Gaby ar putea scrie o carte despre viața lui de până acum. Se vede că e un om trecut prin multe, are deja părul cărunt, la nici 40 de ani. Unde n-a fost, unde n-a lucrat! De câteva luni, s-a liniștit nițel. Face echipă cu un forwarder John Deere și se înțeleg bine. Stă la căldurică, în cabină, se simte protejat și muncește cu drag. Dar, cel mai important, seara ajunge acasă, la familie.

Firma Regis din Neamț vinde cherestea, lemn de foc, tocătură de lemn. Are echipe de exploatare și fabrică de prelucrare a lemnului. Gabriel a ajuns aici mai întâi la legător la TAF. A luat-o de jos, cum ar veni. Nu lucrase până atunci în sectorul forestier. Și, dacă l-ar fi întrebat cineva acum câțiva ani, dacă va lucra în exploatare, cel mai probabil ar fi zâmbit neîncrezător… Dar iată că nu știi unde te duce viața și e adevărată vorba aceea: niciodată să nu spui niciodată.

„Am făcut mai multe meserii, de-a lungul vremii. După liceu, am încercat multe. Am lucrat, pe vremuri, în construcții. Apoi am plecat din țară, în Anglia, unde am lucrat câțiva ani. Mai întâi la o spălătorie, apoi la un hotel. Făceam mai multe lucruri… Schimbam lenjeriile, administram instalațiile de jacuzzi. Am lucrat câțiva ani buni acolo. A venit pandemia și am vrut să vin acasă. Nu puteam sta prea mult fără să vin. Și nu voiau să mă lase să plec. Le-am spus că plec oricum… Așa că am plecat. Am venit acasă, am lucrat 9 luni la o fabrică de vopseluri de aici din Neamț. Și apoi m-am angajat la Regis, la firma de exploatare, legător la TAF. Apoi ca drujbist”, povestește Gabriel Cireașă pentru forestmania.ro.

A luat-o cu începutul. A învățat de la colegi ce e de făcut. E un om care prinde repede și care vrea să muncească. Făcuse la un moment dat și un curs de stivuitorist, care i-a prins bine.

Ca să crească productivitatea, patronul a decis să lucreze cu un forwarder.

Cum e ziua de muncă a lui Gabriel?

„Plec la 5 și jumătate de acasă. La 8 sunt în pădure. La 5 după-masa plec de la firmă. Urc la deal, încarc, cobor la vale. Depinde mult de drumuri, de încărcătură, nu seamănă un parchet cu altul. Nu poți spune un timp exact pentru încărcare. Depinde de poziționare, de crengi… Te tot muți”.

A preluat poziția de operator după ce un coleg a plecat și trebuia cineva să facă asta… Gabriel nu se dă înapoi de la muncă. Plus că în cabină e mult mai confortabil decât „în glod și zăpadă”.

„Am pus o pernuță pe scaun, ca să stau și mai comod. Ne mai și adaptăm, că suntem români. Care vrem, bineînțeles”.

Pregătiți pentru noua linie de brichete

Firma Regis investește în acest moment într-o linie de brichete din rumeguș. Cu forwarderul adună nu doar lemnul rotund, ci și resturile care rămân în urma exploatării, după cum ne-a explicat patronul firmei, Narcis Chiperi.

„Facem, pe lângă exploatare, și prelucrare primară a lemnului, dar și una secundară. Linia de brichete vine ca o evoluție firească, aș spune”.

Utilaj închiriat

Interesant e că forwarderul John Deere pe care îl utilizează este închiriat de la Elmas, cei care distribuie aceste utilaje în România. 23 de euro pe ora lucrată.

Nu e singurul care lucrează așa. Motivul? Nu e unul, sunt două: lipsa de predictibilitate și lipsa de acces la resursă. „Aceste utilaje se potrivesc în anumite parchete, unde ai drumuri, accesibilitate. În fondul forestier administrat de Romsilva nu prea ai infrastructură. Nu ai acces la resursă, iar prețurile la licitație sunt mari, nu știi dacă să investești pentru că nu știi dacă ai ce lucra. Evident că mulți ar prefera să plătească o rată decât chiria la un utilaj, problema e că nu știu ce le rezervă ziua de mâine. În acest moment, forestierii trăiesc vremuri grele. Dar, să sperăm că trendul european de utilizare a lemnului în construcții în mai mare măsură va ajunge și la noi și atunci vom putea avea predictibilitate”, ne-a explicat și Radu Țițeiu, de la Elmas.

Avantajele unui forwarder

Să ne întoarcem la Gabriel. Bineînțeles că salariul lui e mai bun aici decât era la vopseluri.„Depinde și de noi. Dacă suntem cheltuitori, nu ne ajung nici sute de milioane. Trebuie să fim realiști. Suntem în România. Banul nostru este leul. Că mai aud și eu pe unii și alții că dacă te duci în nu știu ce țară operator câștigi nu știu câte mii de euro. Dar acolo nu ai casă, nu ai familie. Aici ai tot. Eu, care am trei copii, prefer să stau acasă. Chiar dacă câștig mai puțin, măcar dorm în patul meu”, e de părere Gabriel. Nu ar mai pleca. Știe gustul pâinii de afară și i-a ajuns.

Cât despre munca la pădure, e mai bine cu forwarderul, zice Gaby.

„Încarci mai mult, asta e clar un avantaj. Lemnul încărcat e mai curat. Când îl tragi cu troliul, tragi tot noroiul, toate pietroaiele. Nu mai ai nevoie de atâția oameni. Doar un drujbist și un operator. Dar, cum spuneam, diferența e că scoți mai mult și nu faci stricăciuni la lemn și la sol. Un TAF are roți înguste, face șanțuri, pe când forwarderul are roți late… Gândiți-vă că scapi de noroi. Una e să stai în cabină, la căldură, alta în glod și zăpadă. Te simți protejat”.

În acest an, firmele de exploatare forestieră din România vor putea achiziționa, cu ajutor de la stat, utilaje noi. În acest moment se lucrează la ghiduri. Am scris despre măsura DR 24 AICI.