Florin Ilieș, tânărul care a absolvit ca șef de promoție Facultatea de Silvicultură din Oradea, s-a angajat la Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, stațiunea Oradea. Și nu oricum: 9,50 este media pe care a obținut-o la concursul pentru postul de inginer silvic pentru specialitatea amenajarea pădurilor.
Florin nu este din Oradea și nici măcar din județul Bihor. Este originar din comuna arădeană Craiva, una din cele mai mari comune din țară, ce are în componență nu mai puțin de 10 sate. Cu toate acestea, numărul locuitorilor din cele 10 așezări abia trece de 2.000. Unele numără câteva zeci de suflete. Florin a văzut cu ochii lui cum an după an are tot mai puțini consăteni, iar clasele de la școală se tot împuținează. Nici el nu a rămas pe loc…
„Am mers la liceu cu gândul să devin medic. Am ales clasa de bio-chimie tocmai pentru asta, că era ceea ce îmi doream. Dar… înainte de bacalaureat, am luat decizia să mă înscriu la Silvicultură. Părinții au fost șocați, vă dați seama”, povestește Florin pentru forestmania.ro.
De ce a renunțat la medicină? Este interesant. Mai ales că a luat la bacalaureat la biologie nota 9,85, deci nu se punea problema să pice sau că nu era pregătit.
Citatul din Albert Einstein „Uită-te în natură și atunci vei înțelege totul mai bine”, e unul din favoritele lui și una din explicații.
„Am vrut să am mai mult contact cu natura. Apoi… am ajuns la concluzia că medicina e o ramură denigrată. Medicii, adică. Lumea îi acuză, îi critică… E cam la fel cu silvicultura. Dar cred că pe undeva am preferat să mă dedic naturii și dacă e să lupt pentru ceva, mai bine lupt pentru natură decât pentru oameni”, explică el.
Tatăl lui Florin s-a bucurat, totuși, că a ales silvicultura. E și normal: Ilieș senior lucrează ca fasonator mecanic la un ocol silvic de regim, deci e în branșă.
După facultate, Florin a participat la concursul organizat de INCDS la stațiunea Oradea și a luat nota maximă. Este inginer cu acte și, vrând-nevrând, rămâne orădean.
Ce va face la institut?
Principala activitate a INCDS este dezvoltarea tehnologică – amenajarea pădurilor. Aici se fac proiecte de inginerie silvică, amenajamente, revizuire de amenajamente silvice pentru gestionarea multifuncţională şi durabilă a pădurilor de stat şi particulare. Se fac studii şi bilanţuri de mediu pentru activităţi economice cu impact asupra fondului forestier. Și, desigur, Inventarul Forestier Național. Toate aceste lucruri le va face și Florin.
„A lucra în amenajarea pădurilor înseamnă să cunoști tot ce înseamnă silvicultură, nu doar amenajare. Trebuie să ai imaginea de ansamblu, să știi dendrometrie, să știi tot… Am vrut să fiu inginer amenajist din anul I de facultate. Știu că e foarte multă muncă de teren, pentru că trebuie măsurate toate arboretele, în mod special cele exploatabile. Pentru că, orice s-ar spune, lemnul trebuie recoltat. E nevoie de lemn în construcții, în industrie, la mobilă, la încălzire…”.
„ONG-urile au acoperit mințile oamenilor cu fake news”
După părerea lui Florin, ar fi nevoie ca opinia publică să cunoască și perspectiva sectorului silvic și forestier, după ce ani de zile în mass-media și pe rețelele sociale au apărut doar punctele de vedere legate de protecția mediului, de conservare.
„Presiunea ONG-urilor s-a creat datorită fake news-urilor pe care tot ele le-au distribuit în mediul online. Au acoperit mințile oamenilor cu fake news, astfel încât acum foarte mulți români cred că din pădure doar se fură lemnul. Ei nu văd și partea bună, nu văd că pădurile se exploatează sustenabil, că așa sunt întocmite amenajamentele… Nimeni nu explică și partea bună. Noi, cei de generația mea, putem face acest lucru. Și o să o facem. Dar… privind toate dezbaterile și toate comentariile ajungi uneori la concluzia că pierzi timpul. Pentru că unii nu vor să înțeleagă, iar alții nu pot. Ori eu, de exemplu, am treabă. Eu nu pot sta pe internet să mă contrazic cu oameni rău-voitori sau care au idei fixe. Colegii mei, la fel, sunt ocupați. Pentru că noi, silvicii, ca și forestierii, ca și cei din prelucrare… noi muncim. Noi nu stăm pe internet, pentru că nu ne permitem. Mă și întreb din ce trăiesc cei care au așa de mult timp să dezbată în online? Și ce produc ei, concret, pentru România?”, spune Florin.
Cei de la facultate se mândresc cu el și au postat pe pagina de Facebook vestea cu nota cea mare pe care a luat-o la concursul de angajare… L-au felicitat toți, așa cum e și normal.
Media cea mare de la finalul facultății nu a fost însă ceva programat, nu a fost un scop. „De mic am învățat bine. Nu mi-am propus nicio clipă să fiu șef de promoție”, subliniază el. Iar legătura cu pădurile o are tot de mic. „La noi sunt multe păduri. Mergeam cu copiii din sat, acolo era locul nostru de plimbare. În timp, am învățat să cunosc arborii, îi știam care ce specie este”, își amintește tânărul inginer.
O facultate tânără
La Oradea nu e o facultate de tradiție în silvicultură. Mai întâi a fost Facultatea de Protecţia Mediului, înființată în 1993. La început, a cuprins specializările Agricultură, Horticultură şi Ecologie. În anul universitar 1994-1995 s-a adăugat specializarea Silvicultură, iar în anul 1996 au început și studiile de Exploatări forestiere şi Prelucrarea lemnului. La admiterea de luna trecută au scos la concurs 75 de locuri la Silvicultură, din care 14 la buget, 40 de locuri la Exploatări forestiere, din care 15 bugetate și 40 la Ingineria prelucrării lemnului, cu 14 la buget.
Studenții au la dispoziție o bază materială destul de complexă. De exemplu, Centrul de practică Gurahonţ deţine un parc dendrologic cu peste 2.000 de specii de arbori şi arbuşti, dintre care 50 sunt specii unice în lume. Este destinat studenţilor din cadrul specializărilor Silvicultură, Exploatări forestiere şi Ingineria Mediului.
Mai există și centrul de practică din Oradea, destinat studenţilor de la Prelucrarea lemnului şi care dispune de atelier de tâmplărie şi laboratoare, dar și Centrul de cercetare ştiinţifică a factorilor de risc pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi mediul înconjurător. Au fost investiți aici în jur de un million de euro în laboratoare.
O carieră plină de satisfacții
L-am întrebat pe Florin care e planul lui de carieră, unde se vede peste 10 – 15 ani?
„Mi-am dorit foarte mult să lucrez la Institut. Și nu mă văd plecând de aici. Îmi doresc să lucrez mult și bine în amenajări. Se lucrează în echipă, cu pădurari, cu zilieri. Se leagă prietenii. Pădurarii sunt prompți. Când e vorba de teren, vin primii! Vă dați seama ce satisfacție ai când te duci peste 10 ani și vezi proiectul tău… pădurea? Și te întorci peste alți zece și recunoști locul, valea, dealul…? Este o satisfacție pe care puține meserii din lume o oferă.”
