Inginerul silvic Victor Giurgiu, membru titular al Academiei Române, cercetător științific de mare valoare și creator de școală silvică, a încetat din viață.

Academicianul Victor Giurgiu era cunoscut ca om de ştiinţă şi învăţământ, ca autor a diferite lucrări (peste 350 de titluri), ca activitate academică şi didactică, ca un mare profesionist, dar și ca om de omenie, de o modestie aleasă.

Victor Giurgiu s-a născut la 16 mai 1930, la Moeciu, Brașov, fiind al 8-lea din cei 10 copii ai lui Ion şi Măria Giurgiu.

După terminarea facultăţii (1953), a fost reţinut în centrala Ministerului Silviculturii, ca inginer principal la Direcţia fond forestier. A trecut apoi ca asistent la Facultatea de Silvicultură din Braşov, la disciplina Dendrometrie. După susţinerea tezei de doctorat, „Determinarea creşterii curente în volum la arborete“, în mai 1957 a fost numit director tehnic al Institutului de Studii şi Proiectări Silvice.

În anul 1974, în baza activităţii ştiinţifice depuse în perioada anilor 1953-1974, i se conferit titlul de doctor docent în ştiinţe. A rămas credincios Institutului de Cercetări Silvice, unde a activat 35 de ani, din 1960 până în anul 1995.

Începând cu anul 1991, în calitate de profesor asociat, de profesor titular din 1992, iar mai apoi de profesor consultant al Facultăţii de Silvicultură din Suceava, a predat disciplinele biostatistică forestieră, cercetări operaţionale, dendrometrie, studiul lemnului, monitoring forestier şi metodologia cercetării ştiinţifice în silvicultură. A desfăşurat o prodigioasă activitate profesională cu contribuții de excepție la dezvoltarea științelor silvice în țara noastră și pe plan internațional.
În calitate de conducător ştiinţific de doctorat la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava a contribuit la formarea a 20 de doctori în silvicultură, unii dintre ei urmându-i în cariera didactică la Facultatea de Silvicultură din Suceava pentru care a fost un ilustru întemeietor.

Lucrări de referinţă

Pe plan ştiinţific, profesorul Victor Giurgiu a abordat şi dezvoltat trei domenii de mare importanţă ale silvologiei contemporane: Dendrometria; Auxologia forestieră; Amenajarea pădurilor şi protecţia mediului. Rezultatele cercetărilor sale sunt prezentate în 418 lucrări publicate (din care 56 de cărţi), lucrări apărute în ţară (395) şi străinătate (23), în limba română (379) şi în limbi de circulaţie internaţională (39). După alegerea sa ca membru corespondent, a publicat 178 de lucrări ştiinţifice.

În anul 1990 profesorul Giurgiu, a fost ales membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „ Gheorghe Ionescu-Şişeşti, iar un an mai târziu i s-a conferit titlul de membru corespondent al Academiei Române, cel mai înalt for ştiinţific al ţării.

Titularizarea profesorului Victor Giurgiu la Academia Română s-a bazat şi pe impactul pozitiv al operei sale pe plan internaţional, aceasta fiind luată în considerare la elaborarea multor tratate şi monografii publicate în alte ţări.

Creator de școală

A introdus în învăţământul superior biostatistica forestieră (din 1954) şi economia protecţiei mediului natural (în 1990). A creat o şcoală românească de auxologie forestieră la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, a iniţiat primele cercetări româneşti de dendrocronologie, a elaborat prima zonare economico-socială a pădurilor din România.

Pe baze ecologice şi auxologice, a dezvoltat teoria amenajării pădurilor cu funcţii multiple, contribuind, astfel, la fundamentarea silviculturii ecologice.

În anul 1994 a pus bazele Laboratorului de Biometrie Forestieră de la Facultatea de Silvicultură din Suceava. A fost primul coordonator al acestuia, unul dintre cele mai performante din Europa.

Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, între care: „Biometria arborilor şi arboretelor din România” (1972), „Conservarea pădurilor” (1978), „Dendrometrie şi auxologie forestieră” (1979), „Pădurea şi viitorul” (1982), „Structuri optime pentru pădurile de protecţie” (1987), „Amenajarea pădurilor cu funcţii multiple” (1988), „Protejarea şi dezvoltarea durabilă a pădurilor României” (1995), „Les forets vierges de Roumanie” (2001), „Conştiinţa forestieră la români” (2003), „Contribuţii ştiinţifice în dendometrie, auxologie forestieră şi amenajarea pădurilor” (2003).

A fost preşedinte al Secţiei de Silvicultură a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Management Ecologic şi Dezvoltare Durabilă, preşedinte de onoare al Societăţii „Progresul Silvic”, membru fondator şi preşedinte de onoare al Federaţiei de Apărare a Pădurilor (înfiinţată în martie 2006), membru al Uniunii Internaţionale „Pro Silva”.

Membru corespondent (18 decembrie 1991) şi membru titular (14 ianuarie 2009) al Academiei Române, potrivit acad.ro. De la începuturile Academiei Române (1866), a fost al doilea academician în domeniul silviculturii, arată lumeasatului.ro.

Distins cu Premiul „Traian Săvulescu” al Academiei Române, cu Ordinul naţional „Meritul Ştiinţific” şi Ordinul Naţional „Steaua României”.

Dumnezeu să-l odihnească!

(Sursa: Agerpres, ASFOR)