Industria forestieră din Statele Unite a transformat Regulamentul UE privind produsele fără defrișări (EUDR) într-un dosar de negociere comercială. Printr-o serie de scrisori succesive adresate administrației Trump, asociații naționale, comisari agricoli din 18 state, delegații din Congres și coaliții de sute de firme și proprietari de păduri cer ca Bruxelles-ul să fie confruntat cu o cerință clară: SUA să fie tratată ca partener cu risc neglijabil de defrișare, cu obligații proporționale, nu identice cu cele impuse jurisdicțiilor unde pădurea dispare efectiv.
Pentru cei grăbiți
- Peste o mie de companii, asociații și proprietari de păduri din SUA au cerut, în valuri succesive din februarie 2025 până în 2026, ca EUDR să fie pus pe agenda negocierilor comerciale SUA–UE.
- Argumentul central: SUA este clasificată de UE ca țară cu risc scăzut, plantează anual peste un miliard de puieți și recoltează mai puțin decât crește, dar suportă aceleași obligații de geolocalizare la parcelă și de due diligence ca țările cu risc ridicat.
- Regulamentul rămâne în vigoare, cu aplicare generală de la 30 decembrie 2026 și simplificări parțiale, inclusiv posibilitatea integrării bazelor de date naționale, cum este SUMAL, în sistemul EUDR-IT.
- Pentru România, semnalul este dublu: implementarea va fi politică, nu doar tehnică, iar cine are date de proveniență credibile și sisteme interoperabile este mai bine poziționat decât cine așteaptă o scutire.
O campanie pe mai multe niveluri, nu un protest izolat
Demersul american nu este o inițiativă singulară. În februarie 2025, un grup larg din lanțul valoric al produselor forestiere, incluzând American Forest & Paper Association (AF&PA) și asociații de proprietari, de exploatare forestieră, de cherestea și de hârtie, a scris președintelui Trump cerând ca EUDR să fie inclus pe lista temelor de negociat cu Uniunea Europeană.
Semnatarii au pus pe masă cifrele sectorului: aproximativ 5% din PIB-ul manufacturier american, bunuri de circa 350 de miliarde de dolari pe an, aproape 925.000 de angajați și milioane de proprietari de păduri familiale. Exporturile către UE depășeau 3,5 miliarde de dolari anual. Amânarea aplicării regulamentului până în decembrie 2025, susțineau ei, nu rezolvă problema de fond: cerințele rămân „nefuncționale” pentru lanțuri de aprovizionare în care o parte semnificativă din fibră provine din așchii, resturi de fabrică și reziduuri, imposibil de legat de o singură parcelă.
Aproape simultan, 18 comisari agricoli din statele din Sud și Midwest, inclusiv Florida, au solicitat administrației o scutire de facto sau un tratament de „no risk / negligible risk” pentru pădurile americane. Potrivit acestora, impactul potențial asupra exporturilor agricole către UE ar fi de ordinul a 8 miliarde de dolari pe an. Cele trei obiecții invocate: încălcarea drepturilor de proprietate, confidențialitatea datelor de geolocalizare și costuri nejustificate pentru o țară care, conform USDA și chiar Observatorului UE, nu contribuie semnificativ la defrișarea globală.
Presiunea s-a amplificat în septembrie 2025, când o coaliție de peste 400 de asociații, firme și proprietari a cerut Casei Albe măsuri de stabilizare a pieței interne, de la reîmpădurire după dezastre la sprijin pentru biomasă și pentru operatorii de exploatare, menționând explicit EUDR ca factor de presiune pe piețele de export. În Mississippi, delegația bipartizană din Congres a transmis Reprezentantului Comercial al SUA că regulamentul introduce incertitudine într-o industrie de aproape 20 de miliarde de dolari la nivel de stat. Arkansas a mers mai departe: a cerut ca implementarea acordului comercial SUA–UE să fie condiționată de reformarea substanțială a EUDR.
Ce vrea, de fapt, industria americană
AF&PA a reluat tema în 2025–2026 cu o cerere mai precisă decât simpla clasificare la risc scăzut. Asociația solicită o „bandă verde” pentru celuloza, hârtia și cheresteaua americane, argumentând că statutul de risc scăzut lasă în picioare obligația de due diligence și inspecțiile, deci nu elimină costurile.
Argumentele tehnice se repetă în aproape toate documentele transmise Washingtonului:
- Trasabilitatea la parcelă este greu de aplicat când 40% din fibra folosită de fabricile de hârtie provine din resturi industriale, nu dintr-un arboret identificabil.
- SUA crește mai mult lemn decât recoltează, iar cea mai mare parte a pădurilor productive este în proprietate privată.
- Regulamentul este perceput ca export al politicii Green Deal către state terțe, fără beneficiu de mediu măsurabil în cazul american.
- Costurile de conformare cad disproporționat pe lanțurile din afara UE, în timp ce simplificările recente ale Comisiei au ușurat, în principal, operatorii europeni.
Un element sensibil pentru cultura juridică americană este apariția, în unele contracte, a unor clauze prin care cumpărătorii europeni cer proprietarilor de păduri să declare intenții viitoare de gestionare a terenului, o intruziune considerată inacceptabilă într-un sistem în care dreptul de proprietate este pilon.
Criticii din societatea civilă americană și europeană au răspuns că o categorie „fără risc” ar slăbi legea și ar crea un precedent periculos, cu atât mai mult cu cât administrația Trump a anunțat în paralel intensificarea exploatării pe terenurile federale.
Pe de altă parte, evaluări independente, inclusiv cele din seria Forest 500, arată că EUDR a determinat deja companii din lanțurile de soia, cafea, hârtie și lemn să investească în trasabilitate, înainte de aplicarea deplină. Presiunea politică și pregătirea corporativă coexistă.
Unde se află regulamentul în septembrie 2026
Calendarul EUDR a fost amânat și ajustat de mai multe ori. Consiliul UE a adoptat o revizuire țintită: aplicare generală de la 30 decembrie 2026, o perioadă suplimentară pentru microîntreprinderi și excluderea unor produse tipărite, precum cărțile și ziarele. Comisia a propus, în plus, simplificări, printre care, cu relevanță directă pentru România, integrarea bazelor de date naționale în sistemul EUDR-IT. Este o soluție pe care ASFOR a susținut-o pe baza SUMAL, iar ForestMania a documentat fiecare etapă: amânarea, excluderile și propunerea românească de interconectare a registrelor.
Chiar și cu noul calendar, disputa transatlantică nu s-a închis. În documentele de negociere comercială din 2026, UE s-a angajat să „abordeze preocupările producătorilor americani” privind EUDR, pentru a evita impacturi disproporționate asupra comerțului. Industria americană consideră că simplificările de până acum rămân insuficiente. La polul opus, o parte dintre producătorii europeni și organizațiile de mediu cer aplicarea regulamentului fără alte relaxări.
De ce contează pentru forestierii români
Pentru sectorul forestier din România, cazul american este un semnal de piață, nu o curiozitate de peste ocean. EUDR se aplică lemnului și produselor din lemn care intră pe piața UE sau ies din ea, deci și exporturilor românești. Diferența este că România dispune deja de un sistem național de trasabilitate, SUMAL, pe care Bruxelles-ul l-a recunoscut ca posibilă componentă de integrare în EUDR-IT. Este un avantaj relativ față de exportatorii care trebuie să construiască geolocalizarea de la zero.
În același timp, orice relaxare majoră negociată de Washington sub forma unui „coridor verde” american ar redeschide discuția despre tratamentul diferențiat pe țări cu risc scăzut, inclusiv pentru state membre cu păduri gospodărite durabil, în care fondul forestier crește.
ASFOR a susținut constant că sectorul are nevoie de digitalizare utilă, nu de birocrație dublă. Presiunea americană întărește un punct pe care industria europeană îl repetă de ani de zile: regulamentul trebuie să distingă între defrișarea tropicală și gospodărirea durabilă din țările în care suprafața și volumul pădurilor cresc. Diferența de metodă este evidentă: SUA folosește pârghia comercială a Casei Albe, în timp ce România lucrează din interiorul pieței unice, prin instrumentele de consultare ale Comisiei și Consiliului.
Cererea adresată administrației Trump nu este o cifră de marketing, ci o campanie susținută, pe mai multe paliere instituționale, care tratează EUDR ca dosar comercial. Obiectivul declarat este recunoașterea SUA ca partener cu risc neglijabil și cerințe proporționale.
