DESCARCĂ APLICAȚIA:

ForestMania e despre și pentru iubitorii de pădure și lemn

DESCARCĂ APLICAȚIA:

6.6 C
București
2.2 C
Sibiu
5.4 C
Suceava
6.4 C
Covasna
6.2 C
Piatra Neamț
4.1 C
Braşov
6.2 C
Bistrița
8.3 C
Râmnicu Vâlcea
joi, februarie 22, 2024

Prof. Pintilie Gătej, unul dintre cei mai prețuiți dascăli ai silviculturii românești, a plecat dintre noi

Recomandate

Facultatea de Silvicultură Brașov anunță trecerea în neființă a profesorului Pintilie Gătej, dascăl prețuit și specialist de prestigiu. Este considerat părintele amenajamentelor silvice, materie pe care a predate-o timp îndelungat la Brașov. A fost profesor aici timp de 40 de ani!

„Profesorul Pintilie Gătej a impresionat atât prin cunoștințele de specialitate, cât și prin cele de literatură, istorie și filozofie. A fost un dascăl și un om apreciat și respectat pentru contribuția adusă la formarea a zeci de generații de silvicultori.

Înmormântarea va avea loc luni, la ora 14:00, la cimitirul Sprenghi de pe strada Mărășești (intrare din str. Carierei) de sub pădurea de pin din apropierea Direcției Silvice. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, anunță Facultatea de Silvicultură Brașov.

La împlinirea vârstei de 90 de ani, pe 28 octombrie 2019, conf. dr. ing. Pintilie Gătej a fost omagiat de colegii din facultate. O biografie a dumnealui a fost realizată și de redacția „Meridiane Forestiere”. Prof. univ. dr. ing. Dumitru Târziu și prof. univ. dr. ing. Ioan Clinciu i-au dedicat un articol în care ni-l descoperă pe reputatul profesor și pasiunea sa pentru știința pădurii.

O viață dedicată normelor pădurii

„Văzând lumina zilei în oraşul Câmpulung-Bucovina, într-o zi cu semnificaţii biblice, ziua de 26 octombrie a anului 1929, Pintilie Gătej a urmat şcoala primară şi liceul în oraşul natal, după care, în anul universitar 1949-1950, hotărând să dea curs chemării tainice a pădurii bucovinene, a devenit student al Institutului de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc. Între anii 1950 şi 1955, ca bursier al statului român, a fost student la Facultatea de Silvicultură a Academiei Silvo-Tehnice din Sankt-Petersburg.

În anul 1955 a fost repartizat la Institutul Forestier din Braşov, fiind încadrat la catedra de amenajare a pădurilor, unde a funcţionat, până în anul 1959, ca asistent. În anul universitar 1959-1960, după ce a fost promovat şef de lucrări, a predat cursul de organizare şi conducere a întreprinderilor, la secţia de exploatări şi transporturi forestiere. Un an mai târziu, i s-a încredinţat cursul de amenajare a pădurilor, la aceeaşi secţie, curs de un semestru, pe care l-a predat până în anul 1975. Între anii 1963 şi 1967, a fost doctorand fără frecvenţă la Facultatea de Silvicultură din cadrul Institutului Forestier din Moscova. Aici, în anul 1967, sub conducerea ştiinţifică a reputatului profesor-academician Nicolai Anucin, şi-a susţinut teza de doctorat elaborată pe baza cercetărilor efectuate cu privire la utilizarea metodelor programării matematice în amenajarea pădurilor. În anul 1969, a ocupat, prin concurs, postul de conferenţiar.

În anul 1966, disciplina „metode de programare matematică în silvicultură” a fost introdusă în planul de învăţământ.

Începând din 1975, amenajamentul a devenit curs comun, pentru ambele secţii ale facultăţii. A predat acest curs până în anul 1995, când s-a pensionat. Timp de peste zece ani, a predat şi cursul de statistică matematică, pe care a reuşit să-l readucă în facultate de la catedra de matematică. În anul 1966, disciplina “metode de programare matematică în silvicultură” a fost introdusă în planul de învăţământ. A predat şi acest curs timp de 10 ani (1967-1977). Totodată, a scris cursul care a fost analizat în consiliul profesoral, în anul 1968, referenţi fiind profesorul Nicolae Rucăreanu şi un profesor de la catedra de matematică. Între anii 1973 şi 1983, a îndeplinit funcţia de şef al catedrei de amenajament şi topografie, în care activau, la vremea aceea, şase profesori (dintre care un membru corespondent al Academiei Române şi un membru corespondent al ASAS), trei conferenţiari, şapte şefi de lucrări, doi asistenţi şi un inginer de cercetare. Catedra a obţinut, în acei ani, succese însemnate. A fost modernizat planul de învăţământ, s-au realizat numeroase contracte pentru lucrări de cercetare ştiinţifică şi pentru proiectare, s-a îmbunătăţit substanţial dotarea laboratoarelor, au fost câştigate noi spaţii de învăţământ. În colectivul de catedră s-a realizat o strânsă şi eficientă colaborare. O atenţie deosebită a fost acordată activităţii didactice, considerându-se că este necesar, util şi foarte important ca viitorii absolvenţi să-şi asigure o temeinică pregătire de specialitate, dar şi o cuprinzătoare cultură generală, pentru a nu rămâne “oameni ai unei singure dimensiuni”, cum au fost numiţi, în general, inginerii.

Pe parcursul a 37 de ani, distinsul sărbătorit a îndrumat, în proiecte de diplomă, peste 250 de studenţi, iar timp de 25 de ani, s-a ocupat de organizarea şi desfăşurarea cursurilor postuniversitare la specializarea „amenajarea pădurilor”.

O contribuţie însemnată a adus la buna desfăşurare a doctoratului (în facultate şi nu numai), făcând parte din numeroase comisii constituite pentru colocviile de admitere, pentru multe examene de doctorat, inclusiv pentru acelea care s-au susţinut la ASAS, la Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava şi la Institutul de Biologie al Academiei Române, unde conducător ştiinţific era, atunci, profesorul Ion Popescu-Zeletin, membru corespondent al Academiei Române.

Începând din 1969, a fost membru al 19 comisii pentru susţinerea tezelor de doctorat, conducători ştiinţifici fiind Victor Giurgiu, Nicolae Rucăreanu, Ion Popescu-Zeletin, Emil Negulescu, Constantin Costea, Ion Milescu, Ioan Lupe, Filimon Carcea.

În aproape toţi cei 40 de ani de activitate universitară, a făcut parte din comisiile de admitere ale Institutului Politehnic, universităţii sau facultăţii. Ani la rând, a fost membru sau preşedinte în comisiile examenului de stat. În anii ’60, a publicat articole privind aplicarea metodelor cercetării operaţionale în amenajament, în revista “Viaţa Economică” şi în “Buletinul Institutului Politehnic” din Braşov. De asemenea, a prezentat lucrări ştiinţifice, elaborate singur sau în colectiv, la sesiunea IUFRO de la Bucureşti (din 1969) a grupului de studii pentru metodele de amenajare a pădurilor din Europa, la sesiunea secţiei de silvicultură din ASAS, consacrată analizei posibilităţilor de utilizare a metodelor cercetării operaţionale şi a calculatoarelor electronice în silvicultură (din 1970) şi la o sesiune ştiinţifică internaţională, la Sofia (în 1975), două lucrări fiind publicate în franceză şi bulgară. A făcut parte din colectivul multidisciplinar condus de profesorul Stelian Munteanu, precum şi din colectivele de lucru care au realizat, la dendrometrie şi amenajament, lucrări ştiinţifice concepute pe baza măsurătorilor şi observaţiilor efectuate în bazele experimentale ale catedrei sau cu prilejul întocmirii unor proiecte, o parte dintre acestea fiind elaborate pe bază de contract. Până la ediţia din 1986, a fost membru al colectivului ministerului de resort, constituit pentru întocmirea normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor.

A fost membru al consiliului profesoral al Facultăţii de Silvicultură, al biroului senatului Institutului Politehnic din Braşov şi al senatului Universităţii din Braşov.

În anul 1975, a reprezentat Universitatea din Braşov, la Sofia, cu prilejul aniversării a 50 de ani de învăţământ superior în Bulgaria. La solicitarea conducerii MEFMC, a fost membru al delegaţiei CAER pentru probleme forestiere şi a participat, în această calitate, la consfătuirile de la Bucureşti (1961 şi 1963), Moscova (1967), Moscova şi Ialta (1976).

Din anul 2004, a desfăşurat o bogată activitate de control tehnic pentru amenajarea pădurilor (CTAP), prin colaborarea cu firme care se ocupă de întocmirea proiectelor de amenajament. Timp de peste trei decenii, i-au revenit responsabilităţi importante şi pe tărâm social, obştesc. A reuşit să îndeplinească cu competenţă aceste responsabilităţi. După cum singur mărturisea la un moment dat, are conştiinţa împăcată: în tot acest interval de timp, nu şi-a făcut decât datoria; nu are nimic să-şi reproşeze în legătură cu această activitate. Munca pe acest tărâm a fost recunoscută în diverse moduri, în repetate rânduri, ea fiind oglindită de soluţiile adoptate de-a lungul timpului în spiritul bunului mers al muncii şi vieţii universitare. Remarcabil este şi faptul că profesorul s-a făcut cunoscut în comunitate (şi) prin largul său orizont în domeniul culturii umaniste, prin vocaţia sa oratorică, limbajul elevat, exprimarea logică şi clară, prin stilul său (cu totul personal!) în care îşi susţinea intervenţiile şi pledoariile. Înclinaţia sa predilectă pentru literatură şi pentru lecturi întinse, dar şi însuşirile de bun dascăl, erau uşor recunoscute prin modul de comunicare al domniei sale cu auditoriul ori cu interlocutorul: o comunicare fără încorsetări, lejeră, plăcută şi atractivă. Ştim că studenţii i-au apreciat atât calităţile de cadru didactic de formaţie enciclopedică, cât şi pe cele de om, om pur şi simplu”.

Sursa: Meridiane forestiere

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai noi