„Prezența la cursuri e facultativă, domnule profesor… Da, dar nici promovarea nu e obligatorie!” – iată o mostră de dialog între  profesorul universitar Dumitru Romulus Târziu, unul dintre cei mai apreciați pedagogi ai silviculturii românești și un student. Pe vremuri… Profesorul are și azi un birou la Facultatea de Silvicultură și Exploatări forestiere Brașov, instituție care i-a fost „casă” zeci de ani. A predat nu doar în România, ci și în Franța, la Nancy, dar și în Africa, în fosta republică Zair, actualmente Congo. Are o mulțime de amintiri, de idei,  de satisfacții, dar și nemulțumiri… A împărtășit câteva dintre ele cititorilor noștri.

Forestmania.ro: Aș vrea să începem cu începutul. Se știe că sunteți originar din Novaci, Gorj. Dar sunt puține detalii despre primii ani de școală și cum ați ajuns la Silvicultură.

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Tatăl meu a lucrat în mai multe domenii, dar și în cel al exploatării forestiere, de unde s-a și pensionat. Aveam și câteva hectare de pământ, astfel că agricultura era baza. Am făcut școala primară la Novaci, am prins școala de dinainte de „reforma învățământului”. Aveam abecedar cu poza Regelui Mihai și dimineața spuneam o rugăciune, în clasă. Reforma a bulversat tot. Șansa noastră a fost că am apucat învățători și profesori formați în condiții normale… După ce am terminat 7 clase, m-am înscris la o școală medie tehnică de drumuri și poduri la Craiova. Apoi am dat diferența și m-am înscris la liceu la Târgu Jiu. Am terminat în 1957, an în care am dat admiterea la facultatea de silvicultură de la Brașov.

Forestmania.ro: Cum a fost examenul?

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Am prins prima promoție care a dat examen de admitere în două sesiuni. La vremea aceea se simțea lipsa de cadre în domeniul silvic și atunci s-au creat locuri pentru cei din producție. Aveau 30 de locuri. Și noi, cei din licee, tot 30 de locuri. Am fost 427 de candidați, cei din licee. Deci 14 pe un loc. Am intrat al doilea. Am dat examen la Matematică – scris și oral, Chimie, scris și oral, Botanică scris, Bazele darwinismului scris.

Forestmania.ro: Ce ați făcut după facultate?

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Datorită rezultatelor bune – am fost șef de promoție – am rămas cadru didactic la disciplina Silvicultură.

Forestmania.ro: Nu v-a atras lucrul în pădure?

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Ba da. Dar mi s-a oferit această posibilitate… Și până la urmă nu am greșit. Am făcut și doctoratul, apoi a apărut o situație… Se căutau profesori în domeniul silviculturii în fosta republică Zair, actuala Republică Democrată Congo. Eram pregătit, pentru că, datorită faptului că aveam studenți veniți din Africa, am introdus un curs de silvicultură tropicală. Și voiam să mă perfecționez. Așa că am plecat pentru doi ani în Africa.

Forestmania.ro: Cum a fost?

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Au fost condiții foarte bune, pentru că facultatea din Yangambi a fost înființată de belgieni. În mijlocul junglei africane, la 4 minute nord de Ecuator. Aveau 13.000 de hectare de pădure doar cu lucrări, cu experimente. Când am fost însă în piață am avut un șoc… Vindeau larve, le făceau pe grătar, ca pe mici. Era și pește uscat la soare, maimuțe tăiate, broaște… Ceva cu care noi nu eram obișnuiți.

Studenții de acolo erau însă foarte interesați să învețe, erau determinați. Dacă îi dădeai o bibliografie, el adăuga încă cinci cărți… Iarăși a fost interesant când am mers în safari, de două ori. Extraordinar, să vezi hipopotami, toată acea faună. Și am fost la cel mai spectaculos munte din câți există – Ruwenzori.

Forestmania.ro: Ce ați făcut când v-ați întors?

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Am continuat să predau. Din păcate, un coleg a reușit, cu ajutor politic, să unească modulele de Silvicultură și Exploatări forestiere, astfel încât el a devenit conferențiar. În condițiile în care trebuia să fim amândoi, fiecare la modului lui. Am venit la Pedologie și Stațiuni forestiere și am continuat să predau. Și, când s-a pensionat un profesor, am candidat pentru postul de conferențiar.

Forestmania.ro: Și, după aceea?

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Mi-am scris cursul. Adică punctul meu de vedere asupra acestei discipline. După Revoluție, am fost numit profesor, apoi conducător de doctorat, șef de catedră. Am introdus primul curs de Ecologie generală și forestieră. Toată lumea credea că ecologie însemna să aduni gunoaie. Am predat acest curs mai bine de 5 ani. Și am mai introdus un curs, Elemente de geologie și geomorfologie. În 2004 m-am pensionat. Am format în această perioadă 18 doctori în domeniul silviculturii. Zic că nu am exagerat. În perioada 1900 – 1990 s-au format în România 1.000 de doctori. În toate domeniile. Din 1990 până azi s-au format 80.000…  

Forestmania.ro: Era și o glumă, că putem să-i exportăm.

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: E trist. Este și motivul pentru care spun că este necesară și simplificarea numărului de facultăți. Silvicultura era apreciată înainte. Era o unitate între inginerii silvici. Ne cunoșteam. După 1990, s-au înființat mai multe centre, secții, pe lângă institutele agronomice. Care nu erau căutate. Și ei au simțit nevoia să adauge și Silvicultură, ca să aibă studenți. Acum s-a ajuns în situația în care Agronomia are studenți, pentru că sunt firme, fonduri, sunt stimulați, iar Silvicultura e la coadă…

Forestmania.ro: De ce vor toți studenții de la Silvicultură să ajungă într-un ocol?

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Pentru că activitatea de la ocoale e comodă. Șeful de ocol are o poziție în comunitate, se câștigă bine. Ei fiind degrevați de sarcina exploatării – care e grea! – au viață ușoară. Pentru că autoritatea centrală care răspunde de Romsilva ar trebui să le spună: sunteți administratorii pădurilor, gospodăriți-le, valorificați-le, pentru ca noi, statul, să obținem un profit cât mai mare. Sunt firme mici, slab dotate, care se aruncă la licitații cu prețuri foarte mari, cu gândul că se descurcă în pădure. Și se descurcă, cu pădurarul, care e și el corupt… Pentru că există corupție.

Forestmania.ro: E o întrebare pe care o pun multora: De câțiva ani, Uniunea Europeană și toți străinii spun că păduri ca în România și biodiversitate ca la noi mai rar găsești. Cu toate acestea, sectorul silvic și forestier este atât de blamat. Că sunt hoți și că e dezastru. Unde e adevărul?

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: E la mijloc. Pădurile ar fi putut să arate mult mai bine dacă nu am fi avut acest mod de gospodărire. Când am făcut lucrarea de doctorat, toți versanții sudici ai Carpaților erau bazine înfundate, fără exploatări. Din 1955 s-au deschis aceste bazine cu drumuri, cu căi ferate forestiere, s-au făcut combinate de prelucrare a lemnului. Pe baza materiei prime. S-a exploatat mai mult decât creșterea pădurii. Ce păduri am fi avut noi! Eu am apucat amestec de fag cu brad 1.200 de metri cubi la hectar. Acum, dacă are 300 – 400 te bucuri.

Forestmania.ro: Haideți să facem un tablou al zilelor noastre.

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Eu cred că trăim, nemeritat, cele mai bune vremuri. Nu pot să accept și să înțeleg două lucruri: euroscepticismul și regretul după epoca Ceaușescu. Mai bine decât Uniunea Europeană și NATO nu există pentru România. În condițiile actuale, de libertate, există posibilitatea dezbaterilor deschise privind trecutul, care sunt tarele societății actuale și ale sectorului. Se spun adevăruri și se pot corecta lucruri. S-au făcut multe greșeli din cauza lenei. Se fac externalizări, nu mai face pădurarul degajări, curățiri, rărituri, sunt firme acum. Ceea ce văd eu apropo de viitor, e că problema cea mare va fi forța de muncă. Nu știu de unde vor mai recruta muncitori aceste mii de firme pe care le avem. Pe de altă parte, revin la ocoale și spun că ei ar avea mult de lucru și cu valorificarea produselor nelemnoase, dar sunt comozi. Aici ar trebui să intervină autoritatea centrală, ministerul. Dar totul e politic. Regia Națională a Pădurilor a fost cel mai bun sponsor pentru toate partidele, cel mai bun agent electoral, cu oameni în teritoriu… Acest amestec al politicului a dus la dezbinare în sector. Pentru că inginerii silvici s-au înscris în partide diferite și asta a dus la lupte, la dezbinare, ceea ce afectează gospodărirea pădurilor.

Forestmania.ro: Inginerii de care vorbiți sunt și studenții dvs…

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Nu poți să schimbi omului dorința de a trăi mai bine. Are libertatea să facă ce crede el că e bine pentru existența lui. Chestia cu etica, cu morala silvică e bună în teorie. Dar în practică… Rolul nostru e să îi pregătim profesional, dar și să le insuflăm o oarecare conștiință silvică. Uneori s-a reușit, alteori nu. De cele mai multe ori nu, pentru că vedem ce se întâmplă. Sunt însă și oameni de calitate.

Forestmania.ro: Aș vrea să ne spuneți cum o duceți, după o viață de catedră.

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Stau la bloc, în Brașov, am o Dacia cu care am făcut de 7 ori Europa. Am făcut mereu călătorii. Am făcut economii după cele două contracte pe care le-am avut în afară, în Africa și în Franța, la Nancy, unde am predat un an.

Forestmania.ro: Dacă ar fi să faceți un clasament al problemelor sectorului, ce ar cuprinde?

Prof. univ. dr. ing .D.R. Târziu: Problema importantă pe care o văd eu este amestecul politicului, după 1989, în sectorul silvic. Și transformările care au avut loc ca urmare a schimbărilor social-economice. Tema separării silviculturii de exploatarea forestieră este artificială și este de sorginte comunistă. Exploatarea pădurilor este parte integrantă în silvicultură. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, în interbelic, silvicultura era una singură, și cultură, și exploatare. După naționalizarea pădurilor, noul regim instalat cu tancurile sovietice a „împrumutat” foarte multe lucruri din URSS. Și s-a degradat și învățământul, ceea ce a afectat și celelalte sectoare de activitate. Așa a apărut și separarea celor două activități. Pentru că rușii au 800 de milioane de hectare de pădure. Era explicabil la ei. Exploatarea la ei era o resursă, ca minereurile. Noroc că la noi exploatarea s-a făcut în condiții bune, prin IFET-uri. După 1989, odată cu desființarea unităților de stat, a apărut un gol în domeniul exploatării pădurilor. Ocoalele silvice, care s-au menținut, nu aveau dotările necesare. Și au apărut firmele, care la nivelul anilor 90 nu aveau în totdeauna dotări sau specialiști, cu toate acestea obțineau atestatul de exploatare.

Forestmania.ro: Atestarea firmelor de exploatare se face de către o comisie, iar condițiile de atestare se verifică de comisie.

Prof. univ. dr. ing .D.R. Târziu: Așa este azi. Acum. Eu vorbesc de anii 90, la începuturi. Acele comisii erau indulgente. Erau primari, polițiști, brigadieri, pădurari care aveau firme, deși nu aveau voie. Era… haiducie.

Forestmania.ro: S-au cernut apele.

Prof. univ. dr. ing .D.R. Târziu: Da. Dar azi problema e alta. Firmele vor să cumpere lemnul pe picior. Este cel mai mare… defect al exploatărilor forestiere.

Forestmania.ro: Cineva trebuie să scoată lemnul. Plus că funcționăm într-o economie de piață.

Prof. univ. dr. ing .D.R. Târziu: Da. Dar să nu uităm că statul a încredințat Romsilva gestionarea durabilă a pădurilor. Adică de la regenerare până la valorificarea lemnului. De ce Regia Națională, care se comportă ca un proprietar, nu face exploatare?

Forestmania.ro: Au formații de exploatare.

Prof. univ. dr. ing .D.R. Târziu: Posibilitatea lor este redusă. Factorul politic e de vină aici. Firmele, dacă sunt specializate în exploatare forestieră, să facă prestare de serviciu. Nu să cumpere și lemnul. Pentru că lemnul e al statului. Toți cei care fac exploatări vor să cumpere lemnul, să devină proprietarul lemnului și după aceea să facă ce vor cu el. Și mai e o problemă.

Forestmania.ro: Care?

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: S-a dispersat învățământul silvic. În loc să menții și să finanțezi o facultate puternică, ții nouă centre. Ce ingineri formezi? Multe au cursuri fără frecvență… Eu am găsit un inginer la Garda Forestieră și l-am întrebat de profesori, a zis că nu-i cunoaște, că mergea doar la examene. Era student la zi. În altă parte, era un pădurar angajat cu carte de muncă și figura ca student la zi. La degradarea aceasta a învățământului a contribuit și autonomia universitară, prost înțeleasă. Nu mai există control din partea decanilor, fiecare pe disciplina lui se consideră îndreptățit să facă ce vrea…

Forestmania.ro: Am înțeles că ați fost un profesor exigent.

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Da… Am fost la un moment dat la un medic ortoped care, auzindu-mi numele, m-a întrebat dacă nu cumva sunt acel profesor care le spune studenților „Sunt profesorul Târziu și la mine o să luați examenul și mai târziu!”? Vă dați seama, până și medicii știau.  Ce-i drept, am fost exigent cu frecvența. Dacă ai un an cu 60 de studenți și vin 5 la cursuri acela nu e profesor, nu e respect. Îmi spuneau că frecvența e facultativă. Și le spuneam: Da, dar nici promovarea nu e obligatorie. La început au venit de frică. Apoi am încercat să nu vină doar de frică. Poate că uneori am mai exagerat… Eu zic că am fost totuși un profesor iubit, deși nu am urmărit asta. Am vrut să fiu respectat pentru ceea ce fac. Azi însă… sunt apatici, nu îi interesează ce învață, vor doar diploma. E trist. Și din păcate cadrele didactice se adaptează, pentru că au nevoie de studenți. E și concurență, au unde să se ducă dacă tu ești prea exigent.

Forestmania.ro: Spuneați la un moment dat că ați făcut foarte multe drumeții…

Prof. univ. dr. ing. D.R. Târziu: Da. Sunt puține vârfuri din România pe care să nu le fi văzut. Mergeam în fiecare vară, cu colegii. Sigur, era și interes profesional. Mereu mi-a plăcut muntele. Vedeți, silvicultura are caracter geografic: cu cât vezi mai mult, cu atât înțelegi mai mult.