timp, dar ne vom cultiva astfel răbdarea. De a nu pune imediat mâna pe teslă. Tesla aceea, a tâmplarului, nu a lui Elon Musk.

Marian Drăgoi este profesor la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, cercetător științific grad III, proiectant principal în amenajarea pădurilor (proiectare tehnologică), a fost şef de lucrări între 1997 şi 2005; din 2005, conferenţiar, apoi prodecan din 2008, director de departament din 2011, titular al disciplinelor amenajarea pădurilor, economie şi piaţa lemnului, fundamentarea deciziilor şi aplicaţii informatice (masterat). Profesorul Drăgoi a absolvit totodată și Cursuri de economie a mediului la Institutul Harvard pentru Dezvoltare Internaţională, dar și la Banca Mondială şi Catedra UNESCO a Universităţii Politehnice Bucureşti.