Puțini știu că România a fost pionier în domeniul „împerdeluirii”. Specialiștii spun că primele lucrări au fost făcute în 1880, iar cea mai mare plantare de perdele de protecție a avut loc începând cu 1902: timp de 5 ani s-au plantat nu mai puțin de 500 de kilometri în sudul Olteniei, la Sadova, în jurul fermelor, tarlalelor și pe marginile drumurilor. Până în anul 1947 fuseseră plantate peste 1000 de hectare, pentru ca, până în anul 1960, să fie plantate circa 5000 hectare, din care 3.350 în zona limitrofă canalului Dunăre-Marea Neagră (în prima etapă de construcţie a acestuia) pentru protejarea unei suprafeţe de aproape 1 milion de hectare. Datele apar în lucrarea semnată de regretatul academician Victor Giurgiu, „Cercetări ştiinţifice şi realizări practice în domeniul perdelelor forestiere de protecţie în România”, apărută în 1995.
Potrivit Revistei de silvicultură și cinegetică, publicație editată de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice – Staţiunea Braşov, țara noastră deţine prioritatea pe plan mondial, fiind prima în care a fost elaborat (în 1906), un plan de „împerdeluire” a unei mari zone – întreg Bărăganul, până în judeţul Brăila.
Efectul perdelelor forestiere de protecţie în agricultură
Efectul principal al perdelelor asupra culturilor îl reprezintă modificarea microclimatului în suprafaţa protejată. La rândul său, acesta influenţează raportul dintre plantă şi regimul hidric. Modificarea microclimatului se realizează, în primul rând, prin reducerea de către perdele a vitezei şi intensităţii vântului, cu efect determinant asupra cantităţii şi modului de aşezare a zăpezii pe suprafaţa protejată în timpul iernii şi asupra procesului de evaporare a apei din sol în timpul sezonului de vegetaţie.
La adăpostul perdelelor este reţinută o cantitate de 1,5 – 2 ori mai mare de zăpadă decât pe suprafeţele neprotejate. Reţinerea unui singur centimetru de strat de zăpadă în plus reprezintă circa 30 l apă/m2, ceea ce se poate concretiza în 50 kilograme de boabe de grâu/ha.
În plus, la adăpostul perdelelor are loc o depunere mai afânată a zăpezii, tasarea fiind cu până la 20% mai redusă . Ca urmare, se reduce cu până la 45% adâncimea de îngheţ a solului, se prelungeşte cu circa 12 zile perioada de topire a zăpezii (deci creşte capacitatea de infiltrare a apei în sol), dezgheţul complet al solului are loc cu 11 zile mai devreme (şi începe de jos în sus) decât în absenţa zăpezii.
În ce priveşte influenţa asupra evaporării apei din sol, cercetări efectuate în ţara noastră au arătat că, în stratul de sol de 0-140 cm adâncime, umiditatea este cu 27 % primăvara şi cu 13 % vara mai mare decât în câmpul neprotejat.
Urmare a acestor influenţe, conţinutul de apă din sol atinge un plus de cca. 1200 m3 apă la ha consumul util al culturilor agricole ajungând la 2/3 din totalul rezervei de apă din sol.
Sunt mult mai multe efectele influenţei exercitate de perdelele forestiere asupra vântului:
• evitarea spulberării stratului superior de sol, uneori cu semănături, în iernile fără zăpadă, perdelele reducând cu până la 43% intensitatea procesului de deflaţie
• ameliorarea regimului termic al solului şi aerului, ceea ce influenţează pozitiv productivitatea plantelor, ceea ce se concretizează în germinarea mai rapidă a seminţelor, o ramificare mai rapidă şi mai bogată a sistemului radicelar al plantelor cultivate
• sporirea numărului de plante la unitatea de suprafaţă, o mai mare înălţime a plantelor, o mai mare producţie de masă uscată
• evitarea culcării culturilor în timpul sezonului de vegetaţie, în special a celor de foioase, fenomen care îngreunează şi scumpeşte mult lucrările de recoltare şi, chiar reduce mărimea recoltei.
Eficienţa economică a perdelelor forestiere de protecţie a câmpului
Rezultatul tuturor celor expuse îl constituie sporurile de recolte ce se realizează pe terenurile protejate de perdele. Nu putem să nu fim impresionaţi de capacitatea de sinteză a celui care a fost Marele Marin Drăcea, care spunea în 1937 „…însumând diferenţele de recoltă sub influenţa perdelelor, pe perioade mai lungi care cuprind ani secetoşi, mijlocii şi buni în stepa dintre benzi se realizează un plus de recoltă de 16-25% faţă de stepa deschisă”. Singură această afirmaţie ar fi suficientă pentru a exprima eficienţa economică a perdelelor forestiere de protecţie a câmpului.
Venitul realizat din exploatarea masei lemnoase și a fructelor
Perdelele forestiere sunt folosite pentru protecţia viilor, livezilor, culturilor de legume, şi a fermelor zootehnice. La vie, perdelele măresc producţia medie pe butuc, măresc numărul de coarde de rod, sporesc procentul de prindere şi menţinere la noile plantaţii.
Mai trebuie luat în considerare și venitul realizat din valorificarea materialului lemnos ce se obţine în urma lucrărilor de îngrijire, rărire şi exploatare a perdelelor, din valorificarea fructelor de pădure ce se obţin, încă de la vârste tinere de la speciile pomicole ce se introduc în rândurile marginale ale perdelelor şi a altor produse suplimentare ce se pot obţine (apicultură, plante medicinale etc.).
În ce priveşte producţia de material lemnos, un studiu arată că fiecare kilometru de perdea furnizează, în Danemarca, 215 m3 lemn, din care 2/3 reprezintă lemn de lucru. În Italia, exploatarea, la vârsta de 10 ani, a unui hectar de perdea de plop aduce un venit ce depăşeşte de peste 9 ori valoarea investiţiilor de creare a perdelei respective. Iar cele peste 54 mii mile (97 mii km) perdele din statul Kansas aveau peste 1 milion m3 lemn pe picior.
O lucrare din 1953 menționa că perdelele din Bărăgan sau Dobrogea au furnizat, la fiecare kilometru lungime, în medie 7,5 tone corcoduşe, 1,3 tone piersici, 1,4 tone caise, 1,2 tone vişine, câte 0,5 t măceşe, coacăze roşii etc.
Avantaje şi dezavantaje ale perdelelor forestiere de protecţie
Există şi păreri care subliniază anumite dezavantaje ale perdelelor forestiere de protecţie a câmpului, precum:
• ocuparea unei anumite părţi din suprafaţa agricolă;
• îngreunarea prelucrării solului în imediata apropriere a perdelei, ca urmare a depunerii aici a unei mai mari cantităţi de zăpadă şi, deci, a topirii mai târzii a acesteia şi a zvântării terenului faţă de restul câmpului protejat;
• perdelele sunt gazde ale unor insecte şi animale mici dăunătoare culturilor agricole. Referitor la aceste obiecţiuni, FAO menţiona în 1962 că „aceste obiecţii sunt parţial fondate, însă ele sunt în mod evident afectate de prejudecăţi”, iar un alt autor preciza că acestea reprezintă „argumentul minţilor leneşe”.
Numeroși specialiști subliniază modificările substanţiale ce se produc, sub influenţa perdelelor, în mediul înconjurător al zonei, respectiv crearea unui habitat favorabil pentru numeroase specii de păsări şi animale sălbatice, ameliorarea stării sanitare a mediului înconjurător (purificarea aerului de praf, microbi şi îmbogăţirea acestuia cu oxigen şi vapori de apă). Prin sporirea varietăţii lumii vii perdelele constituie un important mijloc de reglare activă a echilibrului ecologic şi biologic pe teritoriul protejat.
Problema creării unui sistem naţional de perdele forestiere de protecţie în ţara noastră
Autorul studiului mai notează că multiplele avantaje ale perdelelor forestiere de protecţie a câmpurilor au făcut ca ele să reprezinte indicatorul nivelului de organizare şi cultură a ramurii agricole în numeroase ţări ale lumii.
„Și atunci, de ce în ţara noastră este încă valabilă afirmaţia din 1936 a marelui silvicultor Marin Drăcea: „Azi nu simţim cu intensitatea pe care o merită gravele consecinţe ale lipsei de arbori din ţinuturile de stepă şi antestepă”. Desigur, nu se poate contesta faptul că, în ultimul timp, au fost iniţiate unele acţiuni de plantare a perdelelor forestiere de protecţie a câmpului. Ele sunt însă efectuate pe suprafeţe reduse, disparate, sortite unei eficienţe reduse. Ori, sunt numeroşi autorii, începând cu acelaşi M. Drăcea care subliniază că eficienţa perdelelor este condiţionată în mod hotărâtor de crearea lor în sistem, pe suprafeţe cât mai mari, de dorit pe mari regiuni fizico-geografice (aşa cum am menţionat mai sus şi cum au fost, de altfel, cele din Dobrogea).
Dificultatea rezolvării problemei creierii unui sistem naţional de perdele forestiere de protecţie a câmpului în ţara noastră (îmbinat şi cu cele de combatere a eroziunii solului pe versanţi, de protecţie a căilor de comunicaţie, de protecţie a cursurilor de apă etc.) constă nu în rezolvarea aspectelor tehnice, deşi şi aici vor fi necesare laborioase cercetări, eforturi de pregătire corespunzătoare a cadrelor, cât, mai ales, în rezolvarea dificilelor aspecte economico-sociale, respectarea principiilor economiei forţelor, economiei cheltuielilor, economiei pământului (cum bine sublinia același Drăcea), în găsirea formelor de convingere a proprietarilor de teren cu privire la avantajele creierii perdelelor forestiere pe proprietăţile lor, a formelor de stimulare a lor în vederea antrenării la acţiunea de creare şi întreţinere a acestor perdele.
Eforturile vor fi mari. Ele sunt însă justificate pe deplin de avantajele aduse societăţii şi economiei naţionale. Sunt peste 25 de ani de când literatura de specialitate din ţara noastră a reluat semnalarea acestor avantaje. Continuăm însă să ne temem pentru recoltele agricole, continuăm să privim neputincioşi cum fug versanţii la vale, antrenând gospodării, construcţii etc., continuăm să înregistrăm mari pierderi financiare şi chiar vieţi omeneşti din cauza înzăpezirilor, inundaţiilor, alunecărilor de teren şi dăm vina pe condiţiile climatice nefavorabile. Până când?”
Sursa: Revista de silvicultură și cinegetică
Foto: agrobasf.ro
, un plan de „împerdeluire”.){kind=link}