Autor: Prof. univ. dr. Marian DRĂGOI
În perioada 15-17 iunie, a avut loc întâlnirea anuală a PROSILVA, organizație ce promovează silvicultura apropiată de natură. Gazdă a fost PROSILVA Luxembourg. Organizarea a fost perfectă din mai toate punctele de vedere, exceptând identitatea vizuală și elementele de orientare necesare în prima zi (sală, săgeți indicatoare la și de la hotel), de care nici nu am mai fi avut nevoie odată trecută deschiderea oficială.
În total, au fost două zile și jumătate de vizite în teren, pe o tematică diversă. Am început cu silvicultura urbană (prima zi). Apoi – cercetări de hidrologie forestieră (continuate pe mai bine de două decenii), sinergii între protecția liliecilor și producția de lemn de stejar de foarte înaltă calitate. Am vorbit și despre utilizarea lemnului în arhitectură. Dacă adăugăm și excelentul concert fusion de violoncel mixat, ținut de nemeritat de puțin cunoscutul Andre Megenthaer într-o carieră de piatră, pot spune că, în final, am rămas cu o puternică emoție artistică, mediată de lemnul de rezonanță.
Dar, din păcate, nu a fost singura emoție pe care am trăit-o în cele trei zile. Lucian Blaga spunea că în viața unei idei intervin trei categorii de oameni: cei ce o prefigurează, cei ce o configurează și cei ce o desfigurează. Pădurea ne-echienă, în care toate vârstele se amestecă neuniform și dinamic, a fost prefigurată de silvicultorii germani, rafinată de cei francezi și promovată, într-o manieră aproape instituțională de cei sloveni. Slovenii au fost primii ce au interzis, în propria țară, tăierile rase. Dar conceptul ca atare, și practicile aferente – procedurile, dacă vă mângâie mai bine auzul și orgoliul -, sunt în plin proces de configurare.
De pildă, finlandezii susțin că tot apropiată de natură este și tăierea rasă a unor ochiuri de 60 metri în diametru.
Defrișare adevărată (unde sunt procurorii?), întrucât la latitudinea lor (domn’ procuror, latitudine în sens geografic), ochiurile mai mici vor fi degrabă ocupate de sistemul radicelar al arborilor perimetrali ochiului, nu de puieții tineri. Ce încadrare juridică ar avea acest comportament?
În România, cei ce căutăm să configurăm conceptul suntem o mână de profesori, eu fiind responsabil mai mult de PR decât de aspectele tehnice. Silviculturii apropiate de natură i se mai spune și silvicultura arborelui, pentru că se bazează mai mult pe extrageri individuale de arbori, pendulând între interesul pentru lemn de calitate și regenerarea naturală a pădurii. Această dualitate înseamnă discernământ și bun-simț silvicultural, combinate cu solidaritate profesională, înțeleasă nu ca spirit de castă – greșeala înaintașilor – ci ca un efort de a continua bunele practici.
PROSILVA România a organizat în 2017 o întâlnire la Sibiu, eveniment ce s-a desfășurat conform așteptărilor.
Doar că, după întâlnire, programul președintelui PROSILVA Europa a fost prelungit de dl dr. Hanzu, un vajnic apărător al pădurilor virgine, care a ținut neapărat să arate cât de hoți, mincinoși și corupți sunt românii în materie de silvicultură. După care relațiile cu PROSILVA Europa au intrat într-o mică eră glaciară, până acum, în 2022.
Aș fi putut să nu intru în jocul dlui Hanzu prin această notă, în virtutea principiului câinii latră, ursul merge. Dar am optat pentru această soluție pentru că, deși și eu sunt de acord cu ideea unui DNA al mediului (nu doar al pădurilor), mi-e teamă că o silvicultură flexibilă, adaptată naturii, ar fi mană cerească pentru lupii tineri – procurorii – din viitoarea structură. Pentru că nimic nu este mai atacabil decât decizia de a tăia arborele X în locul arborelui Y pentru unul care a citit doar jumătate din curs. Iar cursul chiar acum se scrie.
Cu mai bine de două decenii în urmă, la o ședință găzduită de Academia Română, în contextul dificultăților insurmontabile de a calcula posibilitatea unei păduri ne-echiene, am spus că relația dintre amenajament și pădurea echienă seamănă cu relația dintre doi soți, după patru decenii de conviețuire: uneori nu mai pot trăi nici împreună, nici despărțiți.
Responsabilitatea pentru opiniile exprimate revine autorilor.
